Costică Banditu, PIONIER al arheologiei dacice. Fondatorul MUZEULUI din Cluj. Constantin Daicoviciu, 132 de ani de la naştere

Un mare istoric născut într-o zi ca azi: Constantin Daicoviciu (1 martie 1898, Caraş-Severin, 27 mai 1973, Cluj), renumit arheolog, rector al UBB, academician. E adevărat că a fost şi deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi susţinător al unei istoriografii naționaliste. Dedicaţia cărţii din imagini (arhiva Cluj24) este pentru Coriolan Tătaru (14 martie 1889, Cluj, 22 ianuarie 1957), fondatorul școlii clujene de dermatologie, printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis şi, în 1931-1932, primar al Clujului.

A locuit în muzeu, a adăugat o strofă la Gaudeamus

De numele lui Constantin Daicoviciu se leagă multe lucruri în Cluj. Printre altele, a fost rector al Universităţii “Babeş-Bolyai”. Şi chiar a avut cel mai lung mandat neîntrerupt de rector (1956-1968). Dar a şi pus bazele Muzeului de Istorie a Transilvaniei, în care a şi locuit.

“Este un pionier  al arheologiei dacice. În perioada interbelică a lucrat la şantierul de la Sarmisegetusa Regia. Din punct de vedere profesional, este  unul dintre fondatorii Institutului de studii clasice, unde  ulterior va funcţiona actualul muzeu de istorie a Transilvaniei. El acolo a şi locuit. La fel şi fiul său, Hadrian Daicoviciu. Aceea e Casa Petricevici. A fost şi rector, primul rector al Universităţii Babeş-Bolyai, după unirea celor două universităţi, în 1959, şi a adăugat o strofă, ultima, la Gaudeamus.

A fost decan şi în timpul legionarilor, la Sibiu. Din punct de vedere politic  a fost un adaptabil. Îl avea şi pe Tudor Bugnariu, ginerele lui Blaga, cu care era cumnat, şi care îl susţinea. Dar are un merit în constituirea actualului muzeu de istorie a Transilvaniei. A fost şi director al instituţiei. Este fondatorul şcolii de arheologie dacică”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Costică Banditu a murit în avion

Vladimir Alexandru Bogoslavievici povesteşte şi câteva lucruri mai puţin cunoscute din viaţa marelui istoric.

“I se spunea în glumă Costică Banditu. Fiindcă tot în picioare a picat. A fost decan în timpul legionarilor, a fost în timpul comuniştilor. A fost un profestor foarte talentat. Dar era şi slobod de gură, vorbea mai colorat. Se pare că pe avion a murit. Sau după ce a coborât. Se spune că a cerut un coniac. Probabil că dacă i s-ar fi dat coniac, care e vasodilatator, poate că n-ar fi făcut infarct.

Îşi bea cafeaua la Cofetăria Verde, fosta cofetărie Fabian, acum Memo 10. Locul în care a fost casa lui John Page. Gurile rele spun că responsabila de cofetărie ar fi fost amanta lui. Tot ce e posibil. Oricum, avea masa lui rezervată şi acolo îi plăcea să-şi bea cafeaua şi câte un coniac”, mai spune istoricul clujean.

Coriolan Tătaru

*Coriolan Tătaru (14 martie 1889, Cluj, 22 ianuarie 1957) a fost fondatorul școlii clujene de dermatologie. Şi printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis. De asemenea, în perioada 1931-1932 a fost primar al Clujului.

Printre altele, a fost primul dermatolog din România care s-a ocupat de problema dermatozelor profesionale si a bolilor alergice cutanate. A fost decan al Facultăţii de Medicină (1928-1929). Coriolan Tătaru a fost coautor al primului tratat de dermatologie în limba româna, autor a peste 160 de articole de specialitate.

A înfiinţat si condus revista Clujul medical (1928-1940). Din 1956 a fost membru în colegiul de redacţie şi colaborator al revistei Dermato-Venerologia. A pus bazele primului dispensar antivenerian din România, la Cluj. Şi a organizat serviciile de dermatologie judeţene din Transilvania. A înfiinţat primul muzeu de mulaje şi fotografii dermatologice din lume.

A deţinut functia de preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale din Cluj (1930), al Societăţii de Dermatologie şi Sifilografie (1936), al Consiliului Clinicilor (1935-1947), al Comitetului Regional Cluj al Federaţiei de Sport din România, Director General al Societăţii de Salvare.

Tudor Bugnariu şi Dorli Blaga s-au cunoscut prin Daicoviciu

*Tudor Bugnariu (30 iunie 1909, 25 iunie 1988), sociolog, publicist, politician comunist, primar al Clujului în 1944-1945, ministru-adjunct al Învăţământului (1956), filosof, comunist din ilegalitate, ginerele lui Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga). În 1957, Dorli Blaga s-a măritat cu profesorul Tudor Bugnariu, care era cu 21 ani mai în vârstă decât ea. El fusese însurat şi cu Kato Balasz, o evreică maghiară, a cărei familie a fost deportată la Auschwitz, unde i-au murit mama, surorile și nepoatele. Kato a scăpat de Auschwitz pentru că era măritată cu un creștin, dar n-a suportat tragedia familei sale şi s-a sinucis în 1945. Tudor Bugnariu a fost membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, a devenit decan şi a publicat mai ales studii de marxism, materialism dialectic și istorie. A fost unul dintre puţinii universitari din România interbelică intraţi în Partidul Comunist ilegal, dar s-a distanţat în timp de mişcarea în care crezuse (sau cel puţin de aplicaţiile ei practice din România). Şi a sfârşit urmărit de Securitate şi turnat de prieteni.

Dorli Blaga despre Tudor Bugnariu şi Constantin Daicoviciu:

“În timpul războiului, Clujul fiind sub ocupaţie ungurească, universitatea s-a mutat la Sibiu. Tatăl meu era bun prieten cu Constantin Daicoviciu, istoricul, se ştiau încă de când tata era profesor la Cluj. Cum Daicoviciu era cumnat cu Bugnariu, pe linia asta ne-am văzut primele dăţi, prin 1946, când universitatea încă nu revenise la Cluj. Mă împrietenisem cu sora mai mică a lui Bugnariu, Elena, căsătorită cu istoricul de artă Virgil Vătăşianu. Cât am locuit la Sibiu, noi şi familia Daicoviciu am stat în acelaşi cartier. Pe el l-am cunoscut propriu-zis când eram în anul I de facultate, la Cluj, unde mi-a ţinut primul curs de marxism. Părea foarte distins”.

(MaAv)