Un anunţ făcut vinerea trecută a avut efectul unei veritabile bombe: o variantă a virusului ce provoacă maladia COVID-19, care a cauzat deja supraaglomerarea spitalelor din Marea Britanie, este nu doar mai contagioasă, dar ar putea fi şi mai letală, informează AFP la 26 ianuarie.

Datele care vorbesc despre o mortalitate a variantei engleze cu 30%-40% mai mare în raport cu virusul clasic sunt deocamdată limitate, notează oamenii de ştiinţă, în contextul în care îngrijorările cresc în zeci de ţări în care această variantă, care este cu 50%-70% mai transmisibilă, a fost detectată.

Ce s-a schimbat?

Două studii separate, realizate de London School of Hygiene and Tropical Medicine (LSHTM) şi Imperial College of London, au corelat datele despre cazurile pozitive detectate în afara spitalelor cu datele despre mortalitate.

Folosind metodologii uşor diferite, ambele studii au evaluat la circa 30% riscul suplimentar de deces provocat de noua variantă.

Alte studii, realizate de Universitatea Exeter şi Agenţia de sănătate publică din Anglia – Public Health England -, au calculat riscuri încă şi mari ridicate.

În baza acestor rezultate care i-au fost furnizate, NERVTAG, grupul care consiliază guvernul britanic asupra virusurilor respiratorii, a precizat că există „o posibilitate realistă” ca infectarea cu noua tulpină să fie asociată cu un risc mai mare de mortalitate.

Contagiozitatea mai mare a acestei variante, denumită B.1.1.7 sau VOC 202012/01, a stârnit îngrijorare în lumea întreagă, într-o perioadă în care sistemele de sănătate sunt deja supuse unor încercări dificile: cu cât numărul persoanelor contaminate este mai mare, cu atât numărul bolnavilor care dezvoltă forme grave va creşte, la fel ca şi numărul morţilor.

„Din păcate, se pare că acest virus provoacă ambele situaţii”, fiind mai contagios şi, poate, mai letal, a rezumat luni într-o conferinţă de presă John Edmunds, de la LSHTM. „Situaţia, din păcate, se agravează cu adevărat”, a adăugat el.

Sunt fiabile aceste date?

Există anumite incertitudini în privinţa datelor, potrivit cercetătorilor, care speră că lucrurile vor deveni ceva mai clare în săptămânile următoare.

Deşi rezultatele sunt „semnificative statistic”, studiile s-au bazat pe cazurile pozitive din afara spitalelor. Or, majoritatea bolnavilor decedaţi ulterior au fost testaţi pozitiv doar la sosirea lor în spitale, a precizat John Edmunds. Iar datele din spitale nu sunt deocamdată disponibile.

Potrivit NERVTAG, această lacună ar putea explica motivul pentru care studiile nu au relevat creşterea riscului de spitalizare pentru persoanele infectate cu noul coronavirus, fapt care pare să fie în contradicţie cu gravitatea mai mare a bolii.

Studiile acoperă doar 8% din totalul deceselor survenite în perioada analizată şi rezultatele ar putea „să nu fie reprezentative pentru ansamblul populaţiei”, au precizat specialiştii de la NERVTAG.

De ce noua versiune este mai letală?

Deşi alte studii sunt necesare, oamenii de ştiinţă au emis ipoteza conform căreia cea mai mare mortalitate ar fi asociată cu aceleaşi mutaţii care provoacă şi cea mai mare transmisibilitate.

Este vizată în special o mutaţie din proteina Spike a virusului, un spicul aflat la suprafaţa sa, care îi permite să se ataşeze de receptorii ACE2 ai celulelor umane pentru a pătrunde în ele, jucând astfel un rol cheie în infectarea virală.

„Dacă este astfel capabil să se răspândească mai rapid în plămâni, acest lucru ar putea să accelereze progresia bolii şi a procesului inflamator, care avansează mai repede decât ceea ce poate organismul să facă (pentru a lupta împotriva bolii, n.r.)”, a explicat Peter Horby, directorul NERVTAG şi specialist în boli infecţioase emergente la Universitatea Oxford.

„Virusul poate că nu a evoluat pentru a deveni mai letal, ci a evoluat probabil pentru a se dezvolta mai repede sau mai bine”, a declarat Bjorn Meyer, virusolog la Institutul Pasteur din Paris.

Care este impactul asupra tratamentelor?

Nu există „nicio dovadă” că tratamentele utilizate ar funcţiona mai puţin bine împotriva variantei britanice, afirmă Peter Horby, coordonatorul studiului clinic Recovery, care a ajuns la concluzia că Dexametazona, un corticosteroid, este eficientă împotriva formelor grave.

Corticosteroizii „ar trebui să funcţioneze la fel de bine, pentru că procesul nu este legat de virus, ci este legat de reacţia gazdei”, a adăugat el.

În ceea ce priveşte vaccinurile, primele informaţii obţinute în această privinţă sunt mai degrabă liniştitoare

Astfel, potrivit rezultatelor preliminare ale unor cercetători de la universităţi britanice şi olandeze, anticorpii foştilor bolnavi de COVID-19 permit pe scară largă neutralizarea variantei engleze.

Companiile Pfizer-BioNTech şi Moderna, bazându-se tot pe studii preliminare, au dat asigurări că vaccinurile lor sunt în continuare eficiente împotriva acestei tulpini.

Mai răspândit, deci mai slab?

Oamenii de ştiinţă avertizează împotriva ideii că o contagiozitate mai mare a virusului l-ar face pe acesta să devină automat mai puţin infecţios.

Raportat la virulenţa sa actuală – formele grave afectează doar o minoritate din rândul persoanelor infectate -, noul coronavirus este deja „foarte bine înzestrat pentru a se transmite”, a declarat Emma Hocroft, epidemiolog la Universitatea Berna.

Astfel, virusul n-ar avea niciun motiv „să încerce să devină mai puţin grav”, continuă cercetătoarea, subliniind că virusuri precum cel al rujeolei sau HIV au rămas, de asemenea, periculoase în pofida propagării lor.

Oricare ar fi incertitudinile legate de studiile despre mortalitatea variantei britanice, ele ar trebui cel puţin să elimine ideea conform căreia coronavirusul ar putea să devină mai puţin virulent, a declarat Graham Medley, de la LSHTM.

„În mod evident, nu a devenit un virus mai benign”, a adăugat acelaşi cercetător.

AGERPRES