Consultații gratis din partea unei absolvente de psihologie din Cluj: „Vreau să ajut oamenii să treacă peste această perioadă”

Roxana Pavel este persoana care a avut un parcurs destul de greu și neașteptat în viață, dar care, spune ea „mi-a simplificat calea spre marea mea pasiune: psihologia”. A absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației în cadrul UBB. Trăiește în Cluj-Napoca de la 19 ani și după 8 ani de studiu va ajunge să obțină atestatul de liberă practică pentru Psihologie Clinică și Psihologia Muncii și Organizațională. „Astăzi știu ce îmi place cel mai mult să fac și vreau să aprofundez în această direcție. Sunt fericită că am ajuns în acest punct.”

Roxana oferă consultații psihologice online, gratis, în contextul pandemiei și situației stării de urgență. Situația în care ne aflăm este una neașteptată, deloc ușoară și poate ridica multe semne de întrebare și să creeze probleme de natură psihică. Astfel, Roxana vrea să ajute oamenii să depășească cursiv și fără probleme aceste săptămâni. A acceptat să răspundă la câteva întrebări pe care probabil toți ni le punem.

1. Cum putem să ne ocupăm/umplem timpul în carantină?

Până să ajungem să ne ocupăm timpul în carantină, primul pas este să ne gândim la rutina pe care am avut-o înainte de această perioadă. În sfârșit un moment bun de reflecție asupra vieții. Majoritatea am automatizat multe comportamente de care ne dăm seama că ne lipsesc abia acum, când nu le mai putem face. După aceea, vedem ce am păstrat în această perioadă de pandemie.

Un următor pas este să analizăm beneficiile pe care le aduceau acele comportamente de care suntem acum privați temporar. Un exemplu pentru a se înțelege cele scrise ar fi faptul că după orele de muncă, savuram cu prietenii o cafea într-un local. Ce consecințe avea această activitate? Socializare/faptul că te vedeai cu prietenii sau consumul unei cafele, adică plăcerea gustului în sine. Răspunsul tău este însăși punctul de pornire pentru programul de carantină. Mergând pe exemplul anterior, în carantină, dacă un beneficiu era că socializai/ stabilești cu prietenii ora la care să aveți un video call pe facebook, skype și așa mai departe. Dacă beneficiul era efectiv consumul de cafea, produsul poate fi preparat în casă/comandat.

În perioada aceasta este important să ne facem rutine mai ales dacă nu avem activitate constantă cum ar fi un job. Chiar dacă nu reușiți să vă planificați o săptămână, puteți stabili activitățile pentru ziua următoare din seara precedentă.

Acum avem posibilitatea mai mult ca niciodată să rezolvăm probleme pe care le-am ignorat din cauza lipsei timpului. Prin intermediul online putem să ne descoperim noi talente.

Activitatea fizică este importantă. Introduceți în rutina de zi cu zi exerciții fizice pentru a vă menține sănătoși atât fizic, cât și psihic. Ceva „de speriat”, poate un lucru esențial, este să realizăm o introspecție a vieții. Să vedem unde am ajuns față de ce ne-am propus și să analizăm ce putem face mai departe. Se pot fixa noi obiective la care să lucrăm în timpul sau după ce trece această pandemie.

2. Cum tratăm emoțiile care ne copleșesc?

Primul pas este acceptarea lor. Este esențial să vedem în ce contexte se manifestă, care este stimulul activator. Punctul intermediat este ceea ce gândim în acel context. Un exemplu în acest sens ar fi știrile pe care le vedem în fiecare zi cu privire la pandemie (stimulul activator-contextul). Până să ajungem la emoții de frică sau anxietate mai facem ceva. Începem să ne spunem: „Este groaznic ce se întâmplă! Nu mai suport să stau în casă! Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă se îmbolnăvesc cei dragi mie? Uite câte țări sunt afectate”

Un tip de gândire util ar fi: „Este foarte neplăcut ce se întâmplă, dar pot face față. Nu îmi place să stau în casă, dar uite câte zile am rezistat…totuși pot. Există posibilitatea de a fi contaminat? Am aceste dovezi? Cu ce mă ajută pe mine să mă gândesc dacă vor fi alții contaminați? Pot să schimb cu ceva dacă se întâmplă acest lucru?”

Important este să deții controlul propriului corp. Cum faci acest lucru? Prin acceptarea emoțiilor și a gândurilor. Fuga de ele nu ne rezolvă problemele. Concentrați-vă pe propriul corp și trăiți prezentul. Concentrați-vă pe ceea ce faceți în acel moment. Fiți implicat 100%. Viitorul este incert, iar trecutul nu mai poate fi schimbat. De multe ori se spune că trăim viitorul, dar uităm să trăim prezentul.

3. Dacă avem anxietate și senzații de claustrofobie, cum ne descurcăm acum?

Frica și anxietatea sunt normale în această perioadă provocatoare și incertă. Emoțiile negative funcționale sunt bune. Nu este de dorit să eliminăm frica. Aceasta ne ajută să supraviețuim, să ne ferim de pericole. Când se tratează anxietatea, nu se dorește eliminare ei, ci reducerea intensității.

Claustrofobia se referă la anxietatea de spații închise și înguste (metrou, lift).

Dacă cele două vă afectează atât de tare încât nu vă puteți desfășura activitățile de zi cu zi apelați la un specialist. Sunt tehnici specifice de intervenție.

4. Este făcut omul să stea în casă?

Depinde pe cine întrebi. Dacă vei întreba un introvertit, adică o persoană care este mai retrasă social, îi place să facă lucrurile de unul singur îți va spune că nu are nicio problemă să stea în mare parte izolat. Dacă întrebi un extrovertit căruia îi place să fie în centrul atenției, să exploreze mediul înconjurător s-ar putea să îți spună că este cel mai rău lucru.

5. Cum putem să ne stăpânim sentimentele pe care le trăim acum în perioada de carantină?

Un rol important îl joacă suportul social, nu doar în această perioadă. Literatura de specialitate arată că dacă avem relații de calitate ne ajută să trecem mai ușor peste probleme. Faptul că avem cui să împărtășim ceea ce ni se întâmplă și cui să cerem ajutorul la nevoie ne ajută.

O întrebare la care să se gândească cititorii: Puteți să dați cel puțin un exemplu de situație, eveniment care poate să fie mai rău decât această carantină?

6. Sunt oameni care au tendințe suicidale, în această perioadă există posibilitatea să se amplifice aceste dorințe/gânduri?

Faptul în sine că este pandemie nu determină comportamente suicidale. Există factori de risc de care trebuie să ținem cont cum ar fi: prezența unor tulburări mentale, tentative anterioare, consum de alcool sau alte substanțe, pierderea locului de muncă sau pierderi financiare, boală și durere cronică sau istoric familial. Acești factori de risc cresc șansa să se întâmple, NU determină acest lucru. Un alt rol important îl joacă lipsa de speranță, incapacitatea de a mai tolera situația și deficite în rezolvarea de probleme.

7. De ce consideri că această pandemie creează atâtea stări diferite și abordează emoții maxime?

Oamenii sunt diferiți prin urmare și modul în care se raportează la actuala situație este diferit. Modul în care gândim și acționăm ne face să ne simțim într-un fel sau altul. Mintea umană este obișnuită cu automatisme și acum a apărut un eveniment major care unora dintre noi ne creează dificultăți în reorganizarea vieții și adaptarea la noul context. De aceea m-am hotărât să ajut oamenii, să ofer consultații psihologice gratuit. Această perioadă nu presupune obligatoriu să dezvolți vreo tulburare mentală, dar poate accentua unele simptome preexistente sau poate ai nevoie doar să povestești ce simți, prin ce treci sau nu știi cum să îți reconfigurezi noul stil de viață.

Un interviu realizat de Karla Fanea