CLUJUL DE ALTĂDATĂ. O crimă misterioasă din anul 1930

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Una dintre misterioasele crime, cari au pasionat în ultimul timp în mod deosebit poliţia oraşului Cluj, precum şi întreaga opinie publică, – a fost asasinarea plutonierului major P. Milica, din Bat. VI Adm. Cluj.

În dimineaţa zilei de 6 martie [1930 s.n.] poliţia face o lugubră descoperire. Plutonierul major P. Milica din Bat. VI Adm. Cluj, a fost găsit asasinat în dosul bisericei Sf. Petru din Calea Victoriei. Cadavrul prezenta o rană deschisă la gât, provenită probabil dintr-o lovitură de cuţit.

Autorităţile militare înştiinţate de Chestura poliţiei Cluj, – fiind vorba de un militar, – deleagă pe dl. Comisar Regal Lt. Stavrica, din Consiliul de Război al Corpului VI Armată, să facă alături de autorităţile poliţieneşti, – primele cercetări.

Dar teatrul crimei nu prezenta nici un indiciu, care să poată duce la descoperirea criminalilor. Pe cadavru nu se aflau nici urmele unei lupte, care între astfel de împrejurări ar fi trebuit să aibă necondiţionat loc şi nici urme de amprente digitale. Urme vizibile de paşi de paşi nu se aflau pe teren. Tot aşa nu se afla nici vreun informator, care să fi putut da informaţii, oricât de neînsemnate pentru a putea prinde firul cercetărilor.

Un profund mister plana asupra crimei. Totul depindea doar de abilitatea poliţiei.

Între astfel de condiţiuni precare – şi sub personala conducere a dlui Simeon Haţieganu, chestorul poliţiei municipiului Cluj, – să încep primele cercetări, care se perindă cu surprize şi peripeţii de fiecare clipă, ca un film de cinematograf.

Dar iată că cercetarea îndreptată în direcţia bună aduce roade. Consiliul de Război arestează pe plutonierul Constantin Moldovan, sub bănuiala de asasinat. Poliţia constatase anume, că plutonierul major Milica îşi petrecuse noaptea fatală în tovărăşia plutonierului Moldovan. Mai descoperise apoi, pe vestonul plutonierul Moldovan pete de sânge, care probabil proveneau de la sângele plutonierului Milica.

Convingerea despre vinovăţia – ori cel puţin participarea la crimă – a plutonierului Moldovan părea cu siguranţă dovedită.

Totuşi plutonierul Moldovan supus unui interogator sumar, nega crima. Un alibi nu putea dovedi şi nici provenienţa petelor de sânge n-o ştia justifica.

Despre cele petrecute în noaptea crimei nu-şi putea da seama precis, fiindcă atunci era turmentat complet de beutură. Totuşi declară că petrecuse noaptea de 5 spre 6 martie în tovărăşia plutonierul major Milica, cu care trăia în bune relaţiuni de prietenie, şi că petrecuseră la câteva cârciumi din mahalaua oraşului.

Cam pe la orele trei dimineaţa ieşind ambii din restaurantul din Calea Victoriei nr.99 au plecat spre Biserica Sf. Petru – pe partea dreaptă a străzii  povestind. În dreptul bisericei au traversat apoi strada pe partea stângă şi în colţul casei cu nr. 106 au întâlnit doi civili, cari mergeau pe partea opusă a străzii. La un moment dat plutonierul Milica a strigat: <<Mână măgarul, mă>>.

La auzul acestor vorbe cei doi civili le-au ieşit în cale cerându-le socoteală de insulta pe care le-au adresat-o. După nu prea multe parlamentări s-au luat la bătaie. De aici înainte nu-şi mai aduce aminte precis de nimic. Reţine numai faptul că a lovit pe unul dintre civili în cap cu centura, iar după asta a luat-o la fugă de teamă să nu fie bătut de ei. Pe plutonierul Milica l-a lăsat acolo singur, fără ca să ştie ce s-a întâmplat cu el.

Între aceste împrejurări şi sub povara aparenţelor, cari îl inculpau, poliţia judiciară îşi întărise părerea că plutonierul Moldovan e asasinul. De aceea, plutonierul a şi fost reţinut arestat, iar vestonul cu pete de sânge a fost trimis la Institutul de Medicină Legală din Cluj pentru cercetări.

Între timp, poliţia pornise cercetări discrete şi pentru descoperirea celor doi civili misterioşi cari încă se părea că nu puteau fi tocmai streini de crimă.

Şi tocmai la timp. Pentru că dl. dr. Kernbach – un reputat specialist în materie de medicină legală – după minuţioase cercetări de laborator, spulberă bănuiala de vinovăţie ce plana asupra plutonierului Moldovan. Fiindcă, deşi pe vestonul plutonierului Moldovan se găseau, ce e drept, urme din sângele plutonierului Milica, s-au mai găsit însă în acelaşi timp şi pete de sânge care proveneau de la o terţă persoană.

Întrebarea ce se punea acum era: cine era această terţă persoană şi cum ajunsese sângele ei pe vestonul lui Moldovan?

Făcând noi cercetări pentru identificarea celor doi civili, arătaţi de plutonierul Moldovan, după o muncă asiduă de zi şi noapte, poliţia începe să dezlege misterul.

În seara zilei de 19 martie, tocmai când se părea că cercetările au ajuns la un punct mort, şeful poliţiei judiciare arestează pe Iosif Gombos, şomeur, din strada Cărămidarilor nr.11, sub bănuiala de asasinat.

De aici încolo lucrurile se desfăşoară cu repeziciune. Gomboş luat din scurt, fără prea multă ezitare îşi denunţă complicele: Francisc Butyka, mecanic, din Calea Victoriei 179, pe care poliţia îl şi arestează în aceiaşi seară.

Duşi la poliţie cei doi tovarăşi au făcut mărturisiri complete cu un cinism revoltător.

Ei au arătat cum au chefuit în noaptea fatală la restaurantul Szilagyi, din Calea Victoriei, cum au trecut apoi de acolo, cam pe la orele 12 noaptea la restaurantul Bene, un restaurant foarte aproape de cârciuma în care au chefuit cei doi plutonieri, unde au stat până la orele 3 dimineaţa, când au părăsit restaurantul.

De la Bene au plecat înspre casă, luând-o pe jos pe Calea Victoriei, până în dreptul magaziei de scânduri <<La Bradul verde>>, unde s-au oprit. Cam în aceiaşi vreme, pe cealaltă parte a străzii mergea înspre casă plutonierul-major Milica, împreună cu plutonierul Moldovan, ambii bine dispuşi.

La un moment dat, unul dintre plutonieri a strigat <<Mână măgarul, mă>>. Atunci cei doi tovarăşi, Gombos şi Butyka, simţindu-se ofensaţi, au trecut strada de cealaltă parte şi au cerut socoteală celor doi plutonieri că de ce i-au făcut <<măgari>>. Plutonierul Milica în loc de răspuns i-a înhăţat să-i ducă la poliţie. Cum cei doi civili se împotriveau, s-au încăierat. Nu se ştie precis cum s-a produs încăierarea pentru că toţi erau cam beuţi, dar sfârşitul se ştie: asasinarea plutonierului Milica.

În urma acestor destăinuiri, poliţia a avizat parchetul militar, cerând imediata punere în libertate a plutonierului Moldovan, care este complet nevinovat şi care a fost invitat la o confruntare cu criminalii, pentru a stabilii crima în amănunte.

Cum însă confruntarea n-a dus la prea mare rezultat, dl. Simeon Haţieganu, chestorul poliţiei oraşului Cluj, a recurs la reconstituirea crimei, care s-a executat sub directa sa supraveghere.

În decursul reconstituirei s-au stabilit şi cele mai mici amănunte. Beligeranţii, care ajunseseră la mijlocul străzii s-au despărţit în două tabere. De o parte Gombos cu Milica, iar de altă parte Butyka cu Moldovan.

La un moment dat Gombos a vrut să fugă. Milica însă l-a prins. Atunci Gombos s-a năpustit asupra lui Milică, înfigându-i în gât cuţitul până la mâner.

Milica a căzut jos în nesimţire. Gombos speriindu-se de ceea ce făcuse a luat pe Butyka şi au fugit împreună. Plutonierul Moldovan încă a fugit, fără însă să ştie că Milica e rănit mortal.

Ajunşi acasă, Gombos a îngropat cuţitul asasin într-un băligar, iar pe Butyka l-a ameninţat cu moartea, dacă cutează să-l trădeze. Nici nu l-a trădat. Cu ocaziunea reconstituirei crimei, cuţitul a fost dezgropat de însuşi asasinul şi predat poliţiei.

Cu asta s-a sfârşit misterul dramei plutonierului P. Milica, care a fost deslegat numai graţie priceperii conducătorului chesturei poliţiei municipiului Cluj, dl. Simeon Bărnuţiu”. [„Gardianul. Revistă lunară poliţienească-cetăţenească-socială”, Anul I, Cluj-Napoca, martie-aprilie 1930].

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News