CLUJUL DE ALTĂDATĂ. Deschide, deschide fereastra… Poveste de dragoste din 1935

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„O scenă amuzantă s-a întâmplat ieri seară într-un palat din Piața Unirii. E autentică pentru că ne-a povestit-o însuși comisarul de poliție care a anchetat cazul. O redau la acest loc fără intenție de a jigni și tocmai pentru acest motiv trec sub tăcere numele eroului, precum și numele eroinei. Cred că niciodată n-a fost mai potrivit ca acum proverbul: <<Cine sare multe garduri, își frânge gâtul>>. Iată întâmplarea:

După cum se știe în localitate mai stăruie încă bântuirea scarlatinei. Un astfel de caz s-a declarat de câteva zile în familia unui avocat din Cluj îmbolnăvindu-se un copil.

După cum e și natural, sesizat fiind serviciul sanitar a luat imediate măsuri de localizare, izolând locuința respectivă și afișând bilețelul obișnuit cu inscripția: <<Intrarea strict interzisă>>. Pentru evitarea răspândirii acestei boli molipsitoare orice contact cu străinii a fost interzis timp de opt zile. Dar ordinele nu totdeauna se respectă întocmai și aceasta de multe ori cu urmări fatale. Și tocmai în astfel de împrejurări s-a întâmplat și istoria noastră cu bucluc.

Familia avocatului respectiv a angajat o guvernantă vieneză, la copii. Guvernanta tânără, frumușică și poate chiar zburdalnică, nu se putea obișnui în ruptul capului cu singurătatea, cu izolarea, închisă ca o pasăre în colivie, ori ca o maică în mănăstire și încă timp de opt zile.

De altfel, nici nu-i de mirare. Tinerețea pretinde viață, fericire, bucurie, cuvinte dulci ce iubire.

S-a întâmplat că guvernanta avea legături de dragoste cu un student în medicină. Dar aceasta nu constituie nici o crimă. Care tânăr de 22 de ani nu face curte, nu bate toată ziua trotuarele după fetișcane, ori nu se îndrăgostește nebun de ochii adânci și senini ca marea?

Și guvernanta plictisită de acest arest forțat, supărată foc pe soartă și cuprinsă de nervozitate, a scris următorul bilet: <<Bubi, astă seară la orele 9 te aștept. Vino și bate la geam fără teamă. Îți voi deschide. Medi>>. Bilețelul a fost expediat prin mijlocirea unei vecine, studentului în medicină, curtezanul ei.

Seară. Orele 9. În curte tăcere de groapă. Numai două servitoare își fac planuri pentru duminică, trântind obosite vasele pe cari nu le mai gată de spălat.

O umbră misterioasă urcă treptele. Studentul. Tiptil-tiptil ca o pisică, până ce ajunge la geamul camerii unde locuia guvernanta.

Cioc, cioc, se aud câteva bătăi ușoare în geam și un suspin ușor de fericire: <<deschide fereastra, numai o șoaptă să-ți spun>>…

–       Cine-i?

–       Eu, Bubi.

–       Ai venit, puișorule?

–       O, fericirea mea. Te voi iubi atât de mult și eu știu iubi cu patimă. Va fi o noapte ca-n povești…

–       Bubi, nu te temi de moarte? La noi e scarlatină.

–       Haaa? Studentul se cutremură și îi păru o clipă că se învârte coridorul cu el, căci de, viața e mai scumpă ca fericirea. Dar, își luă inima în dinți, doar era bărbat, nu tufă, și spre a-și dovedi curajul spuse:

–       Nu, iubita mea. Eu să mă tem? Pentru tine sunt în stare să mor chiar de…scarlatină.

–       Bine, intră.

Amorezul, dintr-o singură săritură fu în cameră. Geamul s-a închis. Perdeaua s-a lăsat asemenea cortinei la sfârșitul actului al doilea.

Prinși de un rival

Acestei guvernante îi făcea curte de la distanță și casierul unei magazii din Cluj. Acesta era bogat nu glumă, dar tinerețea și iubirea e oarbă de obicei. Era urât ca noaptea și fata nu-i da nici o atenție. Supărat foc și gelos, casierul care locuia în aceiași curte, sta la pândă adeseori și supraveghea de aproape tot pasul fetei.

El a văzut întreaga scenă și jignit în amorul propriu, în beția geloziei dete buzna la comisariat. Comisarul a plecat la fața locului și a găsit pe student. Tablou.

Toată curtea a fost în picioare. Asta se întâmplă totdeauna când îți calcă polițiștii casa. Râsete, glume proaste pe socoteala tinerilor, și deasupra tuturor Morgenstein își bătea cu fală pieptul: <<Da iu la ei dragoste>>.

Tânărul a fost dus la spital, unde va fi ținut sub carantină opt zile”. [în „Națiunea Română”, Anul IX, nr.2, Cluj, 6 aprilie 1935].