„Cultivă Orașul” este o inițiativă autonomă de agricultură urbană, ce a luat ființă în 2017, când a fost organizată o primă școală de grădinari. De-a lungul timpului, formatul s-a schimbat, dar scopul membrilor a rămas același: promovarea grădinăritului urban și a vieții sustenabile prin târguri, trocuri, ateliere, zone de compostare în Cluj-Napoca și multe altele, acționând direct pentru suveranitate alimentară și pentru un oraș cu mai multe grădini și mai puține betoane. Grupul lucrează să se auto-susțină prin activitățile sale și nu primește finanțări de la companii care vor sa își îmbunătățească imaginea astfel.

„E un grup informal, format din oameni cu principii și valori similare, între care se leagă și prietenii.

Mai presus de asta, considerăm că e important să încercăm să avem o viață mai sustenabilă în felul în care decidem să consumăm”, spune Laura Berceanu, din partea Cultivă Orașul, pentru Cluj24.

Prin toate acțiunile desfășurate (grădinărit, ateliere, distribuție de răsaduri, piețe periodice, bancă de semințe, împărtășirea de unelte, clăci), promovează suveranitatea alimentară, adică dreptul tuturor de a avea acces la o hrană sănătoasă și diversă, precum și autonomia agricultorilor de a decide ce și cum cultivă hrana.

Grupul are în grijă 3 grădini în 3 cartiere diferite din Cluj-Napoca: Bună Ziua, Gruia și Gheorgheni, dar se ocupă și de o livadă cu pomi fructiferi (meri, pruni, nuci) de pe strada Fagului.

Cea mai mare grădină este pe strada Heltai Gáspár 53 din Gheorgheni, unde grădinarii clujeni cultivă: ceapă, busuioc, luffa, physalis, castraveți, spanac, rucola, cimbru, ardei iute, busuioc, – clasic, creț, mov – căpșuni, cartofi roșii, plante medicinale (tătăneasă), perene (salvie, leuștean, rozmarin, mentă, roiniță), lobodă, 2 varietăți de mazăre: una pentru păstăi, alta pentru boabe, bob (o plantă rar cultivată în România, cunoscută sub numele de „Fava” în străinătate), mangold (sfecla elvețiană), varză kale și multe altele.

Aici sunt 4 persoane active, dar în general, numărul celor implicați fluctuează între 10 și 14.

Care sunt avantajele grădinăritului comunitar

Laura începuse prin a face mici experimente cu grădinăritul acasă, cu plante aromatice și câteva roșii.

„Chiar dacă aveam puține lucruri, mi se părea dificil să mă ocup exclusiv de tot ce înseamnă îngrijirea lor, pentru că natura nu așteaptă după tine. Sunt anumite activități de sezon pe care trebuie să le faci și nu o să vină să le facă altcineva în locul tău.

Formula aceasta de grădinărit comunitar – unde fiecare contribuie cu timpul, abilitățile și cunoștințele lui – e contextul ideal în acest sens, pentru că îți permite să ai o flexibilitate mai mare”, spune ea.

În plus, și-a dat seama că știa puține lucruri și că niciodată nu își găsea timpul citească, pe când după ce a cunoscut și a lucrat cu oameni cu mai multă experiență, și-a îmbogățit cunoștințele și a încercat să le transmită mai departe.

Mai mult decât grădinărit: „Nu am pus un preț pe produsele noastre, fiecare trebuie să aibă acces la ele”

Echipa și-a propus să nu se axeze doar pe grădinărit și cultivat plante, ci și pe promovarea ideii de agricultură urbană, ideea de a avea hrană sănătoasă, toate aliniate cu principiile protejării mediului.

„Grădinăritul s-a legat foarte bine cu ideea de a intra în contact cu alți oameni curioși sau care desfășoară astfel de activități, așa că, de-a lungul timpului, am organizat ateliere cu activități practice specifice primăverii sau toamnei, pentru ca oamenii să vină, să vadă cum se face, să pună întrebări, dar și să facem un schimb de cunoștințe.

Uneori organizăm și clăci, adică zile de lucru în comun, unde ni s-au alăturat de-a lungul timpului și persoane care nu fac parte din grup. Evident, nimeni nu a plecat acasă cu mâinile goale, ci cu legume sau plante aromatice din grădină”, precizează aceasta.

Pentru că roadele erau prea multe ca să fie folosite doar pentru consumul propriu, membrii au început să împartă și cu alții, organizând târguri informale în proprietăți private, unde au invitat mici producători, majoritatea din zona Huedinului, care vin mereu cu ce au în grădină, legume și fructe proaspete sau în varianta procesată.

„Nu am pus un preț pe produsele noastre, am considerat că fiecare trebuie să aibă acces la tipul acesta de hrană și, în măsura posibilităților, să ne susțină făcând o donație.

Toți banii strânși se duc exclusiv către menținerea grădinilor, unelte, reparații, pământ pentru răsaduri sau alte asemenea.

Un semn al aprecierii activității noastre este că am fost contactați de oameni care au luat răsaduri de la noi în alți ani și au vrut în continuare să apeleze la Cultivă Orașul, pentru că mulți nu au posibilitatea de a-și crește propriile răsaduri, astfel că activitatea noastră vine și în sprijinul celor care au o bucată de pământ și vor să să cultive, spre exemplu, soiuri de roșii tradiționale sau mai deosebite”, completează Laura.

Piață versus supermarket

Târgurile organizate până acum reprezintă una dintre cele mai mari satisfacții ale sale.

„Te duci la piață sau la supermarket să cumperi fructe și legume. De cele mai multe ori, e o tranzacție pecuniară, tu îmi dai ceva de care eu am nevoie și eu îți dau banii.

În contextul piețelor pe care le-am organizat, am vrut să fie o apropiere între producători și consumatori. Asta înseamnă că s-au creat spontan contexte în care oamenii s-au cunoscut, au schimbat impresii, au mâncat împreună și așa mai departe.

E un sentiment de comunitate, care face ca lucrurile să fie mult mai umane, mai puțin pecuniare.

Mulți ne-au spus că s-au simțit bine la târgurile noastre și voiau să știe când mai organizăm.

Sunt entuziasmați că nu stau la o tejghea unde întreabă cât costă, plătesc și pleacă. Au intrat în vorbă, poate au legat prietenii”, notează aceasta.

Banca de semințe pentru toți: „Avem peste 60 de soiuri de roșii”

Pe lângă cultivatul fructelor și legumelor, echipa ține cont și de semințe, pe care le reîmprospătează.

„Am început să ne organizăm o bancă de semințe, inclusiv pentru cei care nu au un spațiu unde să le păstreze într-un mod corespunzător.

Avem semințe tradiționale, dar și soiuri aparte, pe care nu le găsești în magazin. Avem peste 60 de soiuri de roșii. Au mai fost oameni care ne-au dat semințe, știind cu ce ne ocupăm”, notează aceasta.

În plus, grupul susține alți grădinari urbani și persoanele aflate la început de drum, prin organizarea de schimburi de semințe.

„Le dăm cu drag. Dacă există o persoană care ar vrea să înceapă cu grădinăritul, noi suntem mai mult decât deschiși să oferim atât semințe, cât și informații și sprijin”, punctează Laura.

Zona de compostare din Gheorgheni: „E important ca nu totul să ajungă la groapa de gunoi”

Anul acesta echipa a amenajat o zonă de compostare pe strada Heltai Gáspár 53, unde se pot arunca din stradă resturi vegetale, din care produce ulterior propriul compost.

„E un lucru pe care multă lume ar putea să-l facă, mai ales cei care locuiesc la casă. Pentru cei care stau la bloc e mai dificil, dar există posibilități: pot aduce resturile vegetale la noi sau se pot orienta, spre exemplu, pe grupul de Facebook <<Compost în Cluj>>. În Uniunea Europeană, există, cel puțin la nivel declarativ, interes pentru lanțuri alimentare scurte, colectare selectivă, reducerea deșeurilor alimentare, iar compostarea ține de acest demers”, indică ea.

În opinia sa, lipsa conștientizării privind aceste aspecte face ca natura să se degradeze.

„Unii au înțeles de ce ar fi important ca nu totul să ajungă la groapa de gunoi și că responsabilitatea nu se termină atunci când nu mai ai nevoie de un lucru, ci ar trebui să meargă mai departe, valorificând la maxim resursele.

Compostul e indispensabil pentru orice grădină. Asta presupune puțin mai mult efort din partea noastră, dar gândul că resturile se întorc în sol e motivant”, susține Laura.

Mai aproape de natură și de sol: grădinăritul ca formă de terapie

Cu alte cuvinte, principalele avantaje ale compostului sunt:

• Faptul că face ca solul să fie curat și bogat în nutrienți
• Faptul că resturile nu ajung la groapa de gunoi, evitând emisiile de gaze cu efect de seră
• O mai mare grijă pentru mediul înconjurător, deci și un stil de viață mai sănătos

„Recomand oricui grădinăritul ca formă de terapie, dacă e stresat la locul de muncă, inclusiv ideea de a fi cu mâinile în pământ, de a lucra cu el, de a vedea ciclul natural al unei plante e ceva care ne întoarce la origini”, completează aceasta.

Spațiile verzi, dispărute în detrimentul sănătății: „Să-ți crești propria hrană ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu”

Niciuna dintre grădini nu e proprietatea personală a vreunui membru din Cultivă Orașul.

„Nu am cumpărat teren, spațiile sunt ale unor persoane fizice care apreciază inițiativa noastră, iar în schimbul unei chirii modice și al unui troc, – pentru că mereu împărțim roadele – au acceptat să facem experimentul grădinăritului urban”, susține Laura.

I-ar plăcea să fie mai multe spații verzi în oraș.

„Ideea de a-ți crește propria hrană ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu.

Eu sunt din Cluj, am văzut cum s-a schimbat de-a lungul anilor și am apreciat evoluțiile pozitive, dar nu pot să nu mă întristez când văd că multe spații verzi dispar și asta se întâmplă în detrimentul calității vieții cetățenilor și în beneficiul unor companii private sau dezvoltatori imobiliari.

Mi se pare că nu am reușit să avem un echilibru în Cluj, din acest punct de vedere.

Zona Gheorgheni era a hoștezenilor, care au fost grădinarii orașului, ei alimentau orașul cu legume și fructe. Mai avem vecini pe care îi vedem că, în continuare, își plantează ceva în grădină. Jos pălăria, dar ca strategie, ca viziune la nivel de oraș, mi se pare că există loc de mai multe îmbunătățiri”, descrie aceasta.

Atribuții după posibilități

Membrii se organizează în așa fel încât să aibă un stil de lucru flexibil, coordonându-se în ședințe fizice sau online.

„De obicei, ne întâlnim la începutul anului să facem un plan pentru anul în curs și fiecare persoană indică disponibilitatea de timp pe care o are, fiindcă niciunul dintre noi nu se ocupă exclusiv de grădinărit, asta facem pe lângă alte activități profesionale.

A fost perioada cu răsadurile, unde în fiecare zi trebuia să vină cineva să le verifice și să le ude. Acolo ne-am coordonat inclusiv printr-un tabel făcut pe Google Drive, unde scria fiecare când poate”, descrie aceasta.

În consecință, grădina nu e un spațiu secționat în parcele aparținând anumitor persoane, totul este la comun.

„Convenim asupra soiurilor de plante pe care urmează să le cultivăm în anul respectiv, pe lângă perene și aromatice”, adaugă Laura.

Echipa are, de asemenea, o tablă pe care notează toate straturile și ce este plantat.

„A rămas și un to-do list de anul trecut ce cuprindea activități precum sitat compost, stropit tomate, îngrășat straturile și așa mai departe.

Dacă vorbim de stropire sau de îngrășarea straturilor, vorbim exclusiv de varianta bio, noi nu folosim niciun fel de produse fitosanitare pe care să le cumpărăm de la magazin.

Ne facem unele macerate, de urzică sau de coada calului, de exemplu, pentru că vrem să păstrăm ideea de a avea un mod de viață mai sustenabil și considerăm că e foarte important ca legumele cultivate aici să fie într-adevăr naturale”, notează ea.

Vara versus iarna

În sezonul rece, grupul planifică activități pentru anul următor.

„La un moment dat, am scris un proiect pentru a obține finanțare de la o organizație care oferea fonduri pentru astfel de inițiative la scară mică de grădinărit, sau am încercat să ne gândim care ar fi materialele informative pe care am putea să le producem sau să le traducem astfel încât ideea de agricultură sustenabilă să ajungă și la alte persoane”, precizează ea.

Când se încălzește afară și începe sezonul de grădinărit, echipa trece la treabă, astfel că rămâne mai puțin timp pentru activitățile în fața calculatorului.

Cel mai mare coșmar pentru un grădinar: „Îți dai seama cât de vulnerabil ești și tu ca om”

Cel mai mult de lucru au în timpul primăverii, când trebuie să pregătească solul și răsadurile.

„Solarul nostru nu e încălzit, ceea ce înseamnă că depindem foarte mult și de temperatura din exterior. Anul acesta am fost obligați să ne punem răsadurile destul de târziu, de aceea unii oameni erau agitați și ne întrebau când vor fi gata, iar noi le-am spus că la sfârșit de mai sau început de iunie, așa e când depinzi de vreme.

Am ajuns să ne uităm cu toții la prognoza meteo și să ne bucurăm când cresc temperaturile primăvara sau, în rest, când se anunță ploi”, relatează Laura.

Grindina e cel mai mare coșmar pentru ea.

„Cu groază venim la grădină să vedem pagubele. Îți dai seama cât de vulnerabil ești și tu ca om, dar și plăntuțele, pentru că depinzi de vreme. Cu dăunătorii nu au fost multe probleme”, indică ea.

Pe lângă legume, pun și răsaduri de flori sau se auto-însămânțează, cum e cazul gălbenelelor, condurașilor care atrag insectele polenizatoare și alte asemenea.

„Ținem cont de plantele companion, – care se potrivesc între ele – ne place să avem biodiversitate”, mai spune Laura.

Apoi vine perioada roadelor, la sfârșit de vară sau început de toamnă, când se bucură de roșii, zucchini și multe alte legume.

„Am făcut și acțiuni în care ne-am pus să gătim. Am făcut sos de roșii cu busuioc, sos cu dovleac. Am încercat să le procesăm împreună. Mereu păstrăm plante aromatice pe care le uscăm”, adaugă aceasta.

Planuri de viitor

Printre obiectivele viitoare ale grupului Cultivă Orașul se numără creșterea vizibilității grădinăritului urban și a gradului de conștientizare a oamenilor când vine vorba de hrană sănătoasă.

„Suntem mereu deschiși și ne gândim cum să ne diversificăm activitățile. Timp dacă ar fi mai mult ar fi perfect. Ne-am bucura să se mai alăture oameni”, împărtășește Laura.

Cu alte cuvinte, este un grup deschis, non-ierarhic. Oricine vrea să se alăture poate da mesaj pe pagina de Facebook Cultivă Orașul.

„Am conveni asupra unei întâlniri în cursul căreia să ne cunoaștem, să mergem împreună la grădină, să vedem dacă avem principii comune, un stil de lucru compatibil, fiindcă nu există niciun șef.

Suntem organizați orizontal, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi contribuie în mod liber și poate veni cu sugestii oricând, iar luarea deciziilor se realizează prin consens, fără a impune cuiva ceva, ci în funcție de resursele disponibile, energia și aptitudinile membrilor”, conchide Laura.