Clujeanul fondator al Academiei Române şi al presei româneşti din Transilvania. George Bariţiu, 130 de ani de la moarte

O mare personalitate a românilor, un cărturar născut în judeţul Cluj, la Jucu de Jos, este George Bariţiu. Un cărturar cu multiple preocupări, care a pus bazele unor importante instrumente naţionale. A fost fondator al Academiei Române şi fondator al presei româneşti din Transilvania. În semn de respect şi omagiu, un liceu clujean, Colegiul Naţional George Bariţiu, i-a preluat numele.

Clujeanul fondator al Academiei Române

Publicistul George Bariţiu (Bariţ) (Gheorghe Pop) s-a născut la 12/24 mai 1812, în Jucu de Jos, judeţul Cluj. După ce a urmat şcoala maghiară din Trascău şi gimnaziul din Blaj, a urmat studii universitare de Filosofie şi Drept la Cluj (1828-1829), iar apoi studii de Teologie la Blaj (1831-1835), potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003), scrie Agerpres.

În 1835 a fost numit profesor de fizică la liceul din Blaj, apoi profesor de gramatică română şi germană, de aritmetică, latină, istorie, geografie la Braşov (1836-1854). Întemeietor al presei româneşti din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Călindariu pentru poporul românesc”, „Observatoriul”, „Transilvania”), a iniţiat, de asemenea, primele spectacole de teatru în limba română în Ardeal.

Luptător pentru cauza naţională a românilor transilvăneni, George Bariţiu a fost un participant activ la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, dedicând mai târziu acestei mişcări social-politice lucrarea sa „Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă” (3 vol., 1889-1891). După 1860 a revenit în viaţa politică, militând activ pentru cauza românilor ardeleni, pentru adoptarea legilor de recunoaştere a naţiunii române şi a confesiunilor sale.

A fost deputat în Dieta de la Sibiu (1863-1865), deputat în parlamentul maghiar de la Pesta, fiind fondator al Partidului Naţional Român din Transilvania (1869). S-a numărat printre fondatorii, în 1861, ai Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) şi a fost secretar al acesteia, precum şi redactor al revistei „Transilvania”, apărute la Sibiu. G. Bariţiu a fost o personalitate polivalentă a culturii româneşti. A activat în cele mai diverse domenii, afirmându-se ca jurist, economist, istoric, scriitor şi istoric literar, folclorist, filosof.

Anunţul morţii lui George Bariţiu (arhiva Cluj24)

A fost membru fondator (22 apr. 1866) şi vicepreşedinte al Societăţii Academice Române (18 sept. 1876-29 mart. 1879), vicepreşedinte (28 mart. 1887-16 apr. 1888) şi preşedinte (24 mart.-20 apr. 1893) al Academiei Române. A colaborat la realizarea unui „Dicţionar” al Academiei Române, a realizat un „Dicţionar unguresc-român” şi, împreună cu Gavriil Munteanu, a alcătuit un „Dicţionar german-român”. A murit la 20 aprilie 1893, la Sibiu.

Mare cărturar cu multe nume

„Ioan Pop Bariţiu, acesta este e numele său, născut în 1812. Unii spun că la 12 mai, alţii la 4 iunie. Era un fiu de preot greco-catolic, numit când Ioan Pop, când Ioan Popovici, când Ioan Bariţiu. Şi reputatul erudit a purtat aceste nume de-a lungul vieţii sale, mai ales în tinereţe. Mama sa era Ana Rafila, cu origini din Moldova.

Bariţiu a făcut şcoala primară la Trascău, la un liceu reformat, pe urmă a făcut gimnaziul la Blaj, liceul l-a făcut la piarişti, în Cluj, apoi a făcut facultatea de teologie la Blaj, în cadrul confesiunii greco-catolice, între 1831 şi 1835.

Nu trebuie uitat Pronunciamentul de la Blaj din 1868, pe care Bariţiu în redactează, criticând unirea forţată sau crearea dualismului austro-ungar.

El este şi un membru fondator al Societăţii literare, viitoarea Academie Română, al cărei membru a fost şi, la un moment dat, a fost şi preşedinte al Academiei Române.

Bariţiu este şi autorul primei encicolpedii româneşti, în trei volume, şi, de asemenea, are o Istorie a Transilvaniei pe ultimele 200 de ani, tot în trei volume.

George Bariţiu este o personalitate remarcabilă, nu numai a culturii, şi este şi fondatorul -să spunem- ziaristicii româneşti în Transilvania”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.