Ca-dar pentru Floreşti. Consilierul care vrea să-şi transforme comuna din una cu cântec în una cântată și cel care a salvat 200 de familii în perioada Ceaușistă

Marcel Cadar compune muzică. Şi scrie versuri. Şi cântă la chitară. Se simte un artist. Cei din Floreşti poate că nu-l ştiu prea bine. Dar îl ştie, în schimb, Ungaria și Danemarca. Din drag pentru comuna sa, Floreşti, i-a compus o piesă. „Avem comuna cea mai mare din toată România/ Suntem toti împreună și suntem o echipă/ Suntem românii din comună și suntem o elită”. E ca un imn, pentru el. Imn dedicat comunei sale, pe care acum vrea să o ajute. Şi crede că poate s-o facă implicându-se în administraţie. Vrea să fie consilier local.

Experţi din Japonia şi Danemarca

Ca şi cum ar cânta la chitară, Marcel Cadar dă drumul câtorva acorduri despre Floreşti. Despre cum îşi vede el comuna.

„În primul rând, totul pornește de la educatie. Fără asta nu exista viitor. Am de gand să aduc câțiva experți din Japonia și Danemarca, să ne ajute să implementăm un sistem de educație și respect față de profesori, oameni și societate în general, începând de la o varsta frageda. Doresc să construim un sistem educațional de la clasa I pana la sistemul universitar.

La infrastructura, doresc cooperând cu Clujul să prelungim linia de tramvai, să facem o centura de sud pe câte 2 benzi pe sens, să lărgim centura de nord și să găsim alte intrări în Cluj decât cea strâmtă din Grigorescu. Doresc sa construim un spital cu multiple secții și cu unitate de urgență. Doresc un sistem de salubritate propriu selectiv, cu un centru de reciclare.

Pentru toate se pot atrage fonduri UE. La urbanism trebuie să impunem anumite standarde de calitate, inclusiv mărimea suprafeței de spațiu verde, loc de recreere și de joacă la fiecare grup de blocuri, etc. După depunerea candidaturii, în campanie, voi incepe sa public detalii și posibilități reale despre proiecte”, spune Marcel Cadar

Cine este Marcel Cadar

Marcel Cadar

Candidatul, care este numit de mulți un erou al familiilor române din perioada ceaușista, este Marcel Cadar. El este o persoană caldă, dar sigură, care a apărat mereu valorile bunului simț și care i-a ajutat mereu pe cei care au avut nevoie. Marcel, de origine clujean, a fost expulzat în Ungaria în anul 1988, iar apoi a ajuns în Danemarca unde a locuit 14 ani, iar acum, întors în țară, vrea să își dedice timpul și cunoștințele tot în direcția binelui comun, așa cum a făcut de 40 de ani încoace.

El dorește să facă parte din consiliul local pentru a-i putea reprezenta pe floreșteni. Mai mult, el dorește să apere valorile bunului simț prin votul constant, documentat și sigur în cadrul ședințelor din primărie. Iubește atât de mult comuna în care locuiește întrucât a compus un imn acesteia. Lucia Elena Băduț, este clujeanca care și-a împrumutat vocea pentru a interpreta imnul cu versurile compuse de Marcel Cadar.

Viața bate filmul. O poveste de om plecat departe

Marcel este bărbatul din prim plan care ține pancarda. Imaginea este din Ungaria. Sursa: arhivă personală

Marcel Cadar, înainte de exilul din România, a primit numeroase trofee pentru compoziții și virtuozitate instrumentală. Pe lângă asta, era implicat în turnele cu cascadorilor de la Buftea. În aceste turnee, Marcel cânta și prezenta diferitele activități ale evenimentelor. A fost urmărit de un public numeros în peste 20 de stadioane din țară. Candidatul spune că nu s-a putut „abține să-l imite pe Ceaușescu” satirizându-l și criticându-l. Din acest motiv a avut multe probleme cu miliția, dar a fost salvat mereu de un vecin de-al lui, generalul Vâlceanu. „Nu prea îndrăzneau. Când se uitau în buletin și vedeau adresa îmi dădeau drumul”, povestește Marcel.

Candidatul povestește că a fost foarte rău cu comuniștii, iar până la urmă a fost forțat să plece din țară. Marcel risca să fie băgat la închisoare, dar pentru că generalul Vâlceanu era cunoscut în securitate i s-a dat un ultimatum: „ori pleci, ori te băgăm în pușcărie”, ia spus un securist locotenent colonel. Așadar, Marcel a primit în mână un pașaport turistic și a fost exilat din țară în 3 februarie 1988. Putea alege orice țară, dar a plecat în Ungaria.

Ajuns în Ungaria, Marcel Cadar a devenit membru al „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi” a lui Rațiu. „Om fain. Am vorbit cu el. Nu odată, a venit și prin Danemarca și am stat de povești acolo. A vrut să facă o treabă, dar românii nu înțeles la acea oră”, spune Marcel despre Ion Rațiu. Candidatului clujean, Ungaria i-a fost cămin doar 8 luni. Pentru românii de acolo supraviețuirea a devenit dificilă, iar din acest motiv Marcel Cadar a plecat în Danemarca. Gândindu-se la familiile de români pe care le-a cunoscut în Ungaria, pentru a avea toți șansa unui viitor mai bun, le-a chemat în Danemarca.

Autoritățile daneze voiau să interzică venirea unui număr așa de mare de refugiați. Totuși, prin faptul că Marcel Cadar a luptat pentru familiile române, într-un final au primit cu toții acceptul. Astfel, 200 de familii de români au fost salvate ajungând în Danemarca cu titlul de refugiați.

Actul care dovedește că, la insistențele lui Marcel Cadar, refugiații români au fost primiți în Danemarca

Viața lui Marcel din Danemarca

În cei 14 ani petrecuți în Danemarca, Marcel Cadar a studiat, terminând două școli, „una de comerț, finanțată de danezi și una privată de import-export în Norvegia” și a compus muzică. Unul dintre lucrurile care l-au marcat pe Marcel este faptul că în Danemarca se vorbește la „per tu”. „Așa niște oameni simpli, poți să vorbești orice cu oricine. Acolo de 70 de ani nu există politică în administrația publică. Se votează omul. Cam asta vreau să implementez și eu aici”, spune Marcel Cadar.

Revoluția din România l-a prins pe Marcel Cadar în Danemarca.

Imnul Floreștiului