Cânepa în satul tradițional clujean. Era semănată de două ori pe an. Doar cea de vară era folosită pentru îmbrăcăminte

Fiecare nevastă, mai demult, semăna cânepă, atât de vară, cât și de toamnă.

Culturile de cânepă erau întâlnite peste tot în satele clujene, unde planta era utilizată și la țesături.

Cânepa în satul tradițional clujean. Era semănată de două ori pe an. Doar cea de vară era folosită pentru îmbrăcăminte

Cânepa se semăna și toamna și, de asemenea, era folosită de femei în gospodărie, chiar chiar dacă era mai aspră.

„Din cânepa de vară, în perioada iernii, femeile făceau hainele și pânzăturile, deoarece aceasta era fină și se albea ușor”, spune Elena Petre din Râșca, județul Cluj, conform specialiștilor de la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT Cluj) Cluj.

Pânzăturile fine erau folosite la ștergarele pentru coșarca cu care se mergea la nunți și la botez, la „căpătâierele” de la capătul patului (fețe de perini) sau sacul pentru mers la moară.

Cânepa de vară folosită pentru cămeși și gaci

De asemenea, cânepa de vară era folosită la confecționatul îmbrăcămintei la femei, pentru „spăcele” (cămeși), care erau cusute cu „hărăsc” sau „fitău” (fir de bumbac cu care se coseau ornamente pe pânză albă), pentru poale, prevăzute la bază cu cipcă și colțișori, arată specialiștii de la CJCPCT Cluj.

Pentru bărbați se confecționau gacii (pantalonii de vară), cămeșile, prevăzute la piept cu modelul „cuib de viespe” și „colțișori”, în zona de munte a județului Cluj, iar la baza mânecii erau prevăzute cu manșete, numite „pumnărei”.

La ce era folosită cânepa de iarnă

Din cânepa de iarnă, arată cei de la CJCPCT Cluj, se prelucrau „dosoaiele” (ștergarele), străițile de câmp, de „bătele” (unelte pentru bătut coasa), sau cele folosite la colindat.

Tot din cânepa aspră se confecționau „sormojagul” (un sac umplut cu paie cu rol de saltea pentru pat) și „cenușerele” (lipideu pentru transportat frunzele și nutrețul pentru animale), printre altele.

Foto: Țesături tradiționale – casa familiei Petre din Râsca, jud. Cluj / Arhiva CJCPCT Cluj