OPINIE. Adrian Marian, despre Austria-România: O înfrângere nedorită, dar estimată și logică după valoarea jucătorilor austrieci

Nicicând Naționala României de fotbal nu fu mai săracă în valori s-ar zice parafrazând poetul clujean cu ”Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”.

Publicațiile de specialitate relevă valoarea loturilor naționalelor din grupa noastră. România are un lot cotat la 78 de milioane de euro. San Marino are o echipă cotată la 745.000 de euro, cât un  jucător din campionat, iar Cipru are asociată o valoare de 15,7 milioane de euro.

Surpriza vine de la Bosnia care are asociat un cuantum de 82 de milioane de euro, deci clar rezultă că are jucători mai scumpi și mai valoroși decât România. Se spune, însă, că nu conturile din bancă și nici reclamele nu joacă fotbal, ci picioarele fotbaliștilor. Actualul selecționer al României, unul dintre foarte puținii intelectuali din acest sport de la noi, Mircea Lucescu, este mai riguros și explică – ”în fotbal pentru a obține rezultate mari trebuie să ai : Educație, Disciplină și Talent”. În această ordine.

S-a văzut și pe teren când Bosnia, chiar cu surplusul ei de valoare, nu ar fi reușit să ne bată dacă un arbitru, care nu a mai fost delegat nicăieri după aceea, nu a recunoscut un henț în careu care se vedea din avion. Adică a trebuit să ne fure arbitrul ca să ne învingă Bosnia.

Cotația Austriei

Continuând cu comparația financiară observăm o diferență și mai șocantă între Naționala României cu cele 78 de milioane și Naționala Austriei cu 220,3 milioane. Adică ne bat cu 142 de milioane de euro la cota de transfer.

Oricât spirit șăgalnic am avea, vedem că banii investiți își pun amprenta definitoriu și asupra rezultatelor. Anul acesta, a câștigat Liga Campionilor echipa din Paris, PSG, unde s-au învestit cca 3 miliarde de petroeuroi în 12 ani, iar superbogatele echipe engleze ajung să domine Europa.

La o diferență de 142 de milioane de euro în defavoarea noastră cu Austria, avem și ghinionul unor accidentări (Radu Drăgușin, Hagi, Coman)  și eclipse de formă a unor jucători (Denis Man, Daniel Drăguș, Răzvan Marin, Mihai Marin, Pușcaș)  de la care speram cel mai mult.

Mai avem vreo speranță și eventual cum se numește acea speranță ?

Exagerând retoric, unul dintre cei mai mari jurnaliști de sport din istoria presei din România, Ioan Chirilă, spunea că recunoaște doar trei antrenori în sportul românesc –  Ion Țiriac în tenis, Bela Karoly în gimnastică și Mircea Lucescu în fotbal.

Un fost mare talent pierdut al fotbalului românesc, Năsturescu, amintea cum în cantonamentele Naționalei ei jucau table, remi, cărți, iar Mircea Lucescu învăța de unul singur franceză și pentru examenele de la Facultatea de Comert Exterior. De altfel, jurnaliștii italieni au rămas amorezați când după celebrul meci din 1983 în care România a învins Italia, antrenorul Naționalei României, Mircea Lucescu a răspuns direct în italiană întrebărilor.

La senectute a mai învățat și portugheza pentru a-i antrena mai bine pe puștii aduși din Brazilia în Europa la care le creștea cota de zeci de ori.

Cum a bătut un patron galeria ?

Sigur că a avut și sincope. Dar oamenii deștepți au știut să-l prețuiască. Când galeria din tribune de la Donețk îl huiduia pentru că echipa trecea printr-o perioadă mai proastă, patronul lui Șahtior, Rinat Ahmetov, a venit cu avionul personal în spitalul unde era internat Lucescu, i-a dublat salariul, a prelungit contractul cu el cu 5 ani și a făcut public acest lucru. A închis gura tuturor, iar Lucescu a răspuns câștigând cupe europene ale cluburilor și campionate naționale.

În Italia a promovat de două ori cu Brescia și valoarea l-a impus la Internationale Milano în sezonul 1998-1999. A început fulminant campionatul cu o serie incredibilă de victorii cu peste 4, 5 goluri marcate pe meci. Un odios complot al vedetelor italiene era evident pentru că se vedea că pe teren își dau viața pentru echipă în special ”extraherii”  (Zaneti, Simeone, Ivan Zamorano s.a) în timp ce superstarurile italiene mimează. Masimo Morati a declarat că a fost cel mai bun antrenor pe care l-a avut vreodată la Internationale Milano, dar a fost sabotat și silit să plece.

Patronul Morati a dat afară la sfârșitul acelui campionat nu mai puțin decât 9 jucători, unii cu nume foarte sonore Bagio, Pagliuca s.a.

Rezultate de excepție în Turcia, România, Ucraina și Italia.

Rezultate în Turcia

În Turcia a câstigat campionatul după 50 de ani cu Beșiktaș, iar cu Galatasaray a câștigat Supercupa Europei și apoi, ca antrenor al Naționalei Turciei a pus bazele unei reprezentative de tineri care au impresionat la Euro 2024.

A revitalizat total fotbalul românesc când a venit la Rapid două campionate la rând. A câștigat un campionat, iar într-un an, Federația ”Nașului ” l-a furat cu nemernicie prin arbitraj si a luat locul doi și ”doar” Cupa României.

Înainte de toate, ca antrenor la 37 de ani al Naționalei României a reușit în 1984 să ne califice la Europene de pe locul 4 valoric după Italia (campioană mondială en titre), Cehia (vicecampioană mondială) și Suedia (cândva și ea vicecampioană mondială), iar la acele campionate europene am fost clasați pe locul 7. Șapte în Europa !

A luat ca antrenor – jucător Corvinul Hunedoara și a transformat niște anonimi în internaționali- Petcu, Bogdan, Văetuș, Alexa, iar pe unii i-a crescut încât și-au găsit loc definitiv în galeria marilor jucători din istoria campionatului – Klein, Rednic, Andone, Mateuț, Gabor!

A fost dat afară de la Națională după o senzațională victorie cu 4-0 împotriva Austriei să-i facă loc lui Jenei de la Steaua lui Valentin Ceaușescu.

În țara unde a ”dispărut” flota s-a furat și o echipă de fotbal! Dinamo a lui Luce!

Cea mai valoroasă echipă

Unii spun că nu a fost cea mai titrată, însă cea mai valoroasă echipa de fotbal românească din toate timpurile a fost Dinamo 1988-1990 formată integral de el. Din acea echipă  au fost selectați nu câțiva, ci 12 fotbalisti în Lotul României de la Campionatul Mondial din Italia 1990. A fost prăduită echipa și clubul de hoți (Ianul s.a.)

Mai impresionante decât cupele europene și trofeele naționale, rămân reușitele de senzație în selectarea și promovarea unor jucători sau reinventarea altora. L-a reinventat pe Balaci ca și coordonator de joc, i-a vindecat depresia lui Cămătaru, cel mai hulit fotbalist din țară la un moment dat, și l-a făcut super golgeter. L-a reînviat pe Boloni, un jucător absolut uitat și i-a dat încredere pentru a fi creier al echipei  la Națională și la Steaua. Răducioiu, Lupu, Lupescu, Șumudică, Timofte nu ar fi fost cunoscuți fără el și atâția brazilieni de la Șahtior și tineri de  la alte echipe.

Marii antrenori, argentinianul Simeone și italianul Rossi despre Mircea Lucescu

Diego Simeone, cel mai bine plătit antrenor din lume, spune că la 17 ani când l-a transferat Lucescu la Pisa, cel puțin odată pe săptămână îl lua acasă în familie la masă pentru a-i da curaj și încredere. Și i-a dat și lui și multor altora.

Într-un interviu amplu, antrenorul nationalei Ungariei, Marco Rossi,  italianul care a scos din mediocritate naţionala de fotbal a vecinilor şi a transformat-o într-o formaţie competitivă, spune că Lucescu a fost cel mai grozav antrenor pe care l-a cunoscut. L-a cunoscut foarte bine, fiindu-i elev la Brescia.

Nu i s-au mai dat șanse lui Lucescu să antreneze nici Generatia de aur în 1994 sau 98 nici generatia  talentată a lui Chivu și Mutu. S-au temut de el, l-au invidiat și invidia naște ură.

Din patriotism

Situația de acum era atât de gravă încât merituosul antrenor Edi Iordănescu care își cunoștea cel mai bine oamenii și-a dat demisia. În condițiile acestea cel care a fost căpitan la 19 ani pe Wembley , în 1969, al Naționalei României a venit să se bată! A venit (poate) să ia bătaie la 79 de ani!

El nu mai are nevoie nici de bani, nici de glorie. A venit din patriotism. Un cuvânt transformat în ridicol de prea mulți potentați ai zilei de azi!  Mircea Lucescu are cea mai mare victorie. O  victorie a patriotismului, a sacrificiului, a generozității celui care a mai venit să dea ceva sportului și fotbalului românesc din ceea ce știe. Și ȘTIE !

Doar antrenorul este de vină!

Lucescu știe și fotbal și pedagogie, iar antrenorul mai știe șase limbi străine: engleza, portugheza, spaniola, italiana, franceza și rusa.

”În perioada în care a antrenat în România, și-a dus deseori jucătorii la teatru și le-a cerut să citească mai multe cărți decât să meargă la restaurante, de asemenea împingându-și jucătorii de la spate să urmeze cursuri universitare”, aflăm într-o rapidă documentare. Buna creștere nu ține însă loc de rezultate. Noi avem nevoie de rezultate azi. Dar rezultatele de azi se datorează bunei sau proastei creșteri de până acum!

Despre el, foștii lui elevi, Andone, Rednic, Sabău, Marinescu, Răducioiu, Stelea, Petcu, Hagi, vorbesc nu cu respect și admirație, ci cu un fel de religiozitate, cu o dragoste care ar fi frumos să o regăsim și față de alți dascăli sau antrenori. Mai cunoaștem?

Dintr-o altă rapidă documentare din memorie ne amintim cum antrenorul Titi Teașcă explica în cartea ”Ce rău v-am făcut?” că în cazul unui rezultat prost cu siguranță ”Doar antrenorul este de vină!”

Azi, în 07.06 2025 România va juca fotbal cu Austria, în Austria, care are un lot mai valoros, cotat de trei ori mai mult decât lotul României care are și cei mai buni jucători accidentați.

În mod normal, România va pierde și nimeni nu își va mai aminti repede ce a însemnat Mircea Lucescu pentru fotbalul românesc și nici măcar hoția de arbitraj din meciul cu Bosnia.

De aceea, înainte de meci Lucescu merită câteva cuvinte. Deși nu îi mai are în teren pe Balaci și Boloni să bată campioana mondială știm însă că Lucescu și băieții lui își vor vinde scump pielea.

În definitiv, glumind, austriecii ne-au luat doar petrolul, gazele, rafinăriile, magistralele de conducte, reteaua de benzinării, pădurile și cele mai importante bănci, de ce le-am da și meciul! Dar până când atâta glumă?

Hai România !