Se aude ca urmeaza majorarea impozitului pe profit de la 16 la 19 la suta si a impozitului pe dividende de la 10 la 16 la suta. Asta inseamna ca antreprenorii care vor obtine acelasi profit ca in perioada anterioara vor avea un impozit suplimentar de 10%.
Ex. la un profit brut de 1 milion lei, cu cotele actuale, banii incasati de antreprenor erau 756.000 lei. Cu noile cote acesta va incasa 680.400 lei, adica fix cu 75.600 lei mai putin.
O prima consideratie:
De ce doar antreprenorii trebuie sa suporte aceasta plata si nu se aplica tuturor?
O a doua:
La un calcul simplu, daca antreprenorii isi vor diminua profitul brut cu 23,655% statul va incasa impozite din profit si dividende, cu cotele marite, mai putin decat incaseaza acum cu cotele normale iar din cheltuiala suplimentara plus dividendele nete, antreprenorul isi poate conserva nivelul de venit actual.

Trebuie crescută baza de colectare

Oare nu ia nimeni in calcul ca masurile care urmeaza a fi luate ar trebui sa creasca baza de colectare si nu sa afunde mai rau sumele la gri si negru?
O consideratie finala:
Nu mai este momentul de taiat cu barda. Solutiile exista, sunt “chirurgicale” si pot produce efecte rezolvand cauze si nu doar efecte. Necesita insa, la acest moment, decizii in cheie pragmatica, nu politica.
Sensul in care s-a pornit in ultima luna nu este cel care trebuie.

(Adrian Vascu a fost președintele  Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizati din România – ANEVAR – între anii 2008-2009 și 2014-2015, membru în boardul asociației europene a organizațiilor de evaluatori TEGoVA începând cu anul 2008. Are o experienta de peste 20 ani in domeniul evaluarii bunurilor. Este inginer, economist si doctor în economie la ASE Bucuresti)

Acum vreo 15 ani au venit la mine cu spăgi (generoase, nimic de zis) să conving corporația să mutăm platforma industrială de unde este și să le vindem lor terenul, să facă blocuri cât vezi cu ochii.

Pentru că am spus nu m-au dat pe mâna presei să mă tăvălească un pic prin noroi să îmi vină mintea la cap.

Apoi, pentru că sunt ardelean încăpățânat și continuam să spun nu, m-au pârât la prietenii lor politicienii, care au început să bâjbâie ceva cum că aș crea disconfort, gălăgie și poluare în zonă.

Apoi, în ultimă instanță, au schimbat ceva prin planul urbanistic, naiba știe care plan urbanistic, că sunt o groază, ca să nu mai pot construi industrial.

Apoi, ca să vezi ghinion, au venit pandemia și războiul, companiile de medicamente au fost declarate entități critice și nu are voie nimeni să se atingă de ele – deși, mai știi?

Apoi, daca nu-i poți învinge, fă-ți-i aliați, mi-au făcut ”reclamă” cum că aș fi devenit dezvoltator imobiliar. Da, cu 5.000 metri pătrați de teren în pantă am devenit mare dezvoltator imobiliar, râd de mine și curcile dezvoltatorilor imobiliari.

Made in Cluj-Napoca – Romania

Așadar, nu plec de pe terenul meu, am să scriu în continuare cu mândrie pe tot ceea ce produc “Made in Cluj-Napoca, Romania”. Mai am vreo 10 hectare libere, mi-ar plăcea să intru într-un parteneriat public-privat să construim un campus universitar de învățământ dual, o platforma de cercetare-dezvoltare sau un centru de biotehnologie.

Radu Jude și actori din Kontinental 25, să ne înțelegem.

Nu am nici o problemă că România pune la pământ fabrici, uzine și combinate ca să construiască blocuri cu apartamente, clădiri cu birouri și malluri cu importuri. Mai bine spus nu mai am nici o problemă, m-am resemnat.

Nu am nici o problemă că România face milionari din industria de imobiliare, din industria de importuri și din industria de divertisment, câtă vreme toata lumea își plătește taxele, impozitele și contribuțiile.

Am o problema însă că România nu este capabilă să facă milionari din industria de biotehnologie, din industria de microcipuri și din industria de energie regenerabila, așa cum se întâmplăîn toate țările din Europa de Est.

Radu Jude și actori din Kontinental 25, data viitoare când mai faceți un film în care va luați la harță cu dezvoltatorii imobiliari, contați și pe mine ca sponsor.

Obsesia țării, pare zilele astea: taxe, taxee, taxeee mai multe și tăieri, tăieri și iar tăieri mai mari… Zi de zi, ceas de ceas…Despre această problemă discută întreaga nație, unii politicieni cu ochii umflați diabolizează pensionarii cu pensii “nesimțire” și funcționarii statului cu salarii “și mai nesimțite” – ca și cum aceștia nu ar fi avut la bază o lege care să permită asta. Ca și cum acesată lege a fost făcută de extratereștri, nicidecum de partidele actuale, care, acum, cu un mincinos “facelift” de partide europene vor să salveze țara.

Salvarea țării, oare de cine?! Culmea, tot de ele!

Ca și cum țara a ajuns în această situație din vina unor omuleți mici, cu capul mare și ochii umflați, mereu aceiași, care și-au schimbat scaunele puterii între ei timp de 35 de ani, fără acte, și veniți de pe altă planetă.
Am visat nopțile trecute că fenomenul acesta de care spuneam că se discută -“taxe, taxe mărite“ și “tăieri, tăieri, tăieri“ – și se făcea, în vis, că cineva a început să îmi taie patul că era prea mare, să îmi taie din pasta de dinți, să îmi taie din pâine – într-o proporție mică, să îmi taie din… viață.

Tăieri peste tăieri

Și-apoi, în vis, au început să-mi taie din lumină, că oricum din cauza stresului nu pot dormi și aș putea sta mai mult în întuneric.
Au tăiat apa, întrucât mă pot adapta și la câte o picătură de apă la fel ca picătura de speranță, suficientă cât să mă spăl o dată pe lună.
Au tăiat drumul spre locul de muncă pentru că, cine dorește să facă naveta o poate face și pe jos.
Au tăiat din calendar, nu mai merităm să trăim 365 de zile pe an, doar 300, restul oricum erau neproductive.
Au tăiat cuvintele, pentru că oricum unii vorbesc nepermis de mult și unele vorbe te costă prea mult să le rostești.
Dându-și seama că cei mai mulți de frică nu vorbesc, au pus o taxă pe tăcere, pentru cei care înghit în sec.

Formular digital pe hârtie

În domeniul privat* în același vis, au pus taxa de supraviețuire.
Pentru cei care stau și nu lucrează, o taxă de rușine.
Pentru copii, o taxă de viitor. Iar pe fiecare bătrân, o taxă de amintire.
Se vorbește de digitalizarea totală a instituțiilor, dar formularul se cere pe hârtie.
Se doresc reforme, dar cei cu putere vor să îi reformeze doar pe cei fără putere.
Ei acolo, sus, unde aerul este rarefiat – schimbă denumirile ministerelor ca și cum redenumirea unei prăpastii între ei și oameni transformă totul în pod.
Se spune că trebuie să strângem cureaua, să tăiem în carne vie.
Și văd în vis deja, cureaua lată de piele care e deja legată de gâtul celui de jos. Și mâna fină, care o strânge poartă ceas de 99.000 de euro.
Eu am decis să fac o “terapie a taxelor și tăierilor” ca să ajut majoritatea oamenilor docili, cuminți, tăcuți, plătitori, resemnați.

Țara e jefuită

Aceștia vor observa că țara acesta nu e săracă.
Ci jefuită.
Nu avem deficit de bani.
Avem excedent de hoție, impostură și nepăsare.
Țara nu e bolnavă.
Doar trăiește cu perfuziile conectate la conturile lor.
Și dacă tot e la modă cuvântul „ajustare”, hai să ajustăm și noi ceva: adevărul.
Poate așa vom înțelege că nu pensia profesorului sau salariul unei asistente ruinează bugetul, ci milioanele necolectate care se evaporă fără urmă, într-o mocirlă fiscală îmbrăcată în cravată europeană.

Colectați taxele actuale

Dar soluția? E atât de simplă: colectați taxele actuale!
Reformați colectorii actuali !
Atât.
Nu inventați taxe noi, nu stoarceți iar pe cei care deja plătesc până la ultima centimă.
Colectați ceea ce există întrucât gradul de colectare este o rușine fiscală.
E ca o rețea de apă spartă: statul varsă legi fiscale, dar banii se scurg prin crăpăturile toleranței, ale interesului neplății taxelor, ale „n-a fost control azi”, „e băiat de-al nostru”.
30-40% din economie e gri sau neagră.
Dar, în loc să luminăm această zonă, dăm cu lanterna în ochii celui cu fluturașul de salariu în mână.
Adică îl amendăm pe plătitorul cinstit pentru că încă mai e vizibil.

Nu trebuie alte taxe

Nu e nevoie de alte taxe.
E nevoie de voință să strângem ce se risipește zilnic sub nasul nostru.
Nu e nevoie de reduceri de personal, decât excepțional în unele zone, ci de reducerea complicității.
Nu e nevoie să tăiem de jos, ci să începem să strângem de sus — de acolo de unde frauda fiscală e „optimizare fiscală”.
Dacă gradul de colectare ar crește măcar la media europeană, nu doar că nu ar mai trebui tăiat nimic, dar ar fi loc de investiții, educație reală, sănătate decentă.
Dar pentru asta ar trebui ca „prietenii” din business să plătească ce datorează.
Iar asta nu se poate, nu-i așa?
Mai ușor e să pui taxă pe răbdare.
Și acciză pe speranță.
În acest moment, când în vis mi-a apărut soluția, din păcate… m-am trezit.

Conducerea Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Cluj-Napoca a demarat o ancheta internă pentru a stabili împrejurările producerii incendiului de sâmbătă de la Secția de Psihiatrie de pe strada Victir Babeș.

”Din primele evaluări, rezultă faptul că s-au înregistrat pagube materiale minore, prin distrugerea saltelelor și afectarea unui salon, fără a se înregistra persoane rănite.

Personalul medical din secție și formațiunea proprie de pompieri au acționat pentru evacuarea întregului personal și izolarea sursei de foc, în timp util, până la ajungerea la fața locului a detașamentului de pompieri”, a transmis spitalul.

Din informațiile Cluj24, pacientul care a provocat focul și a fugit apoi fiind, ulterior, depistat de polițiști era internat în Compartimentul Toxicomani al Secției de Psihiatrie.

În urma incendiului, 20 de pacienți au fost evacuați, iar 3 pacienți și o asistentă au fost transportați la UPU cu suspiciune de intoxicatie cu fum. Medicii UPU a confirmat faptul că sunt inafara oricărui pericol, iar după evaluare au revenit in sectie.