AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ Am fost cândva frumoși și tineri… Povestea unui petent

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate, în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”. Un nou episod din amintirile sale…

 Petiţiile unui domn serios la prima vedere

Strada Tuturor Vladimirescu era una din cele 44 de străzi pe care le aveam de „păstorit” ca  sectorist și apoi ca polițist de proximitate. La numărul 6-8, un ansamblu de case și blocuri, era pe vremea aceea, o comunitate de ceferiști. Toți se cunoșteau între ei și puțini erau locatarii de pe stradă care nu lucrau sau nu lucraseră la CFR.

Aveam un domn acolo, la prima vedere, un om serios, responsabil, cu un discurs echilibrat. Periodic îmi trimitea câte o petiție. Petițiile lui, aveau mereu aceiași țintă, vecinul care locuia în apartamentul de deasupra celui în care locuia petentul nostru. Evident, era vorba despre tulburarea ordinii și liniștii publice, despre scandaluri, chefuri de chefuri, muzică ascultată la volum ridicat, dar și  … de ce face omul duș noaptea, de ce trage apa la toaletă, de ce una, de ce alta.

Omul nostru, cel care era reclamat, mai făcea el câte o „boroboață”, de altfel l-am și sancționat odată pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, dar era clar că petentul, adică cel care făcea petițiile/plângerile, era ca să zic așa, hipersensibil la zgomote, cele mai multe dintre reclamații nu s-au confirmat niciodată.

Omul petent

După câteva dintre astea, neconfirmate, eram deja iritat, neprofesionist din partea mea, dar adevărul ăsta era, eram iritat pentru că NU se confirma nimic, iar „omul petent” devenise arogant și deja îmi dicta el ce măsuri trebuie să iau eu. Adică știa el mai bine ce trebuie să fac „io însumi” și îmi și spusese așa în treacăt că dacă nu îl amendeze pe vecin, va merge „mai sus”. Ei bine, pe ăștia care își permiteau să îmi spună ce trebuie eu să fac, și mă mai și amenințau că „merge ei mai sus” i-am iubit mereu de numa, numa …

Ultima petiție era despre „ăsta face duș, ăsta trage apa, ăstuia îi scârțâie patul, etc”. Merg la fața locului să îl caut pe petent pentru o declarație. Era cam pe la ora 15.00. Sun la ușă, nimic,  bat la ușă, nimic, insist, nimic. De fapt, nu chiar nimic , iese vecinul de vis a vis și îmi spune: „domnu’ Morar, nu mai insistați că doarme. La ora 14.00 a urcat din fața blocului și doarme. De aia îl aude pe ăsta de sus că trage apa, că face duș, că una, alta. Până pe la 18.00 doarme, normal că noaptea nu are somn”. Aha, mingea pe reverul meu îmi zic în gând. Un lung de linie ca la tenis și nu mai faci tu petiții. Îl audiez pe vecin, pe alt vecin și îi las petentului o invitație pentru a doua zi  …

Trebuie să ştii cu cine ai de-a face

La ora stabilită, omul vine și își cere scuze pentru că nu era acasă când l-am căutat  … „erai dar dormeai de-a miază, îi zic”. Îi văd reacția, îmi dau seama că așa este, plusez „la ora 14.00 ai urcat în casă la somn”. Deschide gura ca peștele scos din apă  … De aia îl auzi pe ăsta (bat cu degetul în petiția lui) că se spală, că trage apa … pentru că dormi 4 ore după masă (aici am exagerat, dar nu m-a contrazis), de aia NU ai somn noaptea. Îți spun EU de ce face ăsta duș noaptea, iar bat în plângere cu degetul, pentru că e tânăr și se culcă cu nevasta. Și trebuie să se spele și înainte și după  … Dacă mai faci o singură plângere „de-astea” ai de-aface cu mine.

Liniște în birou, colegii nu ziceau nimic, omul amuțise și el  … „Am terminat” îi zic, „poți pleca”. Nu l-am condus așa cum cerea regulamentul. Marinel Beldean îmi zice:”du-te după el, ăsta se oprește direct la comandant”. Abia aștept să mă cheme. NU s-a oprit la comandant și nici NU a mai făcut alte petiții.

Întotdeauna trebuie să știi cu cine ai de-a face, care sunt slăbiciunile celor care sunt hipersensibili la toate cele, să te documentezi,  altfel îți fac viața,  viața profesională, zic, un coșmar.

Traian Morar