Adrian Marian: De mila turnătorului

Ana are mere. Maria are Mercedes. Nu plânge, Ana! ar fi o parafrazare abecedaristică, umoristică a unui hit musical. Gluma ascunde însă un fapt de viață perpetuat la multe niveluri.

Vasluiul are un  Centru Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (mai ales a culturii din Vaslui). Clujul are si el un asemenea centru. Timișoara ar plânge dacă nu ar avea.

De regulă, fiecare județ, mai ales în capitala administrativă, are un muzeu al satului. Au existat sate în toate județele acestei frumoase țări. Nu plânge stimate cititorule!

Nu vrem să fim lipsiți de respect, ci doar să subliniem neîncrederea că românii contemporani, mai ales cei tineri, știu că există asemenea instituții sau unde sunt în orașul lor.

În Cluj, am întrebat despre ele mai mulți tineri apropiați, iar tinerii m-au întrebat la rândul lor dacă nu am Google. Dar, toți știau că la Muzeul satului bănățean a fost numit, de un anume partid politic, turnătorul Hertei Muller.

Gimnasta aceea, mai întreb? Cred că da, mi-au răspuns unii, dar oricum nu ne ”intere” gimnastica!

Șef, un turnător

Deci, vorba de început a românului dubitativ, toată lumea știa, la Cluj,că în Timișoara, la o necunoscută instituție, a fost pus șef  un turnător de un cunoscut partid.

O anume satisfacție rezultă din faptul că turnătorul era neamț. Satisfacția este nemotivată fiindcă erau și români turnători destui, iar în acel caz turnătorul trebuia să știe germană. Nu te bucura prietene maghiar. Și voi, și mai ales voi (nu la germană ne referim).

O dictatură, cu cât este mai dură, cu atât are mai mulți turnători. Cea mai dură dictatură dintre cele europene comuniste era aici. Dar procentajul de securiști într-o asemenea țară cum era? Cel mai mare?

Unde sunt marii corupători?

În marile dosare de corupție din România modernă s-a observat un fenomen extraterestru. La noi am descoperit doar mituiții, corupții. Unde sunt marii mituitori, corupătorii? Nu îndrăznim să îi numim speriați de rezonanța numelor…

Analog, în România există turnători. Adică doar despre ei se vorbește! Nu există turnător fără torționarul care l-a șantajat să colaboreze și să toarne! Cel puțin în comunism, (acum se vorbește despre profesionalism).

Motivulpentru care un om a fost compromise și șantajat rămâne toată viața. Eventual, se poate  adăuga și calitatea de turnător/ informator.

Adică torționarul îl va avea la mână mereu. Unii turnători s-au sinucis, nu se poate aproxima câți s-au îmbolnăvit, toți au suferit și/ sau au constituit o masă de manevră colosală în primele alegeri politice post decembriste.

Trahir, a trăda

Regizorul Radu Mihăileanu decriptează excepțional mecanismul în filmul TRAHIR ( A trăda). Sigur, regizorul și filmul ”discreți” tratați în România.

Într-un site de specialitate, Aarc.ro, se spune că Trahir e printre cele mai bune filme politice, și a cucerit mai multe premii la Festivalul cinematografic de la Montreal – Grand Prix of the Americas (pentru celmai bun film), premiul Opera prima cât şi premiul pentru cel mai bun actor; de asemenea, premiile pentru cel mai bun film şi cel mai bun actor la al 10-lea Festival Eurocinema de la Viareggio.

Torturat și terorizat fiind, scriitorul din film semnează angajamentul cu Securitatea și se sinucide pentru că șantajul nu a încetat.

Tragedii de acest gen în România s-au întâmplat mai ales în viața reală pentru că prea multe filme de gen nu au fost încurajate/ finanțate.

Cine știa despre turnătorul de la Timișoara

Cine putea să divulge atât de repede că omul propus la conducerea unui muzeu (nebăgat în seamă) din provincie a avut legături cu Securitatea? Doar cineva care știa? Cine?

Există o sumedenie de funcții publice (la stat) în România cu salarii de mii de euro care fac invidioși pe angajații occidentali. Energie, Finanțe, supravegheri financiare (ce au supravegheat, că băncile românești nu mai există practic), mediu, mass-media, și desigur, Agenția Română de împins vântul în diversele ei forme.

Cunoaștem vreun turnător care a fost numit șef prin aceste ”parfumuri” de birouri? Dar socotit/ repartizat pe partide, oare unde ar trebui să găsim cei mai mulți turnători? Nu ar trebui să plângă (nici să rădă) nimeni, de la nici o grupare.

Dar ofițeri? O întrebare care nu îndrăznește nimeni să o pună, urmărească și să rezolve.

Ce a constatat Pleșu

Permiteți să remarcăm că, vorbim, mai ales despre turnători. Dar pe unde s-au tupilat torționarii, profesioniștii elegant spus ?

Nu vrem să dezbatem despre un anume turnător de la Timișoara, al unei necitite din păcate (în România) laureate Nobel, despre vreun muzeu, ci despre un mechanism atroce care s-a reluat, iar și iar. Am sesizat chiar o anumită voluptate a unora (mai ales în mass-media ) că a fost demascat un turnător pe o gafă a unui partid.

Andrei Pleșu, urmărit de Securitate, a constatat că din Dosarul său de 600 de pagini mai rămăseseră ”la studiat” doar vreo 50. Adică s-a ”periat” și s-a dat în vileag numai ce s-a vrut.

Ce este de făcut

Ce este de făcut într-o țară unde, asta a fost neșansa istorică, să fie cea mai dură dictatură comunistă europeană? Așa cum ai nevoie de noroc ca și individ este de dorit să ai noroc și ca popor, ca țară mai bine, că turnătorul pare neamț.

Personalitățile fac istoria, nu masele, cum declamau marxiștii.

Același popor i-a avut regi pe Carol I modernizatorul, pe Ferdinand cel Loial și pe Carol al II-lea cel cu priapism.

Se putea, se mai poate face ceva într-o țară cu atât de mulți turnători și securiști? Mare greutate. Orice greutate, însă, poate fi mișcată, biruită dacă există un punct de sprijin și o pârghie. Pârghie doar cine nu vrea nu găsește.

Punctul 8 de la Timișoara

”Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc”, spunea Arhimede, parcă ne amintim din școala nedigitală, cu băncuțe înclinate care țineau spatele drept elevilor.

Asemenea puncte se puteau găsi, se pot găsi și în România, iar în cazul problematicii amintite a existat un punct de sprijin salutar (în sensul corect al cuvântului).

Punctul acesta este Punctul 8. Tot de la Timișoara. Iar spatele nostru ar arăta puțin diferit.