Absurd. INTERZISĂ de COMUNIŞTI pentru că avea nume de personaj rusesc. Ana Carenina de România

O fascinantă poveste a unei românce – Ana Carenina. O româncă reală, poetă, care a fost interzisă de comunişti ca să nu-i supere pe ruşi din cauza numelui ei, pe care îl avea şi un personaj fictiv rusesc. O poetă de care internetul nu ştie nimic! În imagine, „Poeme” (ediţie princeps, arhiva Cluj24), de Ana Carenina, cu dedicaţia acesteia din 1944.

Poetă promiţătoare

Ana Carenina, poetă promiţătoare, a trăit probabil cam de pe la 1900 până prin anii 70. N-am găsit referinţe despre ea pe net (fiind surclasată de Anna Karenina), ci doar, cu greu, într-o carte a lui Vlaicu Bârna, „Între Capşa şi Corso” (https://books.google.ro/books…
).

Apreciată de Sadoveanu

Vlaicu Bârna povesteşte cum autorul prefaţei cărţii din imagini, Constantin Manolache, îi explica lui Şerban Cioculescu cum Ana Carenina provine dintr-o familie nobilă. Se căsătorise cu un ofiţer român la finele Primului război mondial şi că după preluarea puterii în România de către comunişti nu mai putea să publice nimic, fiindcă revistele şi editurile nu acceptau un asemenea nume de autor, care i-ar fi supărat pe ruşi.

Autorul spune că Mihail Sadoveanu aprecia scrisul Anei Carenina şi că a întâlnit-o în biroul lui Zaharia Stancu, în 1950, pe atunci preşedintele Uniunii Scriitorilor şi directorul Teatului Naţional, care i-a oferit femeii un post de regizor.

Mulţi ani de interdicţie

După mulţi ani de interdicţie, Anei Carenina îi apare un volum modest. În 1968, cu o prefaţă a lui Victor Eftimiu (poet, academician, mason), care spune despre ea că e o „încercată autoare”, pe care o aşează în „galeria poeţilor contemporani”.

În urma Anei Carenina au rămas zeci de volume de proză şi poezie refuzate, pe care ea le-a bătut la maşină şi le-a legat.

Karenina ruşilor

Anna Karenina, roman scris de Lev Tolstoi în 1875-1877. În carte, Anna Karenina se îndrăgosteşte de un ofițer, contele Vronski, și își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortită eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită.

Deși îi sunt puse la îndoială onestitatea și principiile, Anna este singura care are curajul să renunțe la tot pentru a fi împlinită în iubire. Pentru un pic de dragoste, pe care, de altfel, a așteptat-o și de la soțul ei de-a lungul anilor de căsătorie, va renunța la fiul ei, la dragostea acestuia și la poziția pe care o avea în societate.

În cele din urmă, sub presiunea societății și a faptului că și-a părăsit copilul pentru un bărbat despre care credea că se implică în continuare și în alte relații amoroase, Anna Karenina se aruncă în fața unui tren.

Constantin Manolache

(14 februarie 1883- m(?), prozator si dramaturg, general, şef al justiţiei militare, profesor la Institutul Superior de Ştiinte Penale al Universităţii Bucureşti. A condus revista “Lumea militară ilustrată” şi a colaborat la mai multe reviste (Sămănătorul, Neamul românesc literar, Adevărul literar şi artistic, Floarea darurilor, Ramuri, Gîndul nostrum), autor a numeroase volume, printre care şi “Scânteietoarea viaţă a luliei Hasdeu”, 1939.
(MaAv)