9.659 de ZILE de MUNCĂ. 26 de ANI. Muzeul SATULUI, Dimitrie GUSTI şi SOCIOLOGIE Românească de acum 85 de ani. Întrecut de Cluj

O splendoare românească. Un depozit imens de tradiţional. Muzeul Satului, inaugurat în luna mai 1936. Şi făcătorul lui, Dimitrie Gusti. Şi o altă facere a sa, revista Sociologie Românească (arhiva Cluj24), tot din mai 1936. Cu raportul lui Dimitrie Gusti către rege despre facerea Muzeului Satului.

Muzeu şi sociologie în elita lumii

Ce muncă! Şi ce frumuseţe a rezultat! „Socotiţi pe zile de lucru, aceşti muncitori au lucrat 5.759 de zile, iar adăogând şi cele 3.900 zile ale sătenilor meşteri, totalul s-ar ridica la 9.659 de zile de lucru, adică la vreo 25 de ani şi 269 de zile” (Dimitrie Gusti). Cam aşa s-a născut Muzeul Satului. În imagine, nr 5 al revistei „Sociologie Românească”, din mai 1936 (arhiva Cluj24), şi cuvântarea lui Dimitrie Gusti către Carol al II-lea, la inaugurarea Muzeului Satului.

*Revista „Sociologie românească” (1936-1946). A fost una dintre cele mai prestigioase publicaţii româneşti. A fost desemnată -datorită prestigiului sociologiei noastre şi personal lui Dimitrie Gusti- drept organ oficial al Asociaţiei europene şi mondiale de sociologie.

*Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. A fost creația marelui sociolog. Muzeul a fost inaugurat pe 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea. Iar pentru public, pe 17 mai 1936. În prezent este una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului.

*Dimitrie Gusti (13 februarie 1880, 30 octombrie 1955). Sociolog, istoric, filosof, președintele Academiei Române, ministrul Instrucţiunii Publice. Este părintele sociologiei românești.

Despre Muzeul Satului

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, România este „Muzeul din inima capitalei”, care și-a deschis porțile pentru public în anul 1936. Expoziția permanentă acoperă o suprafață de 14 ha având 380 de monumente, 60.000 de obiecte în colecțiile de patrimoniu și peste 250.000 de documente de arhivă referitoare la sat și viața sa tradițională.

Expozițiile permanente și cele temporare atrag un număr de 500.000 de vizitatori anual. Muzeul Satului este obiectivul cultural cel mai vizitat din România, deschis în toate zilele săptămânii și o MARCĂ românească și europeană care inspiră încredere. www.muzeul-satului.ro

Doar două muzee în aer liber în Europa

Pe malul lacului Herăstrău, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX. Construcţii reprezentative  provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viaţă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

Ideea unui muzeu în aer liber în România se înfiripă încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1867 Alexandru Odobescu, eminent om de cultură, propune prezentarea, în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară.

Ceva mai târziu, savantul Alexandru Ţzigara Samurcaş avea sa preconizeze aducerea în Muzeul Etnografic, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială din Bucureşti, înfiinţat de el în 1906, a unor „gospodarii autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”. Proiectul s-a concretizat în 1909. Prin expunerea în acest muzeu a unei case ţărăneşti din judeţul Gorj.

În anii `30 ai secolului XX, în Europa, existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) şi Muzeul Bygdøy din Lillehamer (Norvegia ).

Primul muzeu după al Clujului

În ţara noastră, la vremea respectivă, îşi avea deschise porţile, pentru public, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul „Hoia”, de la Cluj, fondat în 1929 de către profesorul Romulus Vuia, cu specific regional şi Muzeul Satului Românesc (astăzi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”) din Bucureşti, din 1936, cu caracter naţional.

Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici ) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate (Fundu Moldovei – jud. Suceava, Nereju – jud. Vrancea, Drăguş – jud. Braşov, Dragomireşti – jud. Maramureş, Clopotiva – jud. Hunedoara, Runcu – jud. Gorj , Ruşeţu – jud. Buzău etc.).

Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale „Principele Carol”, din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie. În acest scurt interval de timp, echipele de specialişti şi studenţi (aceiaşi care participaseră la campanile de teren), conduse de profesorii D. Gusti şi H. H. Stahl, au achiziţionat din satele cercetate construcţii ţărăneşti (case, anexe gospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice) şi obiecte de interior (mobilier, ceramica, ţesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine. www.muzeul-satului.ro

(MaAv)