20 de ani de la moartea tenorului clujeani Ludovic Spiess, fost ministru al Culturii

Joi, 29 ianuarie, se împlinesc 20 de ani de la dispariția tenorului clujean Ludovic Spiess, una dintre cele mai mari voci ale operei românești și o personalitate culturală cu impact major atât pe scenele internaționale, cât și în viața publică din România.

Recunoscut pentru îmbinarea rară dintre lirismul delicat și forța dramatică, Ludovic Spiess a fost timp de 25 de ani artist liric al Operei Române din București, instituție cu care numele său rămâne indisolubil legat. Cariera sa spectaculoasă l-a purtat pe marile scene ale lumii, de la Scala din Milano la Royal Opera House Covent Garden din Londra, de la Metropolitan Opera din New York la teatrele lirice din Berlin, Roma, Viena sau Buenos Aires.

Cine a fost Ludovic Spiess?

Născut la 13 mai 1938, la Cluj-Napoca, Ludovic Spiess și-a descoperit pasiunea pentru muzică la vârsta de 18 ani, într-o sală de concert din Brașov. Parcursul său artistic a fost cu atât mai remarcabil cu cât prima sa meserie a fost aceea de gravor în metal. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Brașov, continuând studiile muzicale la București.

Debutul scenic a avut loc la Teatrul Muzical din Brașov, iar între 1962 și 1964 a evoluat pe scena Teatrului de Operetă din București. Din 1964, a devenit solist al Operei Române, statut pe care l-a păstrat până în 1988. La mijlocul anilor ’60, a cunoscut consacrarea internațională, obținând Marele Premiu la concursurile de la Toulouse (1964) și Rio de Janeiro (1965), iar în 1966 a beneficiat de o bursă de studii la Milano.

Printre rolurile sale emblematice se numără Calaf din Turandot, Rodolfo din Boema, Pinkerton din Madama Butterfly, Cavaradossi din Tosca, Radames din Aida, Manrico din Trubadurul, Don Carlos, dar și Lohengrin din opera omonimă de Richard Wagner. A colaborat cu dirijori de talie mondială și a fost comparat de critici cu marii tenori ai secolului XX, precum Enrico Caruso, Beniamino Gigli sau Aureliano Pertile.

Un moment de referință al carierei sale a fost colaborarea cu Herbert von Karajan, la Salzburg, în rolul Falsului Dmitri din Boris Godunov. La doar 32 de ani, a urcat pentru prima dată pe scena de la Scala din Milano, în rolul său favorit, Calaf, confirmându-și statutul de tenor de prim rang al scenei lirice internaționale.

A fost ministru al Culturii

Dincolo de activitatea artistică, Ludovic Spiess a avut și un rol important în viața culturală și administrativă a României. A fost ministru al Culturii între 19 octombrie 1991 și 19 noiembrie 1992, mandat în care Castelul Peleș a fost transformat în muzeu și au fost organizate mai multe Centre culturale românești în capitale culturale ale lumii, precum Viena, Budapesta, Veneția sau New York. Între anii 2001 și 2005, a fost director general al Operei Naționale din București.

În plan editorial, a semnat, împreună cu muzicologul Iosif Sava, volumul „Cu Ludovic Spiess prin teatrele lumii” (1989). De-a lungul carierei, a fost distins cu numeroase decorații, printre care Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Național „Steaua României”, iar în 2004 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Muzică din București.

Ludovic Spiess s-a stins din viață la 29 ianuarie 2006, în urma unui infarct. Moștenirea sa artistică este onorată și astăzi prin Studioul experimental de operă și balet „Ludovic Spiess”, creat în 2006 în subordinea Operei Naționale din București, precum și prin volume, expoziții și evenimente comemorative dedicate memoriei marelui tenor.

Foto: Opera Slovakia