Asociația Cluj24, împreună cu Institutul de Istorie ”George Barițiu” Cluj-Napoca al Academiei Române, lansează proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. În cadrul proiectului vor fi prezentate o serie de aspecte inedite din viața Crăișorului Munților.

”Ultima mea voinţă! Unicul dor a vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum – durere, fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimic. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur.

Voiesc dar şi hotărât dispun ca, dupa moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul Naţiunei

pentru ajutor la înfiinţarea unei Academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea a scoate drepturile Naţiunei mele.

Câmpeni, 20 decembrie 1850 c.v.

Avram Iancu,

Advocat şi Em. Prefect (fost prefect)”

Eroul absolut

 Avram Iancu (1824-1872) este eroul absolut al românilor transilvăneni.

Comemorarea unui veac și jumătate de la moartea sa (2022) și aniversarea a două secole de la nașterea lui (2024) sunt sărbătorite la Cluj-Napoca, sub egida comună a Institutului de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române și a Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga”, prin recenta lansare a primelor două volume ale seriei ”Avram Iancu – 200 de ani de la naștere”.

La 6 noiembrie 2015, o colecție necunoscută de documente istorico-juridice aparținând familiei Raţiu – cuprinzând documentele morții lui Avram Iancu – a fost donată în cadru festiv de către Indrei Raţiu, fiul politicianului Ion Rațiu, Bibliotecii Centrale Universitare clujene, prin directorul acesteia, dr. Doru Radosav.

Sub îngrijiea dr. Ionuț Costea, șeful Departamentului de Colecții Speciale de la BCU Cluj, documentele colecției Rațiu au fost scanate și mi-au fost încredințate spre editare. În ianuarie 2016 am efectuat transcrierile documentelor românești (scrise cu litere chirilice și latine) și am tradus documentele germane și maghiare în română, ultimele fiind revizuite științific de către colegul meu, dr. Remus Câmpeanu.

Șocul resimțit la lectura documentelor funebre, chiar funeste, m-a determinat, în februarie 2016, să îi rog pe dr. Doru Radosav și dr. Gelu Neamțu, șeful colectivului de documente pașoptiste publicate la Institut, Documente privind revoluția de la 1848 în Țările Române. C. Transilvania, expert în Avram Iancu, să îmi verifice transcrierile. Cei doi istorici clujeni au cântărit îndelung situația și au decis aceeași cale de urmat: tipărirea unei ediții critice a documentelor din colecția Rațiu, dar cu condiția explicării și a contextualizării lor într-un studiu amplu, elaborat în spiritul autenticității, al verității și al adevărului, care să arate realitatea cu lumini și umbre a faptelor și biografiei istorice a Iancului. Astfel a luat naștere, câțiva ani mai târziu, cartea despre Avram Iancu, avocatul moților și al națiunii române (2023).

Documente din colecția Rațiu

Am grupat cele 31 de documente juridice ale colecției Rațiu în câteva categorii distincte:

1. a) testamentele lui Avram Iancu și Alesandru Iancu (doc. 1-2 din 1850/1874/1873 și 1855);
2. b) ”conscrierea morții” lui Alesandru Iancu (doc. 3 din 1856) și ”conscrierea morții” lui Avram Iancu în două redactări, una manuscrisă (doc. 25 din 1872), cealaltă completată de mână pe formularul tipizat (doc. 29 din 1876), împreună cu anunțul antistiei comunale din Vidra de Sus prin care s-a dispus conscrierea morții lui Avram Iancu (doc. 26 din 1872);
3. c) două protocoale ale sedriei comitatense de la Abrud (doc. 4-5 din 1866);
4. d) chitanțe pentru cheltuieli și sume achitate pentru spitalizarea lui Avram Iancu (doc. 7 din 1872), pentru pentru trasul clopotelor la bisericile romano-catolică, reformată și greco-catolică din Baia de Criș (doc. 15-16, 19 din 1872) și la înmormântarea lui Avram Iancu (doc. 6, 8-14, 17-18, 20-24, 27-28 din 1872);
5. e) un protocol de cheltuieli cuprinzând 40 de chitanţe în valoare de 1.958 de florini, și cererea adresată de Georgiu Iancu judecătoriei cercuale din Câmpeni de a stabili evidenţa cheltuielilor şi veniturilor lui Avram Iancu pe anii 1871-1877 (doc. 30-31 din 1877).

Ultima voință, testament olograf

Piesa de rezistență a colecției Rațiu o reprezintă unul din cele mai faimoase testamente din istoria românilor, și anume Ultima voință, scrisă în românește cu litere latine și semnată manu propria la Câmpeni în 20 decembrie 1850 de către Avram Iancu. Testamentul olograf original se păstrează la Biblioteca Centrală Universitară ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, Colecții Speciale, Fondul Familiei Rațiu.

Un astfel de testament olograf are o valabilitate generală și, de obicei, nu este necesar să fie autentificat suplimentar. În situația de față, după moartea testatorului (11 septembrie 1872), testamentul lui Iancu a fost înregistrat la Sibiu (25 septembrie 1873), apoi a fost făcut public de către executorul testamentar Matei Nicola și autentificat la Abrud (20 ianuarie 1874). Documentul original conținând testamentul lui Avram Iancu are o excepțională valoare istorică și istorico-juridică,  dar și patrimonială.

Liderul incontestabil al românilor transilvăneni în timpul revoluției și războiului național de la 1848-1849 – în 1850 un tânăr altruist de numai 26 de ani -, și-a lăsat, dăruit și donat toate bunurile mobile și imobile națiunii române din Transilvania, preocupat în cea mai înaltă măsură de fericirea și bunăstarea acesteia.

Viziunea testamentară a lui Avram Iancu cu privire la fericirea națiunii române este anticipată și explicată într-un alt document, puțin cunoscut, și anume în proclamația lui Iancu de la Câmpeni din 4 martie 1849. Analiza comparată a proclamației din 1849 și a testamentului său din 1850 arată că mijloacele practice imaginate de Iancu pentru a dobândi și asigura fericirea românilor erau exclusiv colective și naționale, prin întemeierea primei academii (facultăți) românești de drept din Transilvania și prin instituirea pentru prima oară a justiției românești în Ardeal, în mijlocul muntenilor săi din Țara Moților.

Testamentul original al tatălui lui Avram Iancu

Al doilea pilon al colecției Rațiu îl constituie testamentul original al tatălui lui Avram Iancu, Alesandru Iancu, un document complet necunoscut și inedit până în 2023. Scris în română, dar cu litere chirilice, acest testament dat la Vidra de Sus în 26 iunie 1855 vădește o aplicare imediată a codului civil austriac din 1853 și a patentei imperiale ce a urmat în 1854.

Alesandru Iancu stabilea destinația averii sale mișcătoare și nemișcătoare după moartea sa în acest testament, întocmit cu 3 luni și 1 săptămână înainte de moartea testatorului (2 octombrie 1855), așa cum stipulează ”conscrierea de moarte” înregistrată la Vidra de Sus în 26 februarie 1856. Testamentul descrie în 14 puncte bunurile imobile (punctele 1-6) și cele mobile (punctele 7-10 și 13-14) deținute de testator.

Punctul 11 este cel mai surprinzător, întrucât răstoarnă algoritmul moștenirii. Declarându-și fiul mezin ”la minte clătit și prădător”, adică nebun și risipitor, Iancu tatăl cere scaunului de judecată să numească un ”tutore”, care să-l supravegheze pe Avram Iancu și să-l împiedice să risipească averea părintească.

Și în punctul 12, Alesandru Iancu se îngrijește ca moștenirea pe care o lasă în urmă să se păstreze intactă, stipulând ca, după ce vor muri soția sa Maria și fiul lui cel mare Ioan (fără moștenitori), avuția familiei să îi rămână lui Gheorghe (Georgiu), fiul nepotului său Iosif Iancu (fiul lui Avram Iancu senior, fratele lui Alesandru Iancu). Alesandru Iancu, analfabet, își semnează testamentul ”prin punerea degetului pe cruce”. Semnăturile autografe ale pădurarului șef (gornic) Joseph Schuster și ale celor doi martori, delegatul districtual (Albert) Mânzat și actuarul șef Carl Lerchenfeld, certifică legalitatea documentului, care este întărit cu sigiliile lor de ceară roșie.

Familia lui Iancu

De asemenea, documentele despre Avram Iancu de la Biblioteca Centrală Universitară clujeană ne pun la dispoziție informații istorice noi și foarte interesante referitoare la ”cei doi F”, familia și finanțele.

Astfel, facem cunoștință cu familia extinsă Iancu, prin intermediul datelor genealogice și al listelor înfățișând toate rudele pe linie paternă ale eroului munților (doc. 25, 29). Sunt omise cu desăvârșire rudele din partea mamei Iancului. Nu întâmplător. Deși legea austriacă acorda la succesiune femeilor drept și parte egală cu a bărbaților, realitatea arăta forța cutumei și a dreptului obișnuielnic în Țara Moților. Zestrea acordată fetei la măritiș – în oi, vite, bunuri mobile (rareori în bani) – răscumpăra pământul și alte bunuri imobile dobândite doar de către copiii de parte bărbătească, fetele fiind excluse de la succesiune.

Dosarul colecției Rațiu (doc. 6-14, 17-18, 20-24, 27-28) mai adună laolaltă numeroase chitanțe, liste de cheltuieli, rapoarte financiare și dări de seamă (sau semi, sămi), conținând sume de decontat (denumite calcule, socoteli, számla, Rechnungen).

Date apropiate ale morții

Din lipsa probelor documentare nu se cunoaște data exactă a nașterii ”craiului munților”, ci doar cea aproximativă: ”în vremea cireșelor” anului 1824. Florian Dudaș, care a cercetat protocoalele de botez și cununie ale bisericii parohiale din Vidra de Sus (1989-1994), a constatat că lipsește nu numai înregistrarea nașterii lui Avrămuț sub anul 1824, ci și cea a fratelui său mai mare, Ioan.

A găsit însă consemnarea botezului acestuia din urmă sub data de 22 februarie 1822, împreună cu numele preotului Vasile Gomboș și a ”moașei” de botez Gligor Măriuță. Cercetătorul orădean concluziona că înregistrarea nașterii celor doi feciori ai săi a fost intenționat omisă de judele sătesc Alesandru Iancu (fiul preotului Gheorghe Iancu, parohul din Vidra de Sus), explicând câteva din posibilele motive ale dublei omisiuni.

În ce privește ziua morții lui Avram Iancu, bibliografia prezintă mai multe date apropiate. Dacă Iosif Sterca Șuluțiu (1897) menționa ca zi a morții 10 septembrie 1872, alte surse (2024) vorbesc despre noaptea de 9/10 septembrie. De fapt, Grigore Ploeșteanu a editat documentul oficial care atestă și clarifică definitiv locul și data, adică ziua, ba chiar și ora precisă a morții eroului, săvârșită pe prispa casei lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș, în noaptea de 10/11 septembrie 1872. Documentul, păstrat în fondurile Ministerului maghiar de Interne de la Arhivele Naționale din Budapesta, aparține, alături de alte 10 documente, dosarului descoperit, cercetat și publicat integral în revista ”Vatra” de către cercetătorul târgumureșean (1982).

Este vorba despre declarația protonotarului Amos Frâncu, vicecomitele Zarandului, dată la Baia de Criș, în 26 septembrie 1872, și adresată prefectului Haller Sándor. Vicecomitele Amos Frâncu descrie ceremoniile din 13 septembrie 1872, desfășurate la Baia de Criș și la Țebea cu prilejul înmormântării Iancului, fără a uita să relateze pe larg împrejurările concrete și momentul morții eroului munților, consemnat la orele 3 ale dimineții zilei de 11 septembrie 1872.

Destin tragic

Ca să înțelegem valoarea deosebită a documentelor despre Avram Iancu aflate azi în custodia Colecțiilor Speciale de la BCU Cluj, nu e suficientă prelucrarea lor completă prin transcriere/traducere, nici editarea lor critică din punct de vedere istoric și istoriografic. Abia atunci când adăugăm perspectiva istoriei dreptului înțelegem cadrul legislativ din contextul spațio-temporal în care au fost emise, ca și semnificația acestor acte cu valabilitate juridică.

Cheia de lectură juridică deschide noi perspective pentru înțelegerea atât a destinului tragic parcurs de Avram Iancu în a doua jumătate a vieții sale (1850-1872), cât și a bogatei sale moșteniri materiale și spirituale.

Ea aduce în discuție nu un caz oarecare, al unei familii anonime de români munteni din Ardeal după jumătatea veacului XIX (și chiar și atunci documentele ar fi fost de mare interes istoric). Ci, este vorba despre o situație cu impact emoțional puternic, legată de averea familiei Iancu și, mai ales, de moștenirea lui Avram Iancu. Se dezvăluie importanța moștenirii și a succesiunii în lumea moților, pe vremea când bărbații familiei Iancu au trăit și au murit (tatăl Alesandru a murit în 1855, fratele Ioan în 1871, Avram Iancu în 1872).

Dacă tatăl și fratele mai mare al eroului munților se subsumează regulilor și materialismului existenței obișnuite, Avram Iancu iese din tiparul comun. El este în stare să mute munții din loc pentru a-și apăra neamul și țara, cu arma în mână, în fruntea oastei populare în războiul național (1848-1849), și cu arma legii pentru pădurile moților (1850-1852), dar nu mișcă un deget pentru a se apăra pe sine însuși de nedreptatea alor săi (1855-1866).

Tocmai el, avocatul familiei, cunoscătorul legii, visând și testând o ”Academie de drepturi” română în Ardeal, vădește un dispreț suveran față de orice bunuri lumești personale și individuale. Evoluează între extreme: de la risipă din altruism exagerat la sărăcie lucie (așa cum ne arată documentele de la BCU Cluj), punând mai presus de orice, și decât viața sa proprie, valorile ideale obștești și fericirea nației române.

Ela Cosma

 Referințe bibliografice

Avram Iancu – 200 de ani de la naștere, colecție, Editura Argonaut/Editura Mega, Cluj-Napoca, 2023, include tomurile: I. Avram Iancu – 150 de ani de la moarte. Studii și comunicări, coordonatori Ela Cosma și Varga Attila, 329 p.; II: Ela Cosma, Avram Iancu, avocatul moților și al națiunii române. Documente necunoscute din colecția Rațiu de la BCU Cluj-Napoca (1850-1877), cu ediție critică de documente, glosar de termeni juridici și indici genealogici de Ela Cosma, revizia științifică a documentelor maghiare de Remus Câmpeanu, 515 p.

Cosma, Ela, Fericirea națiunii în viziunea testamentară a lui Avram Iancu, în ”Țara Bârsei”, Sesiunea de comunicări ”Țara Bârsei”, 25-26 mai 2023, ”Cultură și civilizație în secolele XVIII-XX”, Brașov, Consiliul Județean Brașov, Muzeul ”Casa Mureșenilor”, 2023, p. 19-29; eadem, Proclamația lui Avram Iancu din 4 martie 1849 și instituționalizarea justiției românești în Ardeal, va apărea în ”Anuarul Institutului de Istorie «George Barițiu» din Cluj-Napoca. Series Historica”, LXIII, 2024.

Direcția Generală de Administrare Monumente și Promovare Turistică a Județului Hunedoara, Consiliul Județean Hunedoara, Avram Iancu, 200 de ani de la naștere, broșură aniversară, 2024.

Documente privind revoluția de la 1848 în Țările Române. C. Transilvania, corpus de documente pașoptiste, editate de către istoricii moderniști de la Institutul de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca, 13 volume, București, Editura Academiei Române, 1977-2024.

Dudaș, Florian, Avram Iancu în tradiția poporului român, Timișoara, Editura Facla, 1989, p. 16-17; idem, Neamul lui Avram Iancu: scurt excurs genealogic, Oradea, Editura Lumina, 1994, p. 15.

Iancu, Avram, Ultima mea Vointia!, testamentul olograf, original păstrat la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, Colecții Speciale, Fond ”Familia Raţiu”, p. 1r-v, 2v.

Neamțu, Gelu, Avram Iancu – Mit, realitate, simbol, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2012.

Sterca-Șuluțiu, Iosif, Avram Iancu. Biografie, în ”Transilvania”, anul XXVIII, nr. V-VI, Sibiu, iunie-iulie 1897, p. 115-116.

Testamentul olograf al lui Avram Iancu, predat de familia Rațiu Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, în Agerpres. Actualizează lumea, 6 noiembrie 2015, https://www.agerpres.ro/cultura/2015/11/06/testamentul-olograf-al-lui-avram-iancu-predat-de-familia-ratiu-bibliotecii-centrale-universitare-din-cluj-12-57-44, accesat la 18 ianuarie 2024.

Cine este Ela Cosma

Ela Cosma, cercetător științific I dr. dr. la Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca, editează colecția de carte ”Avram Iancu – 200 de ani de la naștere” (împreună cu Varga Attila).

În 2023 au apărut primele 2 tomuri ale seriei: tomul I. Avram Iancu – 150 de ani de la moarte. Studii și comunicări, coordonatori Ela Cosma și Varga Attila; tomul II. Ela Cosma, Avram Iancu, avocatul moților și al națiunii române. Documente necunoscute din colecția Rațiu de la BCU Cluj-Napoca (1850-1877).

În pregătire se află: tomul III. Avram Iancu în documentele, presa și istoriografia maghiară, ediție critică de Nicoleta Hegedűs, Varga Attila, prefață de Ela Cosma; tomul IV. Avram Iancu – Acte, memorii, rapoarte, corespondență (1842-1871), ediție critică de Ela Cosma, Angela Rus, Nicoleta Hegedűs.

Proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” se derulează cu sprijinul financiar al Primăriei Cluj-Napoca și Consiliului Județean Cluj, având susținerea TeraPlast și Băncii Transilvania.