Cluj 24 împreună cu InfoCluj.eu au lansat emisiunea TV online ”Proprietar în Cluj”, invitatul ediției de vineri realizată de Eugen Olariu fiind conf. univ. dr. Gabriela Ciot, cadru didactic la Facultatea de Studii Europene a Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca.

• Luna trecută în cadrul Târgului de carte Gaudeamus ați avut lansarea cărții  ”Negocieri internaționale”. Ce ne puteți spune despre această carte?

G. C: Este un moment plăcut pe care mi-l aduceți aminte. A fost prima lansare în cadrul unui târg de carte  pentru mine.  O carte care se dorește a fi actuală, deosebit de utilă celor interesați de domeniul  politicii externe și al politicii internaționale. Iată că evenimentele din vecinătate au făcut să crească interesul față de negocieri internaționale. Într-adevăr negociem în viața noastră  de zi cu zi. Negociem acasă, negociem la serviciu, dar forma aceasta a negocierilor internaționale despre care vorbesc în carte este una mai puțin cunoscută.

• Și mai puțin obișnuită…

G.C: Și mai puțin obișnuită într-adevăr. Cartea aceasta dorește, și pentru domeniul relațiilor internaționale din România, să contureze un sub domeniu clar dacă vreți care cred că până acuma nu a fost atât de bine sintetizat și atât de bine punctat în ceea ce privește abordările școlilor de negociere importante, abordările procesuale, relația dintre negociere și putere și mai ales rolul factorilor umani în procesul negocierii.

Desigur am și un capitol important referitor la rolul factorilor culturali în negociere. Așa cum am precizat și în carte, repet, pe care o voi dezvolta într-o apariție viitoare.

• Spuneați la lansarea cărții că v-ați inspirat din negocierile popoarelor asiatice, din negocierile din SUA  și statele europene. Ce state putem spune că au o putere de negociere mai mare?

G.C: Faceți referire la  școlile de negociere pe care le-am prezentat și despre care am vorbit. Desigur, foarte important pentru domeniul relațiilor internaționale este acest concept de putere. Puterea în negociere sau pe scena globală vine din puterea economică bineînțeles. dacă aș extrapola m-aș duce înspre școala americană, înspre școala engleză și școala franceză.

Desigur, mai sunt și alți actori globali cu școli de negociere importante, școala chineză sau actori regionali cum ar fi cei japonezi sau ruși. Mai sunt și alte abordări referitoare la școlile acestea de negociere. Încercăm o conturare a școlii de negociere europeană care păstrează anumite principii comune, acelea legate de construirea compromisului, realizarea concepțiilor, de asemenea beneficiile recirpoce și desigur o caracteristică importantă a școlii europene este aceea a constituirii ofertelor la pachet.

• Ați fost secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Are România suficienți negociatori?

G.C: România are negociatori. Are foarte buni diplomați. Avem ambasadori excepționali  cu care am avut bucuria  și onoarea ca să lucrez.Probabil ei nu sunt cunoscuți publicului larg pentru că diplomația presupune tocmai această confidențialitate. este și unul din motivele pentru care negocierile internațiojnale, negocierile diplomatice nu au fost atât de explorate în literatura de specialitate din acest considerent.

Dacă ne amintim și începutuile diplomației  secolul XVII -XVIII păstrează tocmai această caracteristică a confidențialității. Pe de altă parte dacă ne referim la negocierile  comerciale sau  cele de afaceri stilurile de negociere strategiile și  metodele desigur reprezintă arsenalul  pe care le au negociatorii și atunci  nu sunt dispuși a le releva publicului larg.

• Care sunt cele mai vizate posturi de ambasador pentru că mulți diplomați își doresc să ajungă la un post de ambasador. Care sunt țările cele mai dorite?

G.C: Ce întrebare interesantă. Desigur eu voi fi viciată în a oferi  acest răspuns pentru că interesul meu este față de afaceri europene și atunci voi spune că vocea asta europeană dar desigur o încărcătură mare dacă vreți  din punct de vedere al importanței strategice o are reprezentarea din Statele Unite și apoi cele din Europa. Mă refer la reprezentanța permanentă de pe lângă instituțiile europene de la Bruxelles, apoi reprezentanța noastră de  la Londra, Berlin, Paris și Roma. Așa mi se par mie că ar fi  cele mai importante. Dar repet, pot să fiu influențată.

• Atunci când negocierile încetează începe războiul. Avem un război de 3 luni de zile aproape.

G.C: Vă referiți la conflictul din vecinătatea noastră. Eu spun că negocierile nu încetează. Negocierile continuă chiar și în perioada războiului. Se vorbește foarte mult de diplomația secundară, de negocierile diplomatice secundare, care, desigur, trebuie să avem în vedere faptul că negocierile informale sunt foarte mult utilizate în diplomația internațională.

De asemenea, la nivel european, ca să fac o translatare înspre zona aceasta a mea de expertiză sunt diplomațiile de culoar, foarte cunoscute în cadrul negocierilor care au loc l a nivelul instituțiilor  europene sau între instituțiile europene și statele membre. Da, avem o situație în vecinătate, un conflict care a escaladat, care se află într-o altă fază de evoluție. Vedeți că deja se utilizează foarte mult acest termen de război.

• Dacă ne întoarcem puțin în timp, în 2014 când a fost anexată Crimeea, statele europene au tăcut.

G.C: Nu cred că au tăcut. Și-au trimis câțiva reprezentanți  dacă ne amintim fostul ministru de Externe polonez, fostul prim-ministru suedez au fost în zona respectivă. N-au fost așa de vocali reprezentanții instituțiilor europene  dacă vreți. Trebuie să subliniem aici  unul din lucrurile despre care am tot vorbit în ultima perioadă: aceea a rolului factorilor culturali. A stilului cultural de negociere specific participanților  la un conflict.

Eu cred că trebuia să se țină foarte mult cont de aceste particularități și mă refer aici la stilul de negocirere rus care trebuia să fie avut în evidență  și atunci dar mai ales acum.

• Putem spune că stilul de negociere rus este unul în forță?

G.C: Este unul axat foarte mult pe această putere  militară. De aceea, probabil, liderii  occidentali, liderii europeni spuneau că este vorba de o abordare mai veche a diplomației, a negocierii că noi am trecut acuma la smart power și că apelul la hard power, puterea militară, nu se mai regăsește în diplomația seccolului al 21-lea.

Acțiunile anunțate de foarte mult timp, începând cu SUMMIT-ul NATO din 2008 de la București, ale liderului de la Kremlin  se materializează.  Ceea ce aș  mai vrea să subliniez este faptul că atât de mult vorbim de stabilirea aceasta a compromisului  pentru că stilul de negociere  anglo saxon, mai ales european, se bazează pe stabilirea  acestui compromis, pe realizarea unor concesii  între părți pentru a avea beneficii reciproce. Noi nu facem referirea acuma la un stil de negociere  care se circumscrie  acestor valori.

• Liderii europeni au fost puțin împărțiți în ceea ce privește situația din Ucraina. Am văzut poziționarea Ungariei vis a vis de acceptul de a fi tranzitată de ajutoarele umanitare și ajutoarele cu armament înspre Ucraina. Credeți că vom avea în viitor discuții la nivel european  pe această temă? Avem alegeri în Italia, Polonia. Vor fi lideri care vor încerca să țină Europa de Est departe de Bruxelles?

G.C: Nu cred. Principiul european este acela al unității în diversitate și nu că vreau ca noi să fim cei care  ne periferizăm sau  ne victimizăm. Pozițiile Ungariei au fost cunoscute de foarte multi timp. În spate sunt influențe ruse. Acestea sunt recunoscute

• Economice…

G.C: Și economice. A crescut această dependență de ei și mă refer aici la Rusia iar pozițiile pe care le are Ungaria și cred că și la nivelul Consilului European sunt cunoscute. Chiar au statisfacție în a le afirma și în momentul în care a recâștigat mandatul, da, Viktor Orban a și transmis mesajul către Bruxelles.

Au mai câștigat alegeri pe acest mesaj anti UE. Nu este un lucru bun. Până la urmă este un stat membru care a beneficiat de bani europeni  pentru a se dezvolta. Este o dezvoltare bazată pe aceste fonduri europene. În momentul în care am aderat la o structură regională trebuie să avem în vedere și oblgațiile nu doar drepturile.

• Vedem ce s-a întâmplat cu Marea Britanie. După ce  a beneficiat și și-a construit toată infrastructura  rutieră a ieșit din UE

G.C: Ați văzut și acolo cât fake news, câtă dezinformare  a fost. Au realizat acum că aceste conexiuni cu UE  sunt cele care au determinat dezvoltarea. Ca să nu mai amintim de opt out-urile care au existat întotdeauna în relația cu Marea Britanie.

• Și forță de muncă ieftină din Europa înspre Marea Britanie. Vorbim de Europa de Est. Instalatorul polonez, zidarul român.

G.C: Adevărat. Șoferi .. și multe alte categorii care până la urmă au contribuit la dezvoltarea Marii Britanii. Iată că acest Brexit s-a lăsat cu o renegociere  a multora dintre  directivele și din legislația deja agreată în momentul în care s-a făcut aderarea, știți,. destul de dificil cu Marea Britanie. Foarte important este  să subliniem  această acțiune negativă a partidelor extremiste, a partidelor populiste. Lecția pe care a oferit-o Brexit-ul  cred că a determinat o creștere a coeziunii la nivelul statelor membre.

• Ați pomenit de partide extremiste. Putem considera AUR un partid extremist?

G.C: La nivelul discursului politic și la nivelul autointitulării….da.  Însă să știți că această mișcare naționalistă apare și la nivelul altor state membre. Ceea ce nu cred că este de luat în considerare sunt acțiunile. În afară de mitinguri și discurs public care desigur  fac foarte rău României, nu am văzut altceva.

Nu au o viziune asupra politicilor de dezvoltare. Nu vorbesc de politici de dezvoltare. Unii membri care au făcut parte din  AUR, o anumită doamnă, are un discurs dintr-acesta dus la extrem. Ați văzut că se vorbește foarte mult de susținerea lor dinspre partea estică, dinspre răsărit. Chiar influențe ruse. Cred că deja scăderea lor în sondajele  pe care le vedem în mass media, am înțeles că sunt undeva la 12 %, reflectă acest lucru. Să nu uităm că întotdeauna  în statele membre pot să apară astfel de mișcări. Sunt state membre în care  au fost destul de vocali. Uitați și în Germania, Alternativ fur Deutchland, în Olanda ce probleme au fost…în Franța cu Marie Le Pen, a doua oară candidat în finală. iată că această mișcare de dreapta există dar eu cred că și-a pierdut din vigoare iar  pe fondul acesta al conflictului  va pierde mult mai mult.

• Ar trebui ca UE să meargă spre un conservatorism ?

G.C: Nu neapărat conservatorism. Cred că liderii trebuie să înțeleagă că aceste politici europene trebuie să meargă foarte mult înspre construirea binelui comun. Acest limbaj utlilizat la nivelul instituțiilor europene de foarte multe ori  nu ajunge la cetățeanul simplu care nu vede până la urmă care este rostul, care sunt beneficiile acestea la apartenentța UE. Aceasta este datoria liderilor europeni dar mai ales a liderilor naționali: șă înțeleagă aceste politici europene și să vorbească în termeni  comuni, simpli, ușor de înțeles. Acest lucru nu se întâmplă.

• Până unde merge cu EU pentru că au fost voci care au afirmat: ne pierdem identitatea noastră națională ca stat.

G.C: Identitatea europeană este constituită din  acele valori comune ale statelor membre. Nu ne pierdem identitatea. Dimpotrivă, ne-o punem în valoare văzând că avem elemente comune cu alte state și  că împărtășim aceleași valori comune.

• Premierul României a anuțat că va merge cu o alianță și după 2024 , într-o alianță de stânga-dreapta după modelul german. Va avea cetățeanul de rând un beneficiu în urma aceste alianțe?

G.C: Trecem la politica națională. Ați invocat un model foarte bun de realizare a coalițiilor, de negociere politică. Este modelul german care s-a bazat în constituirea acesrte coaliții tocmai pe negocieri pe anumite politici. Am văzut la noi rapiditatea cu care s-au realizat aceste negocirei între partidele politice care constituie actuala coaliție de guvernare în România. Este un lucru bun. Intrăm în logica vieții politice europene însă aș vrea să văd care sunt elementele comune  la nivelul politicilor europene și nu atât de mult discurs… nu neapărat populist  ci de punere în evidență a unor măsuri. Până la urmă politicile europene nu înseamnă măsuri. Înseamnă  unele direcții strategice. Până la urmă și liderii noștri trec în derizoriu pentru că vorbesc foarte mutl despre aceste măsuri. Sunt elemente concrete într-adevăr dar trebuie să vedem care este strategia, care este direcția tocmai pentru a  crește încrederea.

• Dar de 32 de ani noi tot umblăm și tot lucrăm la strategia noastră ca țară. Cetățeanul de rând nu o simte în buzunarul lui. Vedem că avem cea mai mare inflație, ne împrumutăm la cea mai mare dobândă UE. Gândiți-vă că Bulgaria se împrumută la dobândă mai mică decât noi. Avem cel puțin 3 state: Germania, Danemarca și Suedia care se împrumută la dobândă negativă.

G.C: Și plătim mai mult pe energie, pe gaze față, de alte state membre. Nu avem lideri credibili care să negocieze cum ar trebui la nivel european. Ca să ai putere de negociere trebuie să ai credibilitate în sensul unei cariere profesionale  într-un anumit domeniu. Nu toți care sunt credibili profesional pot să facă politică. Nu toți sunt potriviți pentru această profesie. Iată că selecția aceasta negativă care are loc la nivel politic are efect asupra vieții noastre de zi cu zi . Vorbeam de strategii.  Adresez și eu o întrebare deschisă: Știți care sunt direcțiile strategice mari ale dezvoltării României acum în momentul în care vorbim?

Există această politică agricolă comună la nivel euroepan  dar aș vrea să aud și eu câteva linii pentru că vorbim foarte mutl de agricultură sustenabilă. În PNNR s-a vorbit  atât de mult despre această agricultură verde, farm to fork și multe alte inițiative actuale. Aș vrea să aud mai mult și de la liderii politici pentru că întotdeauna  când vorbim de domenii sectoriale  imediat este trimis ministrul la înaintare. Să știți că, deocamdată, aceste structuri, comisiile din cadrul parlamentelor naționale  ar trebui să fie mai vocale. Suntem și o republică parlamentară.

• Discutăm pe partea economic. Fermierul din Franța  are o subvenție mult mai mare decât fermierul din România. Aici e vorba de niște negocieri.

G.C: Pentru că abordarea agriculturii în Franța a fost la nivelul fermelor mici. Noi nu vrem să înțelegem că, deși am aderat, noi trebuie să ne integrăm  în această politică agricolă comună și în continuare noi cerem subvenții  la hectar pentru că în anumite părți din țara noastră, mă refer aici în partea de sud a țării și partea de est, există acești proprietari  de mari terenuri care au nevoie în continuare  de aceste subvenții. În Transilvania s-ar putea face mai mult pe această zonă a agriculturii pe ferme mici  sau IMM în domeniul agriculturii  și foarte mult ar trebui să mergem pe agricultura de munte. Până la urmă noi trebuie să intrăm în logica acestor politici agricole comune  nu să spunem da, am înțeles și să venim în țară și să mergem tot pe ceea ce știm noi pe acei latifundiari.

• În anii precedenți UE a invocat o  economie verde, nepoluantă. Odată cu începererare războiului din Ucraina și dependența  a tot ce înseamnă gazul rusesc și rezervele din Ucraina, UE s-a întors cu 180 de grade. Noi am negociat să închidem… să plătim taxa de mediu dar acum nu mai avem resursele financare să redeschidem minele  de cărbuni.

G.C: Ați atins un punct sensibil. Unul dintre subiectele care mă interesează foarte mult pe care l-am studiat l-am și publicat în acest sens, este vorba de European Green Deal. Această politică inovativă, comprehensivă integrativă aflată în coordonarea vicepreședintelui  Comisiei Europene, Frank Timerman. European Green Deal (EGD) sintetizează 6 politici europene. De aceea  este nevoie de o gândire integrată și în momentul în care se aplică.

Au fost foarte multe discuții la nivelul statelor din Europa Centrală și de Est pentru că trecerea la această energie verde, energie sustenabilă implicau costuri foarte mari pe care aceste state nu puteau să le susțină. Așadar era nevoie de câteva metode alternative  ce trebuiau găsite la nivelul UE  pentru a putea să respectăm și noi state din Europa Centrală și de Est țintele pe care ei le-au stabilit, acea de neutralitate  climatică până în 2030 respectiv 2050, obiectivul de prim continent neutru  din punct de vedere climatic pe care și l-a stabilit UE.

Iată că a venit și conflictul din Ucraina  peste toate acestea  și deja prioritățile s-au schimbat. Pactul verde european reprezenta avanpostul de dezvoltare europene. Desigur noi trebuie să găsim acuma surse alternative de energie. Redeschiderea minelor ar fi un element de moment, o soluție de moment.

Până la urmă deschiderea unor noi variante, utilizarea energiei verzi, utilizarea energiei eoliene, găsirea altor resurse  ar fi obiectivul spre care noi ar trebui să ne îndreptăm. Nu cred că în România s-a vorbit foarte mutl de EGD. Din analiza pe care am făcut-o, am făcut o analiză începând din 2011, pe toate statele membre  din Europa Centrală și de Est pe indicatori economici, pe datele din Eurostat.

Am văzut că aceste state, pe cifre pe o analiză de 10 ani de zile nu sunt pregătite din punct de vedere economic. La momentul la care ne referim, respectiv 2021 când am realizat această analiză, era înainte de izbucntirea acestui conflict, nu aveau capacitate economică de a implementa green deal-ul fără câteva măsuri alernative  sau suport suplimentar.

Iată de ce în momentul în care PNRR-ul a fost conceput în care s-au dus aceste negocieri  lucrurile trebuiau să meargă în paralel. Trebuia negociat cu comisia  și anumite alternative pentru a veni în sprijinul implementării EGD-ului eventual o anumită derogare. Așa cum aderarea la UE a avut perioadă de derogare și tranziție cred că asta este părerea mea,  așa trebuia negociat și în cest caz.

• O ultimă întrebare… Care vă este părerea privind aderarea Ucrainei la UE. Se fac pași pe repede înainte în această idee.

G. C: Nu se fac pași pe repede înainte pentru că am asistat acum la o primă fază: a exprimării dorinței de a deveni membru. Urmează această completare a chestionarului primit de Ucraina  de la CE și urmează apoi evaluările. Este un moment istoric dar trebuie tratat cu foarte multă rațiune. Dacă ne reamintim, UE vorbea de extindere  înspre zona Balcanilor de Vest. Am avut Albania și Macedonia de Nord drept subiecte pentru extinderea europeană.

Am avut votul de blocaj al  Bulgariei în fază finală care trebuia să fie o fază formală în CE  din noiembrie 2019 și dintr-o dată vedem mesaje politice, vizite ale liderilor europeni  la aceste state din Balcani. Au fost de exemplu în luna martie, luna aprilie vizita înaltului reprezentant Borrel  în Macedonia de Nord deja porțile  UE se deschid.

Eu spun că se deschid mult prea repede. Ar trebui cu o mult mai mare rațiune pentru că până la urmă aceste criterii de economie  funcțională sunt destul de greu de îndeplinit. Să ne amintim statele care au aderat prin câte  reforme instituționale au trebuit să treacă. Au fost instituții care s-au construit, legislație care s-a construit, negocieri puternice la nivel intern pentru că este vorba de o armonizare la nivel intern a tuturor factorilor politici, a structurilor de piață a ONG-urilor  și desigur o capacitate de negociere  nu doar cu instituțiile europene  cât și cu celelalte state membre. Este un proces de durată și nu cred că aderarea se va întâmpla atât de repede.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News