VIDEO. Profesorul Aurel Codoban: „L-aș defini pe Călin Georgescu ca un funcționar român stilat.”

Dacă tot are loc zilele astea, la Cluj, Festivalul de filozofie, un dialog cu profesorul Aurel Codoban este adecvat și binevenit atmosferei intelectuale „subțiri” din oraș. Să nu vă speriați de titlu, nu are decât rolul de a provoca, pentru că discuția cu filozoful și „comunicaționistul”, cum îi place să-și spună profesorului Codoban, a fost despre multe alte subiecte. Un subiect, de pildă, a fost jurnalistul și scriitorul Ion Cristoiu, cu care profesorul a fost coleg de facultate și de care îl leagă o veche prietenie… Mai jos aveți câteva fragmente din dialogul nostru din podcastul Contraste de pe Cluj24. (Florin Danciu)

„Modernitatea se raportează la realitate prin intermediul cunoașterii.”

„Unul dintre, n-aș spune, foștii mei studenți, deși foarte puțin mi-a fost student, e vorba despre Mircea Miclea, fostul ministru al învățământului, a introdus cumva în titlul unei cărți formularea: comunicarea construiește realitatea. El zicea că asta ar fi învățat-o cândva, de mult, din lecțiile mele.”

„Modernitatea se raportează la realitate prin intermediul cunoașterii. Vreau să zic că realitatea nu este neapărat ceea ce este dat fața ochilor, ci ceea ce este esența a ceea ce este dat în fața ochilor, adică tu vezi, tu percepi fenomene, dar în spatele lor există ceva esențial, și cunoașterea îți poate da această realitate. E a doua realitate, e momentul în care cunoașterea devine pentru noi realitate.”

Cunoașterea este altceva

„În română spunem a ști și a cunoaște. E foarte ciudat, dar această distincție care pare să se suprapună, că noi de obicei, a ști, aia știu, a cunoaște, aia cunosc, e aceeași chestie. Dar e o diferență foarte serioasă. A ști înseamnă avea o informație despre. Nu înseamnă neapărat a cunoaște. A avea o informație nu înseamnă neapărat a cunoaște. Avem informații despre războiul din Ucraina. Nu neapărat cunoaștem efectiv ce anume se întâmplă pe front. Deci una este ceea ce știi, știrea, alta este cunoașterea. Cunoașterea rămâne în urmă. Noi trăim într-o lume a comunicării în care ceea ce avem este știrea. Informația. Suntem informați foarte prompt despre foarte multe lucruri. Fără să știm neapărat despre ce este vorba, fără să cunoaștem!”

„Mă Ioane, tu crezi ce vezi tu sau crezi ce-ți spun eu?”

„Îmi place să spun bancul pe care-l spuneam de obicei foarte succint, e o singură propoziție, bancul pe care-l spuneam de obicei la cursuri și care era cel cu Măria și Ion în care Măria îi spune lui Ion: mă Ioane, tu crezi ce vezi tu sau crezi ce-ți spun eu? Asta este povestea. Comunicarea este a crede ceea ce ți se spune.”

„Îl voi invoca pe Papa Francisc. Deci e, cum spunea el, Dumnezeu să-l ierte și  să-l odihnească, cum spune ortodoxul din mine, e, cum spunea el, despre credință: ceea ce este în inima omului, ceea ce omul crede, nu poate fi decât adevărat. Deci ceea ce este semnificativ pentru mine, e neapărat adevărat.”

„Creierul este centrat pe sine, încearcă să facă economie, încearcă să se protejeze, încearcă să se simtă bine. E dreptul lui de organism, în definitiv. E dreptul omului care îl susține ca organism ca să obține toate aceste… Și atunci e limpede că el va prefera, el va privilegia aceste aspecte sau dimensiuni care îi fac bine, care îl stimulează, care îl pun pe piedestal, care îi oferă o economie de energie, nu trebuie să mai faci nimic, totul e bine. E cum zice advertising-ul, pentru că meriți!”

„Noi, comunicaționiștii spunem celorlalți ceea ce noi credem că ei se așteaptă să audă de la noi.”

Relaționarea e totul

„Comunicarea a fost făcută nu atât pentru transmite conținuturi, asta este secundar, ci pentru a relaționa. În ce sens? Că ești ca un vânător preistoric și împreună cu un altul trebuie să vânați mamutul. Și atunci e clar că îi spui ăluia, îi dai informații relativ la ceea ce faceți, la ceea ce faci tu, la ceea ce să facă el. Deci e de relaționare. Conținuturile au venit mai târziu, ca să zic așa.”

„Există două situații. Eu și tu, eu și el. Și că relația fundamentală este eu-tu. Adevărată relație umană, adevărată relație care ne implică emoțional, valoric, sentimental, în toate felurile. Și că numai asta contează pentru oameni. Este ceva care ne apropie de relația cu Dumnezeu, pentru că până și relația cu Dumnezeu este un fel de relație eu-tu.”

„Noi, comunicaționiștii spunem celorlalți ceea ce noi credem că ei se așteaptă să audă de la noi.

Asta este prealabil algoritmului clickării, prealabil lui CGPT-4 care se poartă la fel cu tine și careîn acest sens halucinează ca să-ți ofere chestii care să-ți convină ție.”

„Pentru a obține o reacție de acceptare a conținutului din partea celui cu care vorbești, trebuie să ajungi la o relaționare bună cu el. Că întâi se construiește relaționarea și abia după aceea se distribuie conținutul.”

„Deci relaționarea e totul. Și pe asta este construit, deci, algoritmul de care vorbeam. Dă-i omului ceea ce el caută. Spune-i omului ceea ce el se așteaptă să audă. Poartă-te cu el ca și cum ți-ar fi un prieten. Cum face CGPT-4.”

Legătura lui Putin cu țarii

„Deci, uite, a venit pandemia. Cine ce știa, de fapt, cum e cu virusul? Toți aveau presupuneri.

Ce se întâmplă cu masele, cu publicul, cu lumea? E speriată, e angoasată. Cum se rezolvă angoasa? Îi transmiți niște mesaje în care se pare că tu controlezi, coordonezi, ești eficient. Știi despre ce-i vorba? Nu ai cum să știi.”

„Am înțeles că Putin vrea mai degrabă o legătură cu țarii decât cu regimurile comuniste anterioare.”

„Întotdeauna în istorie, liderii iau niște decizii și atitudini fără să cunoască consecințele lor pentru viitor, care e rezultatul bătăliei de mâine. Dar liderul bun merge și le spune: vom câștiga, vom învinge, dușmanul e mai slab decât noi, voi sunteți nu știu cum. Sunt pure afirmații de comunicare, pure afirmații relaționare, fără conținut, fără adevăr. Adevărul se va testa pe a doua zi.”

„E foarte ciudat ce se întâmplă în Ucraina. Am înțeles că amândoi suntem oameni care se uită, la recomandarea lui Cristoiu, la Caravana Rusă, ca să dezvăluim secrete, dacă tot dezvăluim secrete. Pe Caravana Rusă există un excepțional serial. L-am privit cu un interes total. E un serial despre războiul din Coreea. Patru episoade. E unul din cele mai bune… M-am uitat pentru că e un serial documentar excepțional despre Revoluția Rusă. De acolo am înțeles că Putin vrea mai degrabă o legătură cu țarii decât cu regimurile comuniste anterioare.”

De ce nu mai votează oamenii

„E nevoie de oameni ca Cristoiu care să spună ca regele e gol!”

„Eu care-l cunosc bine pe Cristoiu știu că, de fapt, Cristoiu este un prozator. Un prozator care e foarte interesat de ironie, de umor, de sarcasm. E ceea ce practică. Aș îndrăzni să spun că unele din emisiunile lui pot semăna foarte bine cu stand-up comedy. Cu stilul american în care iei lucrurile în derâdere și faci glume pe seama a tot felul de situații. E ceea ce face adesea. Dar eu cred că, într-o societate sănătoasă, e neapărat nevoie de astfel de oameni care să spună, măcar din când în când, că regele e gol.”

„Contractualismul înseamnă negociere, deci tranzacționism, negociere, contractualismul ăsta este parte integrantă a Europei. Chiar dacă sistemul juridic și contractualist, contractele pe care administrația politică le-a stabilit cu alegătorii nu prea funcționează în această țară, totuși prefer acest sistem contractualist cu toate imperfecțiunile lui, asta e ceea ce numim noi democrație, e un sistem contractualist. Teoretic, oamenii nu te mai votează dacă după patru ani văd că ai făcut o treabă proastă.”

„Deci opțiunea mea este clar contractualistă. Nu zic că e cea mai bună soluție, nu zic că e ceea ce ne face să ne meargă foarte bine, din păcate sistemul ăsta care ar trebui să controleze contractualismul și politic, și juridic în această țară, funcționează cu foarte multe, cum să spun, defecte, greșeli.”

Complicația României

„Ar trebui să se întâmple asta în societatea românească: oamenii să vorbească cu sens.

Oamenii vorbesc numai cu semnificații. Semnificațiile sunt foarte adesea înjurături. Trebuie vorbit cu sens. Deci semnificații sunt cuvinte simple, aruncate efectiv ca grăunțele. Sensul începe să apară atunci când legi într-o propoziție semnificațiile. Sensul e la nivelul propoziției.”

„Felul în care se procedează nu face decât să tensioneze în continuare societatea.”

„Marea complicație acestei țări este că lumea nu își face treaba într-o manieră profesionistă.

Deci regretul meu este să observ că nici serviciile, care au venit cu acuzații superficiale, preluate din presă, nici sistemul juridic nu vin cu ceea ce ar fi trebuit să vină. Adică vreau să zic, din punct de vedere profesional, sistemele societății românești n-au funcționat și nu funcționează încă.”

„Felul în care se procedează nu face decât să tensioneze în continuare societatea. Nu cred că sunt bine făcute profesional nici rechizitoriul, nici apărarea lui Georgescu. Deci ele nu sunt făcute decât în varianta unei tensionări și a unei relaționări antagoniste. Ceea ce domină este antagonismul, nu argumentarea. Nu văd fapte suficiente de o parte sau de cealaltă.”

Georgescu – funcționar

„L-aș defini pe Călin Georgescu ca un funcționar român stilat. E tipicul funcționarului român stilat, cu pregătirea pe care o are funcționarul român stilat, care a frecventat unele niveluri, să zic așa, ale unor instituții internaționale. Bun, dar ceea ce nu văd la Georgescu și în această tabără, așa cum dincolo, în cealaltă tabără, nu văd probe destul de temeinice, nu văd soluții destul de clare. Adică nu văd o identificare a problemelor efective ale României și o tratare a lor în maniera unor soluții punctuale, fezabile și eficiente.”

„Aș spune ca în toată România în clipa de față se simte lipsa unui profesionalism serios. Nu sunt niște politicieni, sunt de fapt niște demagogi din păcate, și de o parte și de cealaltă.”

„Părerea mea despre această lume, după ce am văzut filmul  Vikingii, este că partidele politice sunt de fapt vikingii care au invadat Marea Britanie, Britania, au preluat puterea, s-au instalat acolo și conduc. Conduc în profitul lor.”

„Simbolurile au nevoie de sângele nostru ca să poată să capete consistență”

„Stalin este cel care a întrebat câte divizii are Papa. Adică vreau să zic… ce putere au semnificațiile noastre, cele la care aderăm sau pe care le dorim, valorile? Ce forțe stau în spatele lor? Cine iese să-și verse sângele pentru niște semnificații de acest fel? Simbolurile au nevoie de sângele nostru ca să poată să capete consistență și realitate. În Europa nu mai văd lume capabilă să se depășească pe sine, să se sacrifice, ca să zic așa. Sacrificiu în sensul acela de facere de sacru pe model cristic.”

Secretul Poloniei

„România există de puțină vreme, trei generații, trei generații sunt insuficiente ca să educe oamenii, deci bunicul, tatăl, fiul, 100 de ani, 30, 30, 30, 100 de ani, ok? Prea puțin ca să apuce să se edifice o conștiință de cetățean, o conștiință de locuitor al unei lumi care este România. Nu am avut suficientă istorie consistentă care să dea consistență acestui stat.”

„Sunt două secrete ale Poloniei. Sunt două secrete aici. E un secret pe care lumea nu-l știe.

El este următorul. La debarcarea din Franța, din al II-lea Război Mondial, polonezii au funcționat în toate palierele de sisteme militare. A fost armată poloneză efectiv. Morții din acele războaie, urmașii lor și cei care au participat au primit pensii de la occidentali. În Polonia socialistă au existat destul de mulți oameni care primeau pensii în dolari sau lire sterline. Deci care erau autonomi. Care nu depindeau de regim. Care puteau spune ceea ce gândesc. Al doilea secret este cel legat de sistemul religios. Preoții din Polonia, preoții catolici, nu aveau o familie. Nu erau șantajabili.”