VIDEO. Interviu Dan Alexe, după lansarea noii sale cărți la Cluj. Scrisă imobilizat la pat, „din răzbunare”. Ce mai pune la cale

Scriitorul, lingvistul și cineastul Dan Alexe a lansat, joi seara, la Librăria Humanitas de pe strada Universității din Cluj-Napoca, noua sa carte, „Babel. La început a fost cuvântul”, în cadrul unui dialog cu Claudiu Turcuș, prodecan al Facultății de Teatru și Film (UBB), urmat de o sesiune de autografe și un interviu acordat Cluj24 despre procesul redactării cărții imobilizat la pat, despre relația dintre lingvistică, filosofie și istorie, precum și relația sa cu limbile străine, de la cum a început totul, la noile descoperiri despre care nu a mai dezvăluit nimic anterior.

„E o carte de relativizare. Limbile indo-europene nu sunt cele mai importante, nu sunt superioare, dar sunt un exemplu interesant de limbi exotice. Din afară, au o complexitate inutilă – genurile masculin și feminin induc în eroare străinii, cu atât mai mult cu cât diferă de la o limbă la alta, spre exemplu.

Apoi, majoritatea limbilor de pe planetă nu au articole. Greaca și l-a creat după Homer, cele slave nu au nici azi. Europa e un depozit de limbi excentrice, exotice și chiar extrem de arhaice, uneori.

Cele asiatice sunt extrem de erodate și lucioase, iar relativizarea limbilor e importantă pentru a înțelege locul nostru pe planetă”, a spus autorul.

O carte răzbunătoare: „Vreau să arăt că e ușor să înveți o limbă”

În urma discuției dintre el și Turcuș, s-a conturat o descriere mai amplă a cărții, despre care au spus că este una deconstructivă, împotriva miturilor privind înțelegerea limbajului, care abordează structuralismul limbilor, „răzbunând generații de copii care au fost descurajați sau umiliți de profesori și colegi pentru lipsa talentului de a învăța o limbă”, aceasta din urmă fiind miza noii apariții.

„Lumea e binevoitoare. Insistența pe pronunție, pe accent, a distrus generațiile. Vreau să arăt că e ușor să înveți o limbă”, explicat Alexe.

Întrebări și răspunsuri cu autorul: Nicio Biblie nu a fost tradusă corespunzător

Un participant era curios ce crede acesta despre progresul inteligenței artificiale, în contextul textelor care pot fi redactate fără implicarea unui om.

„Va putea imita și va ajunge la un grad înalt de sofisticare, dar nu va înlocui omul”, opinează Alexe, argumentând că inteligența artificială nu percepe nuanțele, valențele exprimării.

Întrebat care este cea mai pertinentă sau adecvată traducere a Bibliei, acesta a răspuns că niciuna.

„Mereu a fost tradusă literal, cuvânt cu cuvânt, deci superficial, aplatizând limbile creștinilor. Traducerile sunt identice structural, niciuna nu e satisfăcătoare, sunt greșeli de interpretare.

Eu am o pasiune pentru traducerea lui Gala Galaction, e de o frumusețe profetică, uneori are violențe verbale pe care Biserica nu vrea să le vadă”, a spus Alexe.

În mod paradoxal, ar spune mulți, el este ateu.

„Ne naștem atei. Copilul nu are idei religioase, i se bagă în cap. În schimb, mă pasionează creștinismul, mă pricep mai bine decât mulți teologi și sunt, instituțional, un specialist în misticismul Islamic, am un master luat la Paris, doar că nu mi-am terminat doctoratul.

Sunt singurul specialist în Islam mistic cecen și am făcut filme documentare despre sufism, cu multe ceremonii de transă, colective și din Caucaz, și din Pakistan, dar cele mai impresionante sunt din Balcani, unde e singura ramură de Islam care promovează muzica”, a spus acesta, pentru Cluj24.

Interviu. Totul a început cu un cal

Autorul fost înclinat spre studiul limbilor străine de la o vârstă fragedă.

„Din copilărie, când învățasem să scriu și făceam benzi desenate, am vrut să denumesc un personaj, un cal, <<Nihaha>> și mi-am dat seama că nu pot să-l reprezint în română exact așa cum se auzea, că există o sonoritate care nu e doar cea decupată de litere.

Apoi, într-un reportaj despre republicile sovietice în revista <<Cutezătorii>>, am fost fascinat de lanțul de nume, constatând că în fiecare stat se vorbește altă limbă, iar asta mi-a stârnit o uriașă curiozitate.

În același timp, am citit de foarte mic Biblia, pentru că bunicul meu era țârcovnic la biserică, era cel care ajuta preotul să tragă clopotele, să mute scaunele, să bea vinul. Era un om credincios, autentic, care nu a încercat niciodată să mă convertească, deși eram de mic ateu, dar am citit mitul Babel și m-a impresionat ideea că oamenii aceia trebuiau să găsească într-o zi, două, un alt limbaj. Și, într-adevăr, așa se creează limbile creole, ceea ce numim lingua franca”, povestește Dan Alexe.

Fluent în peste 10 limbi. Ani de studiu pentru un film

Pasiunea a crescut odată cu el, astfel că, purtat de val prin călătorii în jurul lumii, la fiecare film documentar pe care l-a făcut a petrecut mult timp, „uneori chiar 3 ani”, pentru a învăța limbile, astfel încât să nu folosească niciodată un traducător.

„Se falsifică mesajul. E ca într-o relație amoroasă”, glumește el.

În prezent, vorbește fluent între 12 și 15 limbi.

„Dacă vrei să treci la un nivel superior, trebuie să înțelegi cum funcționează diferite structuri. Limbile de pe planetă se împart în câteva modele, nu pot fi prea multe. Diversitatea lexicală e infinită, vocabularul poate avea sute de mii de cuvinte, dar ca tipologii, nu vorbim nici măcar de o duzină.

O vreme am fost subjugat de o teorie care acum s-a demonstrat ca fiind falsă. Se numea <<behaviorism>> și se referea la faptul că percepem lumea în funcție de limba pe care o vorbim. Total fals, dar o anumită coeziune culturală e, într-adevăr, dată de limba vorbită, dovedită de ritmul în care se converg limbile. Celor din Balcani le-a luat secole.

Când vedem diferența uriașă între slava veche și bulgara de azi ne dăm seama cât de mult a durat ca această limbă să își creeze un articol hotărât, să-l pună la urmă. Fonetica s-a uniformizat, de asemenea”, explică Alexe.

Acolo unde filosofia, istoria și lingvistica se întâlnesc: „Te trimite la esență”

Întrebat dacă există limbi pe care și-ar fi dorit să le știe, dar nu le-a învățat încă, a răspuns afirmativ, motivând că acestea nu reprezintă preocupările lui imediate.

„M-am apucat acum câțiva ani de chineză, japoneză, am rămas la un stadiu banal de comunicare limitată, de comandat ceva la restaurant, dar poarta e deschisă. Aici trebuie să accentuez că nici măcar nu e nevoie să înveți multe cuvinte dintr-o limbă.

De exemplu, în limbile popoarelor musulmane, știi din start că o treime din vocabular îți e cunoscută deja. Sunt cuvinte care se regăsesc sistematic în toate”, indică el.

Acolo unde filosofia, istoria și lingvistica se întâlnesc

În toate limbile bantu, același cuvânt („nyama”) desemnează și carnea și animalele din pădure, arată un concept filosofic. Te trimite la istoria cea mai înspăimântătoare, la esență.

Există o relație și între lingvistică și arheologie. Arheologii au comis erori de judecată îngrozitoare, ducând la o falsificare a istoriei, chiar fără să vrea, fiindcă imaginau o legătură între anumite vase și o limbă vorbită. Nu au luat în considerare comerțul sau faptul că unii oameni imitau, pur și simplu.

Un exemplu flagrant e dat de Eliade, când a fost creat Muzeul Satului la București. Au adus meșteri din toată România, evident, oameni care nu fuseseră niciodată la oraș. Când etnologii s-au întors, au descoperit cu oroare că ei începuseră să imite elemente unii de la alții pentru că le plăceau. La fel și cu armamentul.

În Caucaz, cultura materială e atât de uniformă, încât te-ai aștepta ca toată lumea să vorbească aceeași limbă, când se vorbesc, de fapt, zeci de limbi, deși poartă aceleași haine, mănâncă aceeași mâncare, și așa mai departe. Cum ar fi, peste 100 de ani, să spună arheologii că aici era o comunitate solidă, uniformă? De-aia insist ca teoria asta să fie demolată”, evidențiază el.

Carte scrisă imobilizat la pat: „A fost afectat sistemul nervos, dar, din fericire, nu mai sus de gât”

Astfel de secrete sunt integrate și în „Babel. La început a fost cuvântul”, care pe care a scris-o în aproximativ jumătate de an, între lunile mai și septembrie, imobilizat la pat.

„Zăceam pe spate, eram accidentat. A trebuit să fac o operație la niște vertebre și probabil că doctorul mi-a atins măduva. M-am trezit o legumă absolută și mi-a luat luni de zile să mă pot spăla pe cap, să mă întorc pe-o parte, să mănânc.

A fost afectat sistemul nervos, dar, din fericire, nu mai sus de gât. Capul e intact. Neparadoxal, nu mi-a afectat nici degetele atât de tare, am putut să scriu la calculator.

Dar de semnat nu mă puteam semna, de aceea nu am fost la târgul de carte de la București, nu aveam cum să semnez. De altfel, pixul nu îl țin cum l-am ținut azi la autografe și nici kilogramele nu erau acestea, dar am pus pe mine de la lipsa de mișcare”, dezvăluie Alexe.

Descoperiri controversate: „Nu vorbesc despre asta de obicei, mă consideră lumea nebun”

Va merge la București pentru a face câte 2 ore pe zi de recuperare și va primi un aparat cu șocuri electrice pentru a-i stimula mușchii. Dar drumul în carieră se duce mai departe de cel către București. În prezent, activitatea literară e pregnantă, are alte cărți la care lucrează, iar pe lângă literatură, a avansat mult în analizarea și decriptarea limbii etrusce.

„Nu e o limbă descifrată, nu e cunoscută deși există circa 15 mii de inscripții etrusce. Ba chiar erau mai numeroase decât cele latine până în secolul II î.Hr., pentru că latinii au luat de la ei moda și majoritatea cunoștințelor, iar alfabetul pe care noi îl numim latin era, de fapt, etrusc.

Există un text masiv cu o istorie fascinantă, ai zice că e inventată. E numit Liber Linteus și hazardul istoriei a vrut ca un contingent roman din Egipt să fi plecat lăsând acolo un text religios masiv, scris pe pânză, iar cărțile în vremea aia erau suluri care se derulau pe două bețe, cu pânză, ca o bandă de magnetofon.

Localnicii, găsind textul, – nu știm în ce circumstanțe – l-au folosit ca să înfășoare o mumie. Un mileniu și jumătate mai târziu, un nobil croat s-a dus în Egipt să cumpere mumii, că voia el să le ia acasă. Desfășurând-o pe aceea, primii 10-20 de ani a crezut că ar fi cartea morților, până și-a dat seama că e un ritual religios în etruscă – dat fiind că are nume cunoscute de zei.

Lucrez la asta de mult timp, nu vorbesc despre subiect de obicei, mă consideră lumea nebun. Important e să identifici tipologia limbii, iar după ce o plasezi într-un sistem cunoscut, înțelegi că X face o acțiune cu Y și așa mai departe, apoi vei descoperi care e separarea între fraze și ajungi mai aproape de text. Deși sunt cunoscute de un secol, nu s-a avansat, atât de opacă e etrusca, dar eu cred că am găsit ceva”, împărtășește Dan Alexe.

Sursa: Dan Alexe – Facebook

Și totuși, cine e Dan Alexe și ce face?

Despre acesta se pot spune multe și tot nu vor încăpea pentru a rezuma activitatea sa. Născut în 1961, e un scriitor, cineast, lingvist și călător, care a băut cu generalul Dudaev și cu ultimii evrei din Afganistan, a făcut reportaje despre războaiele din Balcani, a filmat documentare în Caucaz și în Asia Centrală, a predat jurnalismul la Kabul și a trăit în confrerii mistice musulmane.

„Iată, în fine, un film în care afganii ne fac să murim de râs“, a scris Charlie Hebdo despre Cabală la Kabul, filmul multipremiat al lui Dan Alexe.

A publicat teatru în România, texte despre Joyce și despre Cecenia în Franța, dar și cronici turistice în Croația. În 2014 (reed. 2021, revăzut și adăugit) i-a apărut la Humanitas volumul de proză scurtă „Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase”, iar în 2015, tot la Humanitas (reed. 2021, revăzut și adăugit), volumul de eseuri culturale „Dacopatia și alte rătăciri românești”.

Locuiește la Bruxelles, unde se ocupă, printre altele, de descifrarea limbii etrusce. Dacă îi bateți adresa pe Google Maps, o să-l vedeți citind în balcon, cu un pahar de vin în mână. Blogul său, intitulat Dan Alexe’s Flea Market, este foarte urmărit în mediile culturale din România.

Acesta poate fi urmărit și pe Facebook, pe Instagram, iar videoclipurile sale de pe YouTube se pot viziona cu un click aici.