VIDEO FOTO. Sport a la Cluj: Radu Dărăban (antrenor scrimă): Sunt antrenor, ARMURIER și femeie de serviciu dacă trebuie

Academicianul francez Ernest Legouve spunea: ”Scrima este un exercițiu unde omul se cheltuiește furtunos și generos, simțind că trăiește cu intensitate. Sângele îi curge tumultos prin vine, capul e treaz, arterele vibrează, plămânii se umfla, porii se deschid”. Pe de altă parte, Moliere considera că ”scrima este arta de a lovi fără să fii lovit”. La Clubul Sportiv Municipal Cluj-Napoca, scrima este un sport în care se face performanță, pentru că persoane dedicate au grijă de asta.

Radu Dărăban este antrenor la CSM Cluj-Napoca din 2017. A început să practice scrima la acest club în 1991, sub îndrumarea cunoscutului antrenor Mugur Codreanu. În 2002 a ajuns în București, la Steaua unde a stat până în 2013, când, după Olimpiada de la Londra, la care a participat, a revenit la Cluj.

VIDEO FOTO. Sport a la Cluj: Radu Dărăban (antrenor scrimă): Sunt antrenor, ARMURIER și femeie de serviciu dacă trebuie

„Scrima are trei arme: floretă, sabie și spadă. Eu sunt antrenor de floretă. Floreta și sabia sunt arme convenționale, bazate pe reguli de prioritate. Spada nu are nicio regulă de prioritate. Care dă primul, acela primește punct. Armele diferă între ele ca greutate, formă și zonă de punctaj. La sabie se acceptă și lovitura prin tăiere, nu doar cu vârful, ca la celelalte două. Zona de punctaj la sabie și la floretă e inghinal, piept, umăr și spate, până la gât în timp ce la spadă e tot corpul”, spune Radu.

„De 4 ani, autoritățile nu prea ne mai ajută”

Secția de scrimă are aproximativ 50 de sportivi, cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani. Radu îl are alături pe vechiul său antrenor, Mugur Codreanu și împreună încearcă să facă rai din ce au. Echipamentul este foarte scump, costă cam 5.000 de lei. Este alcătuit din pantalon, subțirică și vesta metalică, plus mănuși, arma și masca.

„De 4 ani, autoritățile nu prea ne mai ajută. Mă străduiesc să obțin sponsorizări de unde pot. O planșă costă 3.000 de euro, lama unei florete, 700 de lei. Dacă deplasările în țară sunt acoperite de club, tot ceea ce înseamnă participare internațională se face pe banii părinților”, mai spune Radu.

Întreținerea echipamentului o face tot Radu. Este și antrenor și armurier și femeie de serviciu dacă trebuie. „La două săptămâni stau câte 5-6 ore ca să fac service-ul, și vreo 3 ore înainte de concursuri. Dar nu mă plâng, e pasiunea mea”.

„Cu toate lipsurile financiare, scrima a obținut rezultate peste așteptări”

Aptitudinile unui sportiv pentru a face scrimă sunt viteza de reacție, mobilitatea, rapiditate în luarea unor decizii, rezistență specifică și forță în regim de viteză. De multe ori, pe parcursul unui meci se parcurge planșa, care are 17m, de mai multe ori.

„La competițiile europene și mondiale, clasicul fir care transmite „touche-ul” este înlocuit de un sistem wireless, iar la etapele finale, există chiar și VAR”, spune Radu.

Cu toate lipsurile financiare, scrima a obținut rezultate peste așteptări. „Avem campion național la copii, vicecampion național, locul 3 la speranțe fete, locul 3 la echipe, locul 2 la Cupa României cadeți, locul 3 la campionatul național de cadeți”, spune Radu Dărăban.

Victor, D’Artagnan-ul de pe Someș

Victor Baciu are 16 ani. Este elev la Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca și face scrimă de 7 ani.

„Când eram copil îmi plăcea să mă lupt cu săbiile. Apoi am făcut alte sporturi, fotbal, atletism, înot, baschet, dar marea mea iubire a rămas scrima. Pe la 9-10 ani am început să mă antrenez și m-a prins foarte tare acest sport”, spune Victor.

A participat la Campionatul European, Cupa României și Campionatul Național. A câștigat mai multe medalii de bronz la Cupa României și Campionatul Național și două medalii de argint, ambele la Cupa României.

Acum, Victor trage tare pentru Campionatul Mondial care va avea loc în aprilie în Arabia Saudită. „Vreau să continui spre performanță, mă văd cât mai sus în ranking-ul mondial”, încheie Victor.

Dacă în condițiile precare, uneori, sau cel puțin nu la nivelul la care ar trebui, sportivii obțin rezultate bune, stai și te-ntrebi la ce performanțe s-ar ajunge cu dotarea și finanțarea specifice marilor cluburi din străinătate. Și abia atunci ajungi să apreciezi munca antrenorilor…