VIDEO FOTO. Minunatele sculpturi ale lui Brâncuși pot fi admirate la Muzeul de Artă din Timișoara

Un an de zile i-a trebuit lui Constantin Brâncuși să ajungă din Hobița, locul unde s-a născut, la Paris. A plecat pe jos, după ce absolvise Școala de Arte Frumoase din București. Pe traseu a tot vândut din lucrurile pe care le avea într-o geantă, pentru a supraviețui, iar în vara lui 1904, mai precis pe 16 iulie, a ajuns în locul mult visat.

La Paris A făcut de toate, a spălat vase în restaurante pentru a-și cumpăra de mâncare, dar s-a și înscris, la 28 de ani, la Școala de Arte. După trei ani în capitala Franței, a primit o șansă mare, aceea de a lucra pe bani frumoși, în atelierul lui Auguste Rodin. Nu a rămas nici acolo.”La umbra copacilor falnici nu crește nimic!”, așa pare că i-a transmis Brâncuși lui Rodin.

Urmează pentru el o perioadă de afirmare, este momentul în care a realizat Rugăciunea, Sărutul și Cumințenia Pământului, opere timpurii, create în tinerețe. În 1910 a început seria Domnișoara Pogany, inspirat fiind de fata cu care servea masa în fiecare zi într-o pensiune din Paris.

Prima expoziție personală în America a avut-o în 1914, de atunci a lăsat în urmă sărăcia, a început să aibă comenzi, să fie apreciat de colecționarii de peste ocean.

Coloana Infinitului din lemn

În 1920, a realizat prima variantă a Coloanei Infinitului din lemn de stejar pentru un prieten din Paris, iar șapte ani mai târziu a început seria Pasărea Măiastră, opera având nu mai puțin de 27 de variante, fiecare valorând peste 20 de milioane de dolari.

O doamnă care conducea Liga Femeilor Gorjene, îl invită pe Brâncuşi, în 1937, să realizeaze la Târgu Jiu, monumente care să fie dedicate eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Așa apar: Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului.

Marele sculptor român a murit în primăvara anului 1957, dar înainte cu un an a vrut să doneze statului român toate operele sale, fiind refuzat de autorități (n.r. printre aceștia se aflau George Călinescu și Mihail Sadoveanu), pe motiv că sunt fără valoare, așa ca a decis să le doneze statului francez, iar ca donația săfie acceptată a devenit cetățean francez. Este înmormântat în Cimitirul Montparnasse din Paris.

Film despre Brâncuși

Omul de cultură Horia Muntenuș, care a realizat un film despre Brâncuși, ne invită la o lectură concentrată, pentru a avea ocazia, în prezent, să simțim atmosfera și vremurile în care a trăit Constantin Brâncuși.

Cei înteresați, pot accesa filmul ”Un arbore la mijloc de lumi, Constantin Brâncuși”, aici

Brâncuși a fost un om al timpului său

În căutările sale îndelungate, atât în planul descifrărilor marilor “enigme” ale artelor străvechi, supraviețuitoare până în contemporaneitate; cât și în cercetarea noilor formule de analiză (sculptorul a fost contemporan cu nașterea Psihanalizei – Freud și Jung -, cu marile incursiuni și expansiuni ale simbolismului și ezoterismului – ReneGuenon), Brâncuși și-a redimensionat concepția artistică, în disonanță cu marile “încremeniri” și “academisme” ale vremii.

Prieten cu Henri Coandă, cu Traian Vuia, dar și cu alți ingineri, a “împrumutat” de la aceștia și le-a și “împrumutat” acestora idei legate de aerodinamică, de ineditul desenului. Brâncuși, am putea spune, a realizat o sinteză a gândirii revolute din începutul secolului al XX-lea.

A fost contemporan cu Albert Einstein și cu Nicola Tesla, prieten cu spectacularul Tristan Tzara și cu gruparea acestuia (Benjamin Fundoianu, Ion Vinea, Marcel Iancu, Stephan Roll, Sașa Pană, Victor Brauner, Max Hermann Maxi… grup care îl apela cu titulatura “Moșul”, poate nu doar pentru că era înțelept ca un Moș, ci și pentru a-i sublinia meritele sale de fondator sau de șef al Avangardei, deși el își refuza aceaste calități).

Însăși polisarea lucrării sculpturale, inaugurată de Brâncuși, are valoare de simbol. Șlefuirea brâncușiană nu e doar apanajul căutării desăvârșirii, ci și rezerva de speranță a Sinelui, Sine care, prin șlefuire, ni se relevă strălucitor ca Soarele. Desigur, în context, nu vom uita că Brâncuși a fost contemporan cu cel mai mare filosof Secolului XX, Martin Heidegger. Vom regăsi conceptul lui Heidegger la Brâncuși: un Dasein, un luminiș, un dechis al Ființei în Lumină, în polisările sculpturale brâncușiene.

Da, Constantin Brâncuși a fost nu doar un uriaș artist, ci și un Om al timpului său. Charisma lui și cuvintele lui de duh, umorul și obiceiurile sale dunărene au magnetizat, au “hipnotizat” la Paris, în întreaga Europă și peste Ocean. De la Picasso la James Joice, la Amedeo Modigliani, Erik Satie, Man Ray, Petre Pandrea, V.G. Paleolog, până la Maharajahul din Indore, YeswantRaoBahadur, prietenii săi erau nenumărați, la fel ca și admiratoarele – de la protectoarele sale celebre, frumoasele prințese românce de la Paris, Martha Bibescu, Elena Văcărescu și Ana Brâncoveanu de Noilles, până la ucenicele sale, pictorița Otilia (Marchișiu) Cosmuța-Bolony și sculptorița Milița Pătrașcu, până la surorile dansatoare de la Paris, Lizica și Irina Codreanu, până la Florence Meyer, artista și fotografa americană și până la Sanda Kessel și Margareta Cosăceanu.

Desigur, acest magnetism (această aură de ascet genial) a atras femei frumoase și nobile în preajma sa, unele mari iubiri, cum a fost cea legată de Margyt Pogany sau de irlandeza americană Eileen Lane. Puterea de seducție a gândirii sale fascina.

De altfel, prima sa biografă, Carola Giedeon Welker afirma “În atelierul lui Brâncuși intrai cu ideile tale și ieșeai cu ideile lui”. Printre mulții săi ucenici se numărau Ion Jalea, Oskar Han, Romul Ladea, Mac Constantinescu, EtenneHajdu (Istvan Hajdu), Octav Doicescu, Constantin Antonovici, Ion Vlasiu; germanii Ernst Barlach, Jean (Hans) Arp, americanul japonez Isamu Noguchi, elvețianul Alberto Giacometti, iar unul dintre cei mai mari sculptori britanici, Henry Moore, se revendica spiritual din arta lui Brâncuși, afirmând că “Brâncuși a fost cel care a redat epocii noastre conștiința formei pure”.

A revoluționat arta timpului său

Importantă a fost atitudinea lui Brâncuși față de Artă, pe care o gândea ca pe o cristalizare a Vieții – ne-a adunat, pe noi, în sinele nostru, din zvârcolirile istorice, ne-a readus în preajma lucrurilor simple și ale bucuriilor contemplării (această superioară și înaltă stare de spirit), ne-a reamintit Arhetipul, Conștiința Incipiențelor noastre de Oameni, și a valorizat, într-o perioadă extrem de zbuciumată, Renașterea Arhetipului. A înălțat într-atât de mult în umanitate privirea umanității, încât Pasarea sa este un Phoenix. Superlativ, Brâncuși este Phoenix-ul Artei Sculpturale.

Putem vorbi despre cel puțin câteva lucruri importante în revoluția estetică a lui Constantin Brâncuși: I. În Istoria sculpturii universale, a fost primul artist care a introdus polisarea operei de artă. II. A esențializat expresia artistică. III. A stilizat soclul și l-a integrat într-un totuum, laolaltă cu lucrarea sculpturală.

IV. A introdus matematica/geometria, în fiecare lucrare a sa, într-un mod cu totul și cu totul aparte, folosind Numărul de Aur, oferind un prilej continuu de uimire matematicienilor și geometrilor, fiindcă a surprins mișcarea internă în opera de artă, eliberând-o de gravitație, prin aerodinamica formelor. V. A conceptualizat obiectul sculptural, conferindu-i valoare de SIMBOL, inducând lucrărilor artistice STAREA MEDITATIVĂ, extrasă din valorizările ideatice. VI. A conceput SISTEMUL sculptural (Ciclul Păsărilor;  Ansamblul sculptural monumental peripatetic de la Târgu Jiu, “Calea eroilor”). VII. A asimilat paradoxurile eleate inaugurând/dezvăluind un nou paradox – principiul contradictoriului aparent.

În prima parte a Secolului XX, toate artele au suportat mari înnoiri ale expresiei, dar arta sculpturală a lui Brâncuși a atins cea mai spectaculară revoluție dintre toate. A conceptualizat expresia artistică, i-a conferit valoarea principiului și a meditației, în sens clasic, european, filosofic.

A introdus dinamica în arta sculpturală, relevându-ne faptul că forma nu este doar un recipient, ci chiar lumina interioară a subiectului descris. De aceea, a căutat îndelung polisarea și a exersat-o cu febrilitate (fie în bronz, fie în marmură, fie în lemn).

Lucrarea sculpturală nu mai este doar obiect artistic, ci însăși lumina interioară a subiectului, lumină care emană din (și cu) forța genuității veacurilor și generațiilor, pentru a radia, cu bucurie și solemnitate, în sufletul privitorului, țintă a tuturor mesajelor arhetipale.

Tehnicile lui Brâncuși

Tehnicile lui Constantin Brâncuși sunt, prin urmare, născute din nevoia organică a gândirii brâncușiene, o gândire din Mithos, gândirea fabuloasă recuperată/moștenită de la omul arhaic, pe care îl aduce la întâlnirea cu omul modern.

Trăia la Paris, printre zvârcolirile artistice și științifice ale debutului de secol, lângă șinele de tramvai, lângă terasele cafenelelor în care se consuma opium, cafea, absint și tutun, călătorise cu trenul și cu automobilul în întreaga Europă, călătorise, de câteva ori, cu vaporul, în America, văzuse marile orașe, cinematografele, reclamele luminoase, gustase din vinurile bune din sticlele cu etichete, îi plăcea jazzul, cunoștea patefonul, radioul, purtase ochelari de soare și era un modern.

Dar în el locuia și omul arhaic, depozitarul Mithosului. Și nu își dorea ca omul arhaic din el să fie copleșit de tristețe în fața valurilor noi, în fața radicalelor schimbări sociale, comportamentale, ci, prin efortul său, Brâncuși, cu farmecul său, cu geniul său, a perpetuat surâsul omului străvechi pe buzele modernității. Chiar ușor misterios, fiindcă așa era cuvenit, chiar magic, fiindcă această artă a sa era miraculoasă.

”Brâncuși: Surse românești perspective universale”

La Muzeul de Artă din Timișoara, sunt expuse operele lui Brâncuși, împrumutate în condiții excepționale, de la Muzeul Național de Artă Modernă, Centre Pompidou din Paris, Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă din București și cel din Craiova, precum și din colecții particulare din toată lumea.

Expoziția va fi deschisă până pe 28 ianuarie 2024. Poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10 și 20, ultimul bilet putând fi cumpărat la ora 19.00. Expoziția va fi închisă de Crăciun și de Anul Nou, iar prețul unui bilet este de 100 lei. Pensionarii, elevii și studenții beneficiază de reduceri.

Expoziția este finanțată de Consiliul Județean Timiș și este co-organizată în Capitala Europeană a Culturii de către Muzeul Național de Artă Timișoara, Fundația ArtEncounters și Institutul Francez din România, filiala Timișoara.

Cristina Șendrea