VIDEO FOTO. INTERVIU Cătălin Chelemen, de la trupa COMA, după concertul din Cluj-Napoca: Pregătim două albume noi în acest an

Coma, formația românească de rock, a susținut sâmbătă un concert la FORM Space, la sfârșitul căruia vocalistul Cătălin Chelemen a acordat un interviu pentru Cluj24.

Cum v-ați simțit în seara aceasta?

Ne-am simțit foarte bine, ca întotdeauna.

Din punct de vedere al activității muzicale, cum v-ați descurcat în pandemie?

N-au prea fost concerte, a fost neplăcut din punctul ăsta de vedere. Să te oprești din ceva care îți face plăcere e nasol, dar am încercat să compensăm cu repetiții. N-au prea mers, în schimb, am reușit să revenim un pic la noi ca persoane, în sensul în care, până în pandemie, lucram ca un colectiv. Acum că nu am mai putut să ne întâlnim, au apărut lucruri făcute personal, a fost o altfel de implicare.

Ai vreo piesă preferată pe care îți place să o cânți la concerte?

Există piese pe care nu îmi place să le cânt. Pot să le spun pe acelea, mai degrabă. „Culori” e o piesă care îmi place foarte mult dar să o cânt este îngrozitor.

În ce sens, mai exact?

E o piesă care mi-aș dori să fie altfel, să sune altfel, dar nu am avut timp să o aprofundăm, iar dacă obosesc prea tare sau mă implic prea tare până la ea, mi-e greu să o cânt pentru că e foarte sus.

Pot, dar mă chinui și nu-mi place deloc. Mă gândesc „Aoleu, să treacă și asta că…”. Pe parcursul timpului, au mai fost piese pe care le cântam pentru că nu aveam altele. „Delicii” îmi e ciudă că nu o cântăm pentru că îmi place foarte mult, dar ea nu a fost făcută la sala de repetiții, ci acasă.

Tot acasă am și înregistrat-o. Acasă cânți într-un fel și, când ajungi la sală, realizezi că ce ai cântat acolo sună diferit, și ar trebui să faci altfel, că nu e pentru vocea ta ce făceai acolo, că nu-ți iese. În sensul ăsta mă refer, nu că sunt piese nasoale, ci că sunt piese care nu au ieșit cum trebuie.

Pregătiți ceva nou pentru anul acesta?

O să apară două albume diferite, dar și complementare. „Aurora” e de pe primul album care urmează și se numește „Acordul părinților”. E diferit de tot ce am făcut până acum, în sensul că va avea piese scurte, fără o structură clasică de tip strofă-refren-strofă-refren.

E o structură liniară, progresivă. Sunt atipice pentru noi, având în vedere că nu prea foloseam până acum elemente electrice. Vor fi mult mai intime, comerciale cred că deloc. Sunt de ascultat reflexiv. După care, o să vină „Petrecerea copiilor”, cu care balansăm.

Atmosfera de la concert

Trupa Coma a încântat publicul cu piesele dinamice, între care au strecurat pe alocuri, melodii mai liniștite, precum „Un semn” și „Cântă-mi povestea”.

La un moment dat, în timpul concertului, Dan Costea a invitat spectatorii să se așeze pe vine, pentru ca, ulterior, la refren, să sară, creând o atmosferă unică.

Aceasta fost animată și de unele schimburi de replici amuzante ale membrilor trupei, precum „Ați mâncat în același loc cu noi?”, „De ce? Râgâim la fel?”, dialog ce a stârnit hohote de râs în club.

Un alt moment amuzant a fost când Dan a vrut să facă o introducere a piesei „Un semn”, jucând Fazan: „Spune un film cu <<U>>. Cu <<Un semn>>, nu știu, habar n-am ce vreau să zic, nici ce vreau de la tine nu știu”, a zis el către Cătălin, amândoi căzând de acord asupra faptului că e o discuție care nu duce nicăieri.

„Faci chestia asta foarte des”, a răspuns Cătălin, întrerupt de Dan care a precizat „Ai F!”, semn că a pierdut runda de Fazan.

Piesa „Cântă-mi povestea” a marcat finalul concertului. Întregul public a cântat-o, aspect ce l-a emoționat pe Chelemen, care a susținut că îi este ușor să asculte, dar îi e foarte greu să deschidă ochii.

Acesta a aplaudat publicul pentru implicarea sa, după care formația și-a făcut ieșirea, în aplauzele publicului.

Coma este o formație de nu metal, înființată în anul 1999, în București. Piese precum „Nu vreau fetițo casă”, „Un semn”, „Vezi”, „Chip”, „Document”, „Cântă-mi povestea”, „Bine” și „Cel mai frumos loc de pe pământ” sunt printre cele mai cunoscute, consacrând formația în industria muzicală.