CLUJ24 TV
VIDEO. Avram Iancu, între depresie cronică și consumul exagerat de alcool
Asociația Cluj24, împreună cu Institutul de Istorie ”George Barițiu” Cluj-Napoca al Academiei Române, lansează proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. În cadrul proiectului vor fi prezentate o serie de aspecte inedite din viața Crăișorului Munților.
Asupra personalității copleșitoare a Eroului Național Avram Iancu s-au aplecat în ultimii o sută cincizeci de ani mai mulți istorici, însă majoritatea s‑au oprit cu expunerea în 1852, considerat momentul până la care viaţa eroului s‑a desfăşurat într‑o oarecare normalitate. A existat o sfială, o timiditate şi în acelaşi timp un respect pentru ceea ce Iancu a reprezentat în mişcarea naţională de la mijlocul secolului al XIX-lea. În istoriografia românească puţini sunt specialiştii care s‑au încumetat să elucideze destinul lui Iancu după anul 1852, structurându-se în timp două puncte de vedere asupra ultimelor două decenii din viaţa lui Iancu.
Pentru Silviu Dragomir, comportamentul conducătorului moţilor după anul 1852 se explică prin boala de natură neuropsihică cauzată de tensiunea în care a trăit în timpul revoluţiei, de responsabilităţile mari asumate şi mai ales de tratamentul nedemn la care moţii şi conducătorii lor au fost supuşi de austrieci după revoluţie. Potrivit autorului, atitudinea lui Iancu din timpul vizitei împăratului şi întregul comportament al eroului de până la moarte sunt într‑o strânsă legătură.
Cânta din fluier
Majoritatea istoricilor au văzut în refuzul conducătorului moţilor de‑a se întâlni cu împăratul primele semne ale bolii. Există însă numeroase semne de întrebare dacă Iancu a fost cu adevărat bolnav.
Dragomir n‑a descoperit la înaintaşii eroului mărturii privind prezenţa bolii şi, în consecinţă, exclude posibilitatea transmiterii pe cale genetică. La fel, deşi sunt relatări care vorbesc despre relaţiile lui Iancu cu tinere din Apuseni, autorul exclude posibilitatea ca boala să aibă natură venerică.
Există numeroase relatări ce vorbesc despre perioadele în care Iancu pleca de acasă, străbătea munţii, oprindu‑se la foştii săi colaboratori sau la familiile moţilor de rând.
Îmbrăcat în haine sărăcăcioase, era văzut adesea cântând din fluier. Tăcut şi îngândurat, răspundea celor care îl întrebau despre revoluţie în parabole sau cu ironii. Mulţi dintre contemporanii săi nu i‑au înţeles niciodată atitudinea şi l‑au considerat nebun.
Sigur că între Avram Iancu cel din revoluţie, care condusese administraţia Apusenilor, şi cel de acum, pribeag şi dezamăgit, era o uriaşă diferenţă.
Consum asociat de alcool
Majoritatea contemporanilor probabil l‑au judecat superficial, preluând şi transmiţând mai departe imaginea lui Iancu bolnav, care mai apoi s‑a generalizat în epocă. Urmând explicaţiile lui George Bariţ, Silviu Dragomir considera că boala s‑a declanşat datorită succesiunii unor evenimente neplăcute.
Maladiei i s‑a asociat consumul exagerat de alcool. În măsura în care se destramă idealul pentru care a luptat cu toată puterea sufletului său, scrie istoricul, Iancu îşi pierde încetul cu încetul echilibrul vieţii şi se lasă robit de patima beţiei.
Concluzionând, Silviu Dragomir nu vorbeşte explicit de nebunia lui Avram Iancu, ci doar de boala de care conducătorul moţilor a suferit. Deşi istoricul nu a pronunţat cuvântul, în lucrare sunt pasaje din care reiese că boala la care se făcea referire era nebunia.
Renegat de familie
Majoritatea celor care l‑au considerat nebun făceau parte din pătura înstărită a moţilor din Apuseni şi din intelectualitatea românească din Transilvania. Un aspect interesant este faptul că pentru prima dată ideea nebuniei lui Iancu apare după refuzul acestuia de‑a se întâlni cu împăratul.
Atitudinea lui din timpul vizitei împăratului a stârnit cu siguranţă nemulţumiri printre moţi, îndeosebi în rândul celor avuţi, care sperau să tragă foloase de pe urma bunăvoinţei suveranului. Remarcăm apoi că, spre deosebire de majoritatea foştilor colaboratori din revoluţie, atitudinea lui Iancu în privinţa avantajelor materiale propuse de imperiali a fost una de refuz.
El n-a acceptat nici un beneficiu din partea autorităţilor imperiale. A solicitat, în schimb, respectarea promisiunilor făcute moţilor de rând. Ne întrebăm cum priveau oare elita Apusenilor şi o mare parte din intelectualitatea din Ardeal refuzurile consecvente şi repetate ale lui Iancu la ofertele făcute de autorităţi. Apoi, chiar familia sa l‑a renegat, deoarece a refuzat avantajele oferite de autorităţi.
Documente inedite, recent publicate, demonstrează fără echivoc atitudinea nefirească a tatălui lui Avram Iancu de a nu-l trece în testamentul său redactat la Vidra de Sus în 26 iunie 1855, pe motiv că Eroul ar fi „la minte clătit și prădător”, solicitând scaunului judecătoresc instituirea unui tutore „care să vegheze ca Avram să nu risipească averea tatălui său”.
S-a apucat să bea vin, rachiu, orice băutură, fără alegere
Sunt, iată, numeroase probleme în legătură cu boala lui Avram Iancu, cu atitudinea propriei familii. Acestora le-ar fi fost suficient însă să urmărească conduita conducătorului moţilor, care este una sinceră şi idealistă, şi ar fi constatat că Iancu a perseverat în a şi-o menţine.
Putea, oare, un nebun să aibă gânduri atât de nobile? Chiar și unii reprezentanți ai maghiarilor, care ar fi avut toate motivele să-l catalogheze nebun pe Avram Iancu, au oferit o „sentință” echilibrată și corectă asupra liderului român.
Profesorul Samuil Borbély, directorul Școlii Normale din Zalău, care l-a întâlnit personal pe Iancu, consemna la 19 decembrie 1864: „Craiul munților, după ce tragedia anilor 48-49 s-a încheiat și s-a văzut înșelat și pe el și neamul său, a căzut într-o adâncă tristețe, adică melancolie. Și ca să nu-și simtă așa mult durerea s-a apucat să bea vin, rachiu, orice băutură, fără alegere…Nu se poate numi, încă, ce-i drept, nebun, căci dacă e treaz vorbește ca omul inteligibil nemțește, ungurește, românește, latinește, dar [vorbește] foarte puțin”.
Cercetări recente, realizate într-o manieră interdisciplinară de către un istoric și un psiholog, au supus unei analize riguroase mărturiile contemporane despre ultimele două decenii de viață ale lui Avram Iancu.
Așa cum bine subliniază autorii, în epocă, dar și astăzi, pentru majoritatea celor nepregătiți profesional în domeniul psihiatriei și psihologiei, noțiunea „nebunie” era cel mai adesea folosită în limbajul cotidian pentru a acoperi „un spectru foarte larg de manifestări și de comportamente, însemnând practic orice abatere de la starea normală de sănătate psihologică a cuiva.
Desigur, această «normalitate» era raportată la normele sociale ale vremii”.
Factori de stres
Cercetarea scrisorilor și relatărilor referitoare la Craiul Munților a implicat și o selectare atentă a celor mai relevante dintre ele în a furniza informații utile demersului științific. Autorii au recurs la modelul stres-vulnerabilitate, propus în anul 1977 de către Joseph Zubin și Bonnie Spring, în tentativa lor de înțelegere a tulburărilor mentale pe care le-ar fi suferit Avram Iancu.
„Acest model descrie factorii care interacționează în cazul declanșării unei tulburări mentale sau emoționale. Din acest punct de vedere, considerăm că persoanele au un nivel diferențiat de vulnerabilitate, acest lucru însemnând că fiecare are șanse mai mult sau mai puțin mari de a dezvolta o tulburare mentală dacă se confruntă cu anumiți stresori. Factorii stresori cu care s-a confruntat Avram Iancu pot fi împărțiți cronologic în trei etape: înainte de Revoluția de la 1848, în timpul revoluției și în perioada postrevoluționară”.
Într-adevăr, istoricii care au investigat perioada prerevoluționară, anii 1848-1849 și apoi situația românilor din Transilvania în deceniile următoare revoluției au putut constata mulțimea evenimentelor și factorilor care i-au cauzat un stres consistent lui Avram Iancu (de la dezbaterile furtunoase ale Dietei Transilvaniei de la Cluj din 1847 legate de problema urbarială, la provocările complexe din anii revoluționari, la umilința îndurată de delegațiile românești la Viena în anii 1849-1851, și eșecul în fond, pe termen scurt și mediu al programului național stabilit la Blaj.
Autorii au concluzionat că semnele și simptomele prezentate în documentele consultate descriu anumite tulburări mentale, însă „un diagnostic precis nu i se poate pune acum, retrospectiv, lui Avram Iancu. Motivele țin de faptul că informațiile despre starea sa se întind pe mai mulți ani, în vreme ce un diagnostic precis presupune condiții precise, atât în privința simptomatologiei, cât și din perspectiva timpului necesar unei evaluări psihologice.
Sursele prezintă unele comportamente dezadaptative, precum consumul de alcool și neglijența vestimentară, dar și tipare cognitive și emoționale disfuncționale precum dispoziția depresivă, anxietatea, amărăciunea sau lipsa speranței.
Forme de depresie
Aceste relatări sunt însă din timpuri diferite și, din păcate, sunt insuficiente pentru a putea discuta despre un diagnostic precis. Ultimele două decenii din viața Craiului Munților au fost marcate de o puternică suferință, pe care nici astăzi, din păcate, nu o putem explica întru-totul, însă care în mod cert se leagă de eșecul, pe termen scurt, al programului revoluționar.
Spre deosebire de alți congeneri de-ai săi, precum George Barițiu, Alexandru Papiu Ilarian sau Axente Sever, Avram Iancu nu a putut trece peste dezamăgirea pricinuită de regimul neoabsolutist al Habsburgilor și de lipsa de voință a autorităților în a contribui activ la emanciparea națiunii române”.
În acest spirit al cercetării interdisciplinare efectuate de către Andrei Sabin Faur și Andrada Lavinia Jucan, considerăm că momentele de „tulburare” surprinse de unii dintre contemporanii lui Iancu pentru intervalul 1852-1872 sunt mai degrabă forme ale unor depresii mai mult sau mai puțin profunde, mai scurte sau mai extinse în timp, prin care și Avram Iancu a trecut, ca mai toți oamenii.
Astăzi, spre deosebire de trecut, suntem tentați să trecem mult mai ușor peste comportamentele aparent „ciudate” ale noastre ori ale celor din jur, cauzate de multitudinea depresiilor cu care ne confruntăm aproape în fiecare zi (de la eșecuri în dragoste, profesie, ratarea unei finale importante de către echipa favorită, pierderea alegerilor de către partidul/persoana îndrăgită etc. Nu toți oamenii care trec prin depresii se exteriorizează la fel, depinde structura fiecăruia.
Firește, consumul de alcool, ceea ce este bine documentat de mărturiile vremii (și) în cazul lui Iancu, influențează comportamentele și poate prelungi ieșirea individului din depresie, sau, în anumite cazuri, generează manifestări de violență verbală și/sau fizică. Prin urmare, a-l mai cataloga astăzi, ca și în trecut, drept „nebun” pe Avram Iancu, este o mare nedreptate față de memoria unui lider exemplar și care trebuie urgent remediată din istoriografie și conștiința publică.
Depresie cronică
Așa și trebuie să interpretăm, ca un gest al unui om normal și responsabil pentru soarta națiunii sale, scrisoarea adresată de Avram Iancu către redactorul Gazetei de Transilvania, în 23 iunie 1871, care se pare este ultima hârtie scrisă de mâna eroului: „Mai săptămânile trecute, nu numai natura vegetală, ci şi firea omenească îmbrăcase un doliu supărăcios.
Însă zeii cei de sus amândouă estea firi le schimbă în bucurie, liniştind viforele timpului. Aşadară, noi, eştia de la munţi, presimţind c‑om avea un an mai bun de cum gândeam, noi am vrea ca bucuria noastră să vadeze şi şesurile, prefăcând ostenelele oamenilor în fruct, şi atunci însăşi oricare naţiune să poată învia şi organiza cele de lipsă, naţiunile cele puternice prin cultura lor sosind în ajutor unul altuia.
Asta ar fi de dorit şi la poporul român, ca şi ei să se ajute unul pe altul, să poată înainta asemenea şi cu celelalte naţiuni”.
Conform lui Silviu Dragomir, firul ideilor are logică, trădând o persoană preocupată de reînvierea naţiunii sale, de organizarea, progresul şi de solidaritatea fiilor ei. Semnează ca „avocat şi general şi prefect al legiunii «Auraria Gemina»”.
„Diagnosticul” pus relativ recent de către prof. univ. dr. Mircea A. Birț, este mai mult decât sugestiv pentru nevoia corijării acelora care mai sunt încă tentați să-i atribuie lui Iancu starea de nebunie pentru a-i explica și caracteriza comportamentele mai puțin firești din perioada 1852-1872: „Avram Iancu s-a aflat sub un stres intens și de durată îndelungată, ceea ce va favoriza apariția unor manifestări psiho-patologice de tipul etilismului, depresiei și a unor tablouri episodice de tip persecutor…
Comportamentul și modul de a se prezenta în ultimii ani, tristețea sa vitală asociată cu dezinteres existențial până la neglijarea propriei persoane (inclusiv a igienei personale), refugiul în muzica nostalgică (în principal) a doinelor pledează pentru o depresie cronică precipitată și întreținută de presiunile politice.
În acest context, consumul excesiv și cronic de alcool se poate datora depresiei și ar putea fi interpretat ca un echivalent depresiv autodistructiv, autolitic. Neîndoielnic este că depresia și alcoolul și-au pus amprenta negativă asupra strălucitei sale personalități în cei din urmă ani de viață”. Sit tibi terra levis! Avram Iancu a fost la 1848-1849 de fiecare dată în primele rânduri, în prim-planul acţiunii. Onestitatea, curajul, înţelepciunea, dublate de o înfăţişare fizică plăcută, au făcut ca Iancu să fie iubit şi ascultat de oastea moţilor, de tribunii şi prefecţii din munţi.
”Nici chiar pe Isus Cristos nu l-ar asculta mai bine”
Pentru moţi, pentru oamenii simpli, Iancu a rămas până la moarte Craiul munţilor, o adevărată figură de legendă. Mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu nota în anul 1856, cu prilejul vizitei sale la casa lui Avram Iancu, că în jurul acestuia se crease deja un mit: „Nici nu să știe din istorie ca un popor sau vreo oaste să fie fost dăruit pe povățuitorul său cu atâta încredere și cu o așa sințeră alipire, ca cum au dăruit muntenii pe Iancu”. Era firesc ca la numai câțiva ani de la revoluție, chipul lui Iancu să dobândească o așa notorietate nu numai în „cetatea” Apusenilor pe care el a reușit să o păstreze independentă în timpul războiului civil din Transilvania, dar și între ceilalți români din provincie.
Încă din timpul evenimentelor revoluționare, figura lui Avram Iancu s-a detașat din galeria celorlalți lideri ai românilor transilvăneni, implicarea sa totală și dezinteresată, empatia lui față de cei mulți și oprimați fiind rapid și corect percepută.
Rolul lui Avram Iancu în organizarea şi conducerea moţilor din Munţii Apuseni au generat în mentalul colectiv imaginea unui Iancu salvator care se bucură de încrederea totală a maselor. Astfel, un martor anchetat în vara lui 1848, consideră că de Avram Iancu “poporul ascultă atât de mult, că nici chiar pe Isus Cristos nu l-ar asculta mai bine”.
Stimuli care să sugestioneze mulţimea că Iancu ar reprezenta conducătorul providenţial, salvatorul pe care istoria l-a propulsat pentru a împlini toate năzuinţele, vin din chiar gesturile, faptele pe care acesta le face. Astfel, potrivit depoziţiei altui martor, un client de la han ar fi spus că în timpul unei adunări la Câmpeni, Avram Iancu “a făcut poporul să creadă despre dânsul că are o mare cruce de aur pe piept”.
Asocierea simbolului creştin nu este întâmplătoare; crucea trebuia să întărească puterea salvatorului în eradicarea răului, să fie un simbol al luminii biruind întunericul, amplificând imaginea unui Avram Iancu providențial.
Ioan Bolovan, Sorin Șipoș
Bibliografie
Nicolae Bocșan, Rudolf Gräf, Revoluția de la 1848 în Munții Apuseni. Memorialistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
Ela Cosma, „Avram Iancu inedit (1850-1877) în colecția Rațiu de la BCU Cluj-Napoca”, în vol. Avram Iancu – 150 de ani de la moarte. Studii și comunicări, coordonatori Ela Cosma, Varga Attila, Editura Argonaut-Editura Mega, Cluj-Napoca, 2023
Silviu Dragomir, Avram Iancu. O viață de erou, ediție îngrijită, studiu introductiv și notă asupra ediției de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022.
Andrei Sabin Faur, Andrada Lavinia Jucan, „Aspecte psihologice privind starea lui Avram Iancu în anii de după Revoluția de la 1848”, în Orașul, Cluj-Napoca, nr. 42-43, 2017
Gelu Neamțu, „Fluierul lui Avram Iancu”, în vol. Avram Iancu – mit, realitate, simbol, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012
Idem, “Aspiraţii daco-române reflectate în documentele unei anchete din Munţii Apuseni la 1848”, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Historia, XXXIII, 1, 1988
Iosif Vulcan, Panteonul român. Portretele și biografiile celebrităților române, ediție îngrijită, modernizată și adnotată de Cristian Bădiliță, Prefață de Episcop Virgil Bercea, Postfață și Cronologie de Ioan F. Pop, Editura Vremea, București, 2021
Proiectul ”Avram Iancu – eroul zilelor noastre” se derulează cu sprijinul financiar al Primăriei Cluj-Napoca și Consiliului Județean Cluj, având susținerea TeraPlast și Băncii Transilvania.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni
În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
EVENIMENT
Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică
ANRE a emis în acest an un ordin care prevede că toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să plătească o cotă parte la factura de energie termică, indiferent dacă sunt racordate la sistemul centralizat sau dețin centrale individuale pe gaze. A fost generată o formulă de calcul potrivit căreia cota comună ajunge la 50% din factura totală a blocului, scrie HotNews.ro. Oamenii au numit aceste costuri „taxa pe țeavă”, cu referire la coloana de distribuție a agentului termic în bloc.
În luna martie a acestui an, ANRE a emis un regulament privind repartizarea consumului de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii repartitoarelor.
Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică
„Cantitatea de energie termică aferentă consumului comun de încălzire, repartizată proporțional cu cota indiviză conform prevederilor art. 14, se achită de către toți proprietarii/utilizatorii de apartamente/spații cu altă destinație decât cea de locuință din unitatea de calcul, indiferent dacă:
a) apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință sunt sau nu conectate la SACET (sistemul centralizat – n.r.) sau la sursă locală;
b) există sau nu coloane de distribuție a încălzirii ce traversează apartamentele și/sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință și dacă acestea sunt sau nu izolate termic”.
„Cota comună ar trebui să fie maximum 10%”
Radu Opaina, președintele Federației Asociațiilor de Proprietari din România, a scris pe Facebook: „A venit prima factură de căldură! Prima aberație a iernii în blocurile cu repartitoare: jumătate din factura pe bloc o plătesc toți, atât conectații, cât și deconectații (cei cu centrală proprie). Este o aberație colosală. Nu ai cum să ai parte comună 50% din factura totală. Nu înțeleg cum au ajuns la acea formulă”.
„Cota comună ar trebui să fie maximum 10%. Vă fac un calcul: de exemplu un bloc cu 8 etaje și 40 de apartamente, pe scară sunt 8 calorifere, câte unul la fiecare etaj, iar în apartamente sunt câte 3 calorifere, să zicem, deci 120 de calorifere. Ar veni 128 de calorifere în total în bloc, din care 8 sunt la comun. Cum să ajungă partea comună 50%?!”, s-a întrebat el.
„Este abia prima lună cu costuri de încălzire. Să vedeți ce scandaluri vor ieși în blocuri când vin facturile acelea urișe pe decembrie, ianuarie, februarie.
Să zicem că v-ați luat centrală pe gaz, ați făcut o investiție, ați dat bani pe centrală, v-ați debranșat, acum plătiți facturi la gaz, și acelea uriașe, iar acum mai vine și această cotă comună uriașă”, a mai scris Opaina.
„O clădire, o singură soluție de încălzire”
Mihai Mereuță, președintele Ligii Habitat, este de altă părere: „Sunt legile fizicii. Căldura circulă. Vă dau alt exemplu: cineva care are centrală pleacă de acasă și închide centrala, deci nu consumă și nu plătește nimic pentru acea perioadă, însă când vine acasă nu găsește rece ca afară, ci 15 grade cel puțin”.
În opinia sa, soluția este interzicerea posibilității de a avea mai multe modalități de încălzire în același condominium.
„Ar trebui să fie: o clădire, o singură soluție de încălzire”, zice Mereuță.
EVENIMENT
Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative
În vară, presa prelua o informație din mass-media europeană legată de faptul că de la 1 octombrie 2024, așa numitele anvelope all-season vor fi interzise.
„Începând cu 1 octombrie 2024, șoferii se pot confrunta cu amenzi dacă nu respectă noile reglementări referitoare la anvelope. O regulă importantă este schimbarea cauciucurilor de două ori pe an. Deși anvelopele all-season oferă o opțiune convenabilă pentru a evita aceste schimbări, o nouă reglementare interzice anumite tipuri de anvelope începând cu aceeași dată”, scria Capital.
Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative
„Anvelopele de tip all-season nu sunt foarte sigure pe timpul sezonului rece, sunt de părere specialiștii. O serie de studii arată că șoferii aflați la volanul unor vehicule astfel echipate au produs mai multe accidente. Conform statisticilor, anvelopele de tip all-season reprezintă un compromis”, scria Evenimentul Zilei.
Cu alte cuvinte, anvelopele all-season nu că ar fi bune și vara și iarna, ele n-ar fi bune nici vara, nici iarna.
Conform presei, sursa acestei informații ar fi chiar Uniunea Europeană, care consideră că majoritatea accidentelor ar fi fost provocate din cauza echipării mașinilor cu acest tip de anvelope.
„Nu există o perioadă stabilită în care trebuie utilizate anvelopele de iarnă”
Cluj24 a solicitat un răspuns singurului for din România abilitat să ia o asemenea decizie, și anume RAR:
„Primele ninsori aduc și primele întrebări despre ce pneuri trebuie montate pe autovehicule în sezonul rece, despre marcajele de pe anvelope sau despre data de la care acestea devin obligatorii. Vă înțelegem nelămuririle, pentru că în fiecare an sunteți bombardați cu informații nereale, menite să genereze panică printre cei care se tem că au omis să citească modificările legislative. Din acest motiv vă spunem noi tot ce trebuie să știți despre anvelopele de iarnă.
Pe scurt, dacă nu vreți să citiți până la capăt (deși vă recomandăm să o faceți), trebuie să știți că legislația din România nu s-a modificat! TOATE anvelopele, indiferent de denumirea lor comercială, care sunt marcate cu literele M şi S (însemnând noroi <<mud>> și zăpadă <<snow>>), sub forma M+S, M.S. sau M&S, îndeplinesc cerințele de utilizare în condiţiile specifice de iarnă prevăzute în legislaţia națională. Totodată, nu există o perioadă stabilită în care trebuie utilizate anvelopele de iarnă, acestea fiind obligatorii atunci când autovehiculul circulă pe un drum public acoperit cu gheață, zăpadă sau polei.
Acum, mai în detaliu, reamintim că legea din România nu merge dincolo de marcajul format din literele M și S, respectiv dincolo de definiția anvelopelor de iarnă/zăpadă din legislația de omologare a anvelopelor. Textul OG nr. 5/2011, prin care se modifică OG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, utilizează termenul „anvelope de iarnă”, anvelope care se identifică prin utilizarea literelor M şi S.
Denumirea de anvelopă “all-season” este o denumire comercială care nu defineşte cu exactitate tipul de anvelopă omologată pentru utilizarea pe timp de iarnă conform OG nr. 5/2011.
„Nu ignorați importanța anvelopelor de iarnă în sezonul rece”
Singurul criteriu care certifică faptul că anvelopa este omologată în acest sens este inscripţia literelor M şi S, sub una dintre formele menționate.
Prin urmare, dacă posesorii de autovehicule respectă legislația în vigoare și folosesc pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, anvelopele marcate cu literele M și S nu se aplică sancțiuni!
Registrul Auto Român vă recomandă să nu ignorați importanța anvelopelor de iarnă în sezonul rece, deoarece acestea sunt concepute ca la o temperatură de sub 7-8 grade Celsius să rămână moi, spre deosebire de cele de vară, pentru a păstra aderența la carosabil.
Înainte de a monta anvelopele, vă recomandăm să verificați anul fabricației (DOT) și adâncimea profilului. Dacă anvelopele au o vechime de peste 4-5 ani, solicitați părerea unui specialist, care să observe dacă există urme specifice de uzură.
Este important de știut că o anvelopă de iarnă, aflată în condiții optime, crește aderența pe carosabilul acoperit cu zăpadă și scade distanța de frânare.
Precizăm că amenda pentru lipsa anvelopelor de iarnă, în condițiile specificate de lege, se încadrează în clasa a IV-a de sancţiuni (9-20 puncte-amendă).
În final, vă asigurăm că am citit și noi știrile despre “anvelopele care vor fi interzise din 2024”, dar rămâne cum am stabilit: vă anunțăm din timp când vor apărea noutăți legislative care pot avea impact asupra deținătorilor de vehicule din România”.
Zvon sau nu, cert este că o asemenea știre are și o componentă comercială. Cui prodest? Cui folosește un asemenea gen de dezinformare? Evident, vânzătorilor de anvelope care, se pare, și-au crescut vânzările la categoria anvelope de iarnă…
ECONOMIE
Dragoș Damian: N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? Participă la un târg de cariere și fură de la competiție
CEO Terapia, Dragoș Damian, critică lipsa de investiție reală în formarea resursei umane de către companii și o practică frecventă: recrutarea agresivă de la competitori.
„N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? În învățământ dual? În burse și practică pentru studenți? În laboratoare scumpe în facultăți? Nici o problemă! Participă la un târg de cariere și fură de la competiție câți angajați ai nevoie!
Povești de adormit mediul de afaceri
Urmărește o conferință la care iau parte șefii departamentelor de resurse umane și vei realiza ce profesioniști desăvârșiți sunt. Stăpânesc cu măiestrie o mulțime de formulări complicate care te conving cât de mult timp și bani alocă pentru atragerea, retenția și dezvoltarea oamenilor din organizația lor, cât de mult se investește în resursa umană, ce beneficii cuprinzătoare sunt acordate.
Ce nu știi însă este că toate lăudăroșeniile lor sunt povești de adormit mediul de afaceri pentru că, singurul lucru pe care îl fac este să fure angajați de la competiție. Păi are cineva chef, bani și timp să investească în angajați? Are cineva chef, bani și timp să dezvolte un director financiar sau economic, un specialist de calitate, de la director la analist, un specialist în operațiuni industriale de la director la ingineri la supervizori la operatori mașini alfa-numerice, un specialist în planificarea producției, un specialist în lanțul de aprovizionare, un specialist de mediu?
Instructajul costă sute de mii de lei
Uite. Un director financiar se pregătește în 5-10 ani, instructajul costă sute de mii de lei. Specialiști de calitate și de operațiuni industriale nu există, ei trebuie luați de pe băncile facultății, durează 1-3 ani pregătirea lor, tot sute de mii de lei. Specialiști de planificare, de aprovizionare, de mediu, la fel, nu există, costă mii și mii de lei pregătirea lor.
Pentru pregătirea unor astfel de specialiști este necesară muncă asiduă în interiorul organizației, parteneriate cu instituțiile de învățământ, donații de echipamente scumpe către universități în așa fel încât instruirea să se facă de pe băncile facultății, etc.
Mergem la competiție și furăm
Prostii! Timp și bani dați de pomană. Așadar, mergem la competiție și furăm. Luăm oameni gata pregătiți de fraierii din alte companii, care cred bazaconii de tipul învățământ dual preuniversitar și universitar sau pierd vremea în pregătirea angajaților prin parteneriate cu facultățile. Sunt unii angajatori fraieri care cred în rolul angajatorilor de a ajuta societatea să progreseze prin dezvoltarea generațiilor Y și Z.
Cât de fraieri pot fi?
Furtul de angajați este soluția perfectă pentru orice șef de resurse umane:
- Poți da salarii mai mari sau beneficii de altă natură pentru că nu te costă nimic pregătirea lor;
- Nu există nici o lege împotriva furtului de angajați, dimpotrivă, Codul Muncii „încurajează” furtul de angajați prin prevederi ambigue. Astfel încât poți fura 1, 2, 5, 10, 20 de angajați. Poți fura atâția angajați de la competiție până o închizi și tot nu pățești nimic, degeaba reclamăa unii aceasta practică;
- În plus:
- Bonus 1: merită să vezi fețele directorilor cărora le furi angajații, sunt de neprețuit supărarea și frustrarea lor după ce au consumat timp și bani cu munca susținută în interiorul organizației, parteneriate cu instituțiile de învățământ, donații de echipamente scumpe către universități în așa fel încât instruirea să se facă încă de pe băncile facultății. Niște fraieri, merită să râzi de ei;
- Bonus 2: daca angajatul furat nu se inseră în organizația ta, îl dai afara fără probleme, fără să fi consumat timp și bani pentru a-l pregăti. Și rămâi cu satisfacția că ai destabilizat competitorul de unde l-ai furat, care trebuie să consume timp și bani ca să pregătească pe altcineva.
Singura cale ieftină, să furi angajați de la competiție
Așadar, fură un angajat de la competiție, fură 2, 5, 10.
Totuși, fii un pic prudent, respectă niște reguli de bază:
- mergi tot timpul la conferințe ca să arați publicului că de fapt ești un angajator de top care investește timp și bani în pregătirea resursei umane. Și mai bine, cumpăra un loc într-un anuar ”Angajatori de Top”, e maxim 5.000 de Euro, dă bine;
- folosește anunțuri pe situl propriu, târguri de cariere, platforme de recrutare, companii de plasare de forța de muncă și vânători de capete, astfel încât să eviți orice risc ca planurile tale să fie dezvăluite;
- lipește afișe de recrutare pe stâlpi sau plasează banere în jurul locației competitorului pe care îl asediezi ca să-i furi angajații, demonstrezi astfel că ai publicat la loc vizibil intenția de angajare.
Singura cale ieftină și rapidă de dezvoltare a organizației tale este să furi angajați de la competiție. Succes!”, a spus Damian.
ADMINISTRAȚIE
Trenul metropolitan, „undă verde” de la Consiliul Județean Cluj. Aviz favorabil în Comisia de Urbanism
Consiliul Județean Cluj a avizat realizarea trenului metropolitan, în ședința Comisiei de Urbanism de joi, 21 noiembrie.
Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului (CTATU) din cadrul Consiliului Județean Cluj a avizat favorabil, cu condiționări, Planul Urbanistic Zonal (PUZ) al viitorului Tren Metropolitan Cluj.
Trenul metropolitan va rezolva problema mobilității urbane
„Pentru ca acest important proiect să poată merge mai departe, în sensul depunerii și obținerii finanțării europene, am decis să aprobăm, cu anumite modificări, documentația prezentată în comisie. Este necesar ca proiectul viitorului tren metropolitan să fie corelat cu toate proiectele de infrastructură publice și private aprobate deja pe traseul propus prin PUZ.
Această nouă investiție este una extrem de importantă din perspectiva rezolvării problemei de mobilitate urbană pentru cei aproximativ 500 de mii de clujeni care trăiesc și muncesc în Zona Metropolitană Cluj”, a declarat Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj și al Comisiei CTATU.
Ultima etapă a fazei de proiectare
Elaborarea PUZ-ului aferent Trenului Metropolitan Cluj, ca etapă finală a fazei de proiectare, a fost necesară în vederea stabilirii reglementărilor urbanistice pentru realizarea obiectivelor noi propuse în cadrul acestui proiect de infrastructură, reguli care nu au fost cuprinse, anterior, în cadrul PUG-urilor aflate în vigoare.
Proiectul Trenului Metropolitan constă în introducerea unui serviciu de transport public de călători de-a lungul infrastructurii de cale ferată existentă deja între localitățile Gârbău și Bonțida, via Cluj-Napoca, cu nu mai puțin de 23 de stații. Astfel, de-a lungul celor 48,8 km de traseu, vor fi amenajate noi peroane, un pasaj rutier subteran, trotuare, piste biciclete, parcări auto/moto/velo și stații de autobus.
Profesorul clujean Vasile Pușcaș împlinește 72 de ani. A negociat intrarea României în Uniunea Europeană
VIDEO. Bartolomeu Anania şi-a prevestit moartea!? „Nu mi-e frică”. 13 ani de la trecerea sa la cele veşnice
E ziua ta. Istoricul şi criticul literar Mircea Popa, 85 de ani
Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică
Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative
Dragoș Damian: N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? Participă la un târg de cariere și fură de la competiție
Trenul metropolitan, „undă verde” de la Consiliul Județean Cluj. Aviz favorabil în Comisia de Urbanism
VIDEO FOTO. Ciocolată Dubai, preparată de elevii Școlii Profesionale Speciale Samus Cluj. Va fi vândută la târgul de Crăciun
VIDEO. Aron Bogdan: Partidul S.O.S. România, o platformă în care poți să te exprimi liber, să-ți asumi adevărata identitate (PE)
Bărbat rănit grav pe un șantier din Cluj-Napoca. A fost intubat
Adrian Axinia, europarlamentar AUR: Trenul electric care merge o zi și… atât (PE)
andrei
august 10, 2024 la 9:16 am
Avrămuț avea și un neg pe buca stânga. Istoricii noilor tendințe suntem convinși că vor trata nu numai depresia si alcoolismul , ci toate aspectele medicale.