VIDEO/ Andrei Mureșan, artist stradal în Piața Muzeului: Pentru mine, dacă un singur om îmi zâmbește într-o zi, este destul

Îl vedem pe Andrei Mureșan în fiecare seară în Piața Muzeului din Cluj-Napoca. Are o chitară și o voce care adună toți trecătorii în jurul său. Este din Dej, dar a venit în Cluj să facă studiile universitare la Universitatea Tehnică, pe care a ales să nu le mai continue, alegând, în schimb, o carieră în muzică.

S-a confruntat și el cu clasica descurajare că dacă o să faci muzică o să mori de foame, însă de când a luat-o la pas pe acest drum, se pare că nu a murit. Din contră, se declară mai mulțumit ca oricând.

Rep.: De cât timp cânți pe stradă și cum îți amintești de primul moment când ai făcut asta?

Andrei Mureșan: Cred că ar fi în total trei ani, dar primii doi ani au fost doar de probă, să văd cum e. Prima dată când am cântat pe stradă am făcut-o fără amplificare a vocii, mi-am luat doar chitara și m-am pus, aici, în Piața Muzeului. Mă auzeam foarte încet, oamenii trebuiau să stea foarte aproape de mine ca să mă audă, dar cu toate astea feedback-ula fost unul bun. Deși nu mă auzeam, oamenii treceau, zâmbeau, mai lăsau un ban.

Și-a comandat o boxă pe baterii

Rep: De ce ai renunțat la facultate, cum ai luat decizia asta?

A.M.: Am fost la Facultatea de Construcții, la inginerie civilă, am făcut vreo cinci ani, dar eram tot în anul trei pentru că nu îmi plăcea deloc, am pierdut timpul acolo. Am și lucrat un an în domeniu ca inginer, însă nu mi-a plăcut deloc.

În ultima lună de lucru mă trezeam dimineața și mă uitam în oglindă și vedeam cum îmi curg lacrimile și mi-am spus eu că nu mai fac asta și după o lună mi-am dat demisia. Atunci mi-am comandat o boxă de stradă pe baterii și mi-am spus că vreau să cânt și asta am făcut. După ce am părăsit facultatea am mai lucrat un an ca taximetrist, job care mi-a plăcut foarte mult.

Rep.: De ce? Ce ți s-a părut fascinant la munca de taximetrist?

A.M.: În primul rând, îmi place să conduc, iar în al doilea rând, îmi place foarte mult să relaționez cu oamenii, să vorbesc, să ascult, să aud idei, să văd cum funcționează oamenii. Aici chiar mergeam cu drag la lucru.

Trebuie să fii cât de cât bun

Rep.: Să revenim la muzică, este și o susținere financiară în regulă pentru tine?

A.M.: Păi mă gândesc că este ca la orice alt loc de muncă. Dacă mergi și te interesează să faci asta, se câștigă și bani cât să nu mai trebuiască să lucrezi altceva.

Trebuie și să fii cât de cât bun, nu poți doar să mergi, iei o chitară și te prefaci că tu cânți. Dincolo de asta, majoritatea banilor făcuți pe stradă, cât am putut pune deoparte, i-am investit în scule și aparatură pentru muzică.

Rep.: Acasă la tine, în Dej, ai cântat vreodată pe stradă?

A.M.: Niciodată nu am cântat în Dej, nu am avut ocazia… nici nu știu. Am cântat la biserică în Dej, pentru că eu provin dintr-o familie de penticostali, am crescut în biserică de penticostali și acolo am cântat, dar concerte nu am avut.

Mori de foame cvu muzica

Rep.: Cum de nu te-ai dus la Conservator, dacă ai și acest background muzical?

A.M.: Pentru că tata mi-a zis că «dacă te duci la muzică o să mori de foame și va trebui să te întrețin eu». Așa că am mers la Facultatea de Construcții și o să încerc să fac și muzică pe lângă. Am căutat să cânt și cu ceva trupe până am ajuns la trupele de bază în care sunt acum proiectele mele.

Rep.: În ce locuri, cu excepția Clujului, ai mai cântat pe stradă și spune-mi și dacă ai simțit că vibe-ul oamenilor era diferit?

A.M.: Pe stradă am mai cântat la București și la Iași. La București am fost să cânt vreo trei zile pe stradă chiar înainte să înceapă pandemia și oamenii erau reticenți, nu se apropiau. A fost puțin nasol, nu mă așteptam să fie așa. Dar la Iași am fost recent și a fost foarte frumos. Însă îți dai seama că nu toți se apropie așa, dar, pentru mine, dacă un singur om îmi zâmbește într-o zi,este destul.

Aplaudat de turiste din Spania

Rep.: Care este melodia pe care îți place să o cânți cel mai mult din playlistul vostru?

A.M.: Nu știu dacă am una anume, cânt mai multe stiluri. Eu cânt în funcție de ce simt și cum îi văd pe oameni. Îmi place Los Caños – Niñapiensa en ti, Reamonn–Supergirl, J. Balvin–Azul, Finneas- Let’sfall in love for the night, uite că am spus patru.

Rep.: Care este cel mai neobișnuit lucru care ți s-a întâmplat în timp ce cântai?

A.M.: Îmi aduc aminte că eram în Piața Muzeului și cântam piesa asta, care ți-am spus că îmi place tare mult, Los Caños – Niñapiensa en ti, și au venit la mine, plângând, două spanioloaice și mi-au zis că nu s-așteptau să audă așa ceva în România. A fost foarte fain. Dar, au fost și lucruri mai urâte, oameni care au încercat să ne fure banii, însă s-a întâmplat de 3-4 ori maxim.

Rep.: Dincolo de asta, te simți încurajat de autoritățile administrative din Cluj să cânți? Care este relația cu ei?

A.M.: Am nevoie de o autorizație pe care o iau de la Primăria Cluj-Napoca, iar pentru ea trebuie să fac o cerere, însă ei nu îmi dau nimic din ce cer eu.

Eu cer un loc anume și un interval orar. Sunt conștient că ora de liniște este până la ora 22:00 seara, dar ei îmi dau până la ora 20:00, iar vara oamenii abia atunci ies în oraș. Iar a treia chestie care mă supără, niciodată nu ne lasă să ne amplificăm vocea și instrumentele.

Plus de asta nu există un regulament pentru artiștii stradali în Cluj.

Activează într-o trupă

Andrei este unul dintre artiștii stradali care colorează atmosfera din Cluj-Napoca prin muzica lui. Oamenii se opresc, îl filmează, aplaudă, iar uneori mai sunt și cupluri care găsesc în muzica lui un moment romantic. El activează în trupa Upright Buskerz alături de Alexandru Aruxandei, Sebastian Arvai și Răzvan Meseșan.

Cântatul pe stradă creează momente speciale, atât pentru artist, cât și pentru trecători, iar dincolo de asta, se spune că dacă vrei să vezi cât ești de bun, ia o chitară și cântă oriunde.

Dana Coțovanu