VIDEO. Andreea Chiș, fost judecător CSM, la Cluj: Dacă nu ai curaj, nu ai ce căuta în magistratură. Curajul, în fișa postului

Investigația „Justiție capturată”, un documentar Recorder care a reușit să scoată oameni în stradă, a fost proiectat joi seara, la Cinema ARTA din Cluj-Napoca.

Documentarul realizat de jurnaliștii Recorder Andreea Pocotilă și Mihai Voinea, a fost urmat de o discuție de aproape două ore cu lect. univ. dr. Andrea Chiș, fostă judecătoare din Cluj și fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Seara nu a fost doar o proiecție de film. A fost, așa cum a spus moderatorul, „un manifest civic”. O încercare de a înțelege, dincolo de emoție și indignare, cum funcționează mecanismele reale ale puterii în justiție și de ce un sistem creat să apere democrația poate ajunge să fie capturat de interese de grup.

Un film despre mecanisme, nu despre personaje

„Justiție capturată” comprimă într-un montaj de două ore o muncă de investigație de peste un an și jumătate. Nu este un film despre „vinovați individuali”, ci despre structuri, ierarhii, proceduri și tăceri. Despre un sistem piramidal, greu de înțeles chiar și pentru cei din interior.

„Sistemul de justiție este extrem de complex. Nu există întrebări greșite atunci când încercăm să-l înțelegem”, a spus moderatorul la începutul discuției, invitând publicul să intervină liber.

Documentarul arată cum deciziile-cheie sunt concentrate în vârful sistemului, cum carierele pot fi accelerate sau blocate, cum mecanismele disciplinare pot deveni instrumente de presiune și cum transparența este adesea înlocuită de proceduri opace, dar „legale”.

„Curajul trebuie să fie în fișa postului”

Prima întrebare adresată Andreei Chiș a fost una fundamentală: ce valori ar trebui să aibă un magistrat pentru a rezista presiunilor politice și instituționale?

Răspunsul a venit fără ezitare: „Curajul. Curajul trebuie să fie în fișa postului unui judecător și a unui procuror. Dacă nu ai curaj, nu ai ce căuta în această profesie.”

Chiș a vorbit deschis despre modul în care acest cuvânt a fost „prostit” de-a lungul timpului, transformat într-o etichetă goală, deși el ar trebui să fie o condiție de bază. Curajul nu ca eroism spectaculos, ci ca disponibilitate de a spune lucrurilor pe nume, chiar și atunci când costul este personal.

O altă valoare esențială, în viziunea sa, este libertatea.

„Pentru mine, libertatea este mai prețioasă decât viața. Dacă nu aș simți că puterea de decizie este la mine, nu aș putea fi judecător”, a spus aceasta.

Dar libertatea nu există fără responsabilitate: „Când greșești, îți asumi, recunoști și răspunzi. A spune ce am văzut a fost, pentru mine, un act de responsabilitate.”

Șase ani în CSM și un gust amar

Andrea Chiș a fost membră a CSM timp de șase ani. A intrat în Consiliu cu speranța că poate schimba lucruri din interior. A ieșit cu un sentiment de eșec și frustrare.

„Am fost mereu dintre cei care au spus când ceva nu era în regulă. Cred că e vital ca un lider să aibă în jur oameni care nu sunt de acord cu el”, a explicat ea. În realitate, această poziție critică a plasat-o constant într-o minoritate incomodă.

„Am reușit mai degrabă să opresc unele lucruri, nu să le duc la capăt. Am ieșit din mandat cu un gust amar”, a declarat fosta judecătoare.

Abia în contextul acestui documentar, spune Chiș, a început să vadă un sens al experienței sale: „Poate că rolul meu a fost să fiu acolo, să văd, să înțeleg și, la un moment dat, să spun ce am văzut.”

Frica din interiorul sistemului

Una dintre cele mai puternice intervenții din public a vizat cazuri concrete în care judecători au fost cercetați disciplinar pentru că nu au respectat decizii administrative, nu hotărâri judecătorești.

„Asta îmi arată o lipsă profundă de încredere în secția de judecători”, a mai spus Chiș.

„Dacă ar exista încredere reală, oamenii ar veni să vorbească, să explice problemele. Dar când știi că riști sancțiuni disciplinare, tăcerea devine o formă de protecție”, a adăugat Andrea Chiș.

Această cultură a fricii explică, în opinia sa, de ce mulți magistrați evită să semnaleze derapaje. Sistemul nu stimulează dialogul intern, ci conformarea.

Două secții, două Românii judiciare

Un moment revelator al discuției a fost comparația dintre reacțiile celor două secții ale CSM după apariția documentarului.

Secția de judecători a respins din start concluziile filmului.

„Asta a fost prima poziție oficială”, a explicat Chiș.

În schimb, secția de procurori a cerut verificări, a trimis adrese către instituțiile abilitate și a solicitat clarificări punctuale.

Abia ulterior, sub presiunea publică, secția de judecători a admis că „ar putea exista probleme”. Răspunsul a fost însă controversat: realizarea unui chestionar intern, apărut „peste noapte”.

„Un chestionar trebuie să respecte criterii științifice minime. Consiliul nu a explicat cine l-a făcut, dacă are validitate, dacă anonimatul este garantat”, a spus Chiș.

Instanțe care au ales să vorbească

În mod paradoxal, în timp ce CSM evita consultările, unele instanțe au acționat pe cont propriu.

Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov au organizat adunări generale și au susținut, cu majoritate, demersul celor aproape 900 de judecători și procurori care au cerut verificarea problemelor semnalate în sistem.

„Asta spune multe despre nivelul de încredere și transparență”, a subliniat Chiș.

Promovări, integritate și proceduri opace

Un alt subiect sensibil a fost cel al promovărilor în funcții înalte. Teoretic, acestea sunt filtrate prin interviuri de integritate, bazate pe rapoarte ale Inspecției Judiciare. Practic, însă, mecanismul ridică numeroase semne de întrebare.

Nu se cunosc comisiile, criteriile sunt neclare, iar unele întrebări adresate candidaților nu au legătură cu rapoartele de integritate. Într-un caz discutat în sală, o judecătoare a participat la un concurs declanșat chiar de Consiliul din care făcea parte, iar prezența sa a fost decisivă pentru cvorum.

„Chiar dacă procedural lucrurile pot fi explicate, etic problema rămâne”, a spus Chiș.

Ministrul Justiției: rol decorativ sau putere reală?

Întrebată despre rolul ministrului Justiției, Andrea Chiș a oferit o explicație nuanțată. În raport cu judecătorii, ministrul are un rol limitat. În schimb, în ceea ce privește procurorii, puterea sa este considerabilă.

Ministrul propune numirea și revocarea Procurorului General și a șefilor DNA și DIICOT. În plus, sistemul funcționează pe principiul subordonării ierarhice, ceea ce permite procurorilor-șefi să confirme sau să infirme soluțiile subordonaților.

„Mi se pare absurd ca un șef de parchet să verifice fiecare soluție”, a spus Chiș, amintind reacția de uimire a magistraților occidentali la această practică, în cadrul unei întâlniri la Curtea de Justiție a UE.

Problemele nu sunt accidente

Justiție capturată nu este un film comod. Nu oferă soluții rapide și nici eroi perfecți. Dar face ceva esențial: scoate justiția din limbajul tehnic și o aduce în spațiul civic.

Discuția cu Andrea Chiș a arătat că problemele nu sunt accidente, ci rezultatul unor mecanisme care se auto-protejează. Nu toți magistrații sunt parte din problemă, dar sistemul este construit astfel încât să-i descurajeze pe cei care vorbesc.

Într-o sală plină, la finalul serii, a rămas un sentiment clar: justiția nu este un subiect rezervat experților. Este un bun public. Iar fără curaj, transparență și presiune civică, riscă să rămână capturată.