Un universitar clujean vrea SUE în loc de UE. Stat federal – Statele Unite ale Europei

Universitarul clujean Adrian Papahagi, profesor la UBB, propune transformarea Uniunii Europene într-un stat federal care să se numească Statele Unite ale Europei (SUE).

”Se înșeală cine crede că România, cu o populație mai mică decât statul New York și un PIB cât Wisconsin (un stat de 6 milioane de locuitori), sau jumătate cât Ile-de-France, poate face mari jocuri politico-diplomatico-economice de capul ei.
Și totuși, asta e doctrina suptă de „suveraniștii” noștri de la ideologii lor din SIE, care au supt-o de la mentorii lor securisto-ceaușiști (se vede linia Malița > Năstase/Georgescu/Ponta/Dungaciu/Simion). Ei cred că ne putem fofila între imperii. Sunt de fapt niște bișnițari care cred că pot face bani din echilibristica între Occident și Orient.
Doar state sau blocuri foarte mari mai fac azi jocuri: SUA, UE, China. Rusia, cu un teritoriu cât SUA, dar cu un PIB cât Italia, se chinuie, dar tot ce poate face e să-și invadeze vecinii și să sprijine terorismul și dictaturile. India încă nu contează politic și economic, în ciuda demografiei”, a spus Papahagi.

Unită politic

Acesta susține că UE încă nu are forța Chinei și Statelor Unite, fiindcă nu e destul de unită politic, lucru care s-a văzut prin faptul că a trebuit să meargă mai mulți lideri europeni la Casa Albă, ca să-i țină piept lui Trump.

”Și asta nu fiindcă Trump e mai curajos decât Zelenski, mai diplomat decât Macron, mai deștept decât Merz sau Stubb, sau mai elocvent în engleză decât Starmer – ci fiindcă are în spate SUA, cu tot ce înseamnă ea în termeni economici și militari.
Wisconsinul nu contează în politica mondială, și nici chiar New York sau California. Ei bine, pe scena globală, România contează fix cât Wisconsinul – degeabă îi cerem noi lui Nicușor sau Bolojan să se impună. Încearcă Orbán, în mod ridicol, să se bage-n seamă, dar toată agitația lui e mai degrabă păguboasă decât benefică pentru vecinii noștri, care au sărăcit de când Orbán dansează pe funie între Rusia și Occident.
Cred azi, mai mult ca oricând, că Uniunea Europeană trebuie să devină un stat federal – Statele Unite ale Europei. Și asta nu e o utopie „globalistă”, ci un pas necesar, în interesul tuturor statelor naționale. SUE trebuie să aibă un singur președinte, votat prin vot direct de toți cetățenii Uniunii. Președinte peste regi? Asta e: oricum nu s-au dus regii să vorbească cu Trump, și nu se întâlnesc regii în summit-uri.
Conducere politică unitară, monedă unică, armată unică, diplomație unică. Nu-mi pasă că-mi conduc francezii și englezii armata: măcar știu să lupte, nu au doctorate plagiate, nu fură din înzestrarea armatei, nu-și iau permisii ca să angajeze ca mercenari în Africa, și mai ales nu-și petrec a doua tinerețe, la adăpostul pensiilor speciale, inventând mișcări putiniste de tip AUR/CG”, consideră universitarul clujean.

Parlamentul SUE

În opinia lui Adrian Papahagi, un stat european federal ar aduce cu sine diversitate cât încape: limbi, confesiuni, tradiții, sisteme școlare, fiscalitate – tot, în condițiile în care și americanii au diversitate mai multă decât credem.

”New York e progresist, South Carolina e super-conservatoare. California are taxe mari, Delaware are taxe zero. Statele sunt oricum în concurență, ca să atragă investitori: Irlanda e un soi de Delaware, Franța un soi de California, UK un soi de New York, sau invers dacă preferați.
La nivel SUE, va mai trebui creată o cameră în parlament, unde fiecare stat, mic sau mare, să fie reprezentat de câte doi senatori, ca în SUA. Așa echilibrăm reprezentarea strict demografică (care oricum favorizează azi statele mici în Parlamentul Europen, fiindcă UE e generoasă: România, cu 19 milioane de locuitori trimite 33 MEP, în timp ce Italia, cu o populație de 59 de milioane trimite doar 76, nu 99 europarlamentari).
Ca în SUA, poți avea guvernatori/lideri de state care se luptă cu președintele federal, fiindcă e democrație. În fond, ce diferență e între conflictul Trump-Newsom și Ursula-Orbán? Cu alte cuvinte, și într-un stat federal ca SUA, statele se pot lupta democratic cu puterea centrală. Lupta pentru subsidiaritate există la orice nivel (între comune și județ, între sectoare și PMB, între județe și guvern, între guverne și Comisia Europeană).
În ce privește lupta politică și reprezentarea democratică la nivel SUE, oricum există deja familii politice europene și solidarități/antipatii doctrinare. Conservatorii dintr-un stat simpatizează mai mult cu conservatori din alte state UE decât cu socialiștii din propria țară, nu? Și în SUA, progresiștii din NY și California sunt pe o linie, iar conservatorii din SC și TX pe alta”, mai arată Papahagi.

Engleza peste tot

În ceea ce privește limba de lucru, viitoarea SUE va folosi engleza (nu poți funcționa cu traduceri simultane în toate limbile), deși UK a ieșit din UE (dar poate reintră în SUE).

”Nu asta e oricum starea de fapt? Noi ce vorbim când mergem la plajă în Grecia și Bulgaria? Francezii, italienii sau germanii ce vorbesc când vin în România (și n-au norocul să dea peste un poliglot)? Liderii europeni în ce limbă vorbesc între ei la Bruxelles? Asta nu înseamnă moartea limbilor naționale: nu se schimbă nimic de fapt.
La fel, cultural sau religios. Și în SUA sunt state cu majoritate de mormoni, altele unde domină ateismul progresist și altele unde imigrația latino-americană masivă a creat comunități catolice uriașe. La fel și în SUE vor coexista, ca până acum, state puternic ortodoxe, ca România și catolice, ca Polonia, care se vor opune pe o singură voce ingineriilor sociale stângiste. Nu văd ce s-ar schimba la nivel identitar. Oricum UE, așa progresistă cum e, repară la greu mănăstiri și biserici ortodoxe de pe la noi.
În realitate, am parcurs deja trei sferturi din distanța dintre stătulețe care se bat între ele și o confederație pașnică, bazată pe geografia și interesul comun.

Înghesuiți între Trump, Putin și (mai puțin declarativ, dar nu mai puțin eficient) Xi, sper că vom parcurge rapid și restul drumului de la UE la SUE”, a conchis Adrian Papahagi.