Un început de an școlar cu totul neobișnuit

E forfotă mare și multă îngrijorare. Începe școala. O instituție fundamentală a societății noastre care și-a închis porțile în martie a.c. din cauza pandemiei și le-a ținut întredeschise cu mari precauții doar pe durata examenelor naționale, producând sincope, frustrări, indecizii, frică și uneori drame. Într-un fel, de la jumătatea lunii martie și până acum, la jumătatea lui septembrie, a fost un vis urât, o ștruțocămilă de școală și vacanță chinuită, nedorit de lungă, atât pentru elevi, cât și pentru părinți și profesori.

Tocmai de aceea reînceperea școlii este acum mult așteptată, cu deosebire de școlarii mici și de copiii de la grădinițe. Numai că așteptările lor frumoase și nerăbdătoare sunt ”împachetate”, precum cadourile la aniversări și onomastici, în infinite scenarii ale instituțiilor sanitare, în ordine comune ale miniștrilor de la educație și sănătate, în ghiduri ministeriale pompoase și labirintice.

În loc de sărbătoarea copilului, a familiei, a școlii și a țării, 14 septembrie (15 septembrie în calendarul tradițional al începerii școlii la români) a devenit un fel de sărbătoare a îngrijorării naționale. Întrebări de genul: Oare chiar începe? Dar cum începe? Cum se vor desfășura cursurile? Câți copii vor fi în clasă? Nu e periculos să-mi las copilul la școală acum? Dacă va trebui să revenim la școala de acasă cum ne vom descurca? etc. au devenit nu doar obișnuite, ci și obsesive.

Cu deosebire de când, recunoscându-și incapacitatea de-a gestiona de la centru situația pandemică, guvernul a pasat toată responsabilitatea pe autoritățile locale. Autorități care, precum autoritățile centrale, au pasat-o mai departe către școli, părinți și elevi. Cei mai împovărați de reponsabilități într-o asemenea neobișnuită delegare de competențe manageriale educaționale și sanitare au fost și sunt în continuare primarii, directorii de școli, inspectorii școlari generali, directorii direcțiilor sanitare județene și, desigur, părinții copiilor.

Majoritatea acestora, cel puțin în județul nostru, responsabili și pe baricade. Baricadele lor și ale noastre, ale comunității județene, municipale, orășenești sau comunale. Acolo unde ele există cu adevărat. Pentru că a fost și e vorba, în primul rând, de o luptă strategică cu pandemia, de scenarii, direcții, de competențe medicale și educaționale, apoi de una materială, de identificare și asigurare de resurse umane, financiare, sanitare, educaționale și nu în ultimul rând, de una morală și psihologică.

Ultimele două mai grele și mai păguboase decât primele, întrucât, pierzând busola morală, riscăm, din bune intenții și din prea mult zel, să-i punem mască și binelui, lăsând răul și frica să ne domine și să ne dezbine. Obiectiv vorbind, ca să fim eficienți în pandemie, nivelul/rata/valoarea acestor resurse necesare în timpuri normale ar fi trebuit acum cel puțin dublată.

Dar de unde atâta belșug de spații de învățământ, de cadre didactice calificate, de medici și chiar de membri majori în familie care să poată avea grijă de copii în timp ce părinții lor sunt la serviciu și, dacă se poate, să fie și calificați pentru a putea oferi asistență educațională copiilor în situația școlii de acasă?!

Ca să nu mai vorbim de resursele financiare pentru a asigura fiecărui copil și fiecărui cadru didactic mijloacele tehnice și instruirea competentă pentru organizarea învățării online, iar școlii și personalului ei în întregime măști, materiale sanitare și de curățenie și, desigur, stocul optim de biocide!

Un scenariu de science fiction pentru România secolului 21, imposibil de pus în practică, veți spune. Și totuși, cu un primar dedicat total școlii precum Emil Boc, cu un municipiu de forță financiară cum este municipiul Cluj-Napoca, cu un consiliu local făcând echipă cu primarul și cu inspectoratul școlar, învățământul, școlile clujene par pregătite pentru această inedită și dificilă încercare: deschiderea noului an școlar în cele mai bune condiții sub stare de alertă pandemică…

În ”cele mai bune condiții” ale situației date, pentru că, trebuie să recunoaștem și să acceptăm ideea că în acest an școlar succesul va fi dat în primul rând de dimensiunea sănătății. Și s-ar putea ca, pentru a putea rămâne deschisă, școala să fie obligată să funcționeze după regulile sanitare ale unui spital de campanie. Și aproape că suntem deja acolo.

Ca urmare, azi elevii nu vor veni ca altădată în prima zi la școală cu brațele pline de flori, cu zâmbetul larg pe față, cât o vacanță mare minunată, ci cu o stânjenitoare și tristă mască de protecție sanitară. Părinții și bunicii, purtând și ei măști, îi vor însoți doar până la porțile/aleile de intrare. Vor fi întâmpinați de educatoare, învățătoare și profesori cu măști și vor urma circuite prestabilite prin curțile și coridoarele școlii, toate marcate precum pistele unui complicat aerodrom pandemic.

Unele școli vor funcționa doar cu jumătați de clase. Altele cu clasele întregi, cu elevi izolați de separatoare precum astronauții în imponderabilitatea necunoscutului cosmic. Și, deși vor fi în instituții numite școli, cuvintele prime de ordine vor fi, cel puțin în următoarele săptămâni, cunoașterea și respectarea măsurilor pentru prevenirea îmbolnăvirii cu virusul SARS-CoV-2 și doar pe urmă cele ale programelor școlare.

Începutul de nou an școlar va însemna astfel și o resetare de comportamente și nevoi la care săptămânile viitoare ne vor spune dacă îi putem face față sau nu. Cu toții: elevi, profesori, părinți, comunitatea locală, sistemul sanitar și sistemul nostru imunitar.

Anticii spuneau că minuni mai mari ca omul încă nu-s. Cu deosebire ca omul educat. Istoria a dovedit adevărul acestor cuvinte. Omul educat le-a biruit pe toate.

Școala fiind ”casa ” și ”acasa” omului educat, avem speranțe. Începe școala…

Suntem în 14 septembrie 2020. O școală cu mască, dar nu mascată. Pentru că, deși măștile îl acoperă, ele nu pot anula zâmbetul nostru optimist. Elevi, profesori, părinți, medici, comunitate locală. Împreună vom reuși.

Mircea Bertea

*Prof. dr. MIRCEA  BERTEA este directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Gh. Lazăr” Cluj-Napoca, Profesor asociat Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură