FOTO. Boemie și picamăre. Am vorbit cu fotbaliștii care au fost pe teren în 1972, la ultimul meci al lui „U” în cupele europene

„Cu toată vremea rece şi mohorîtă, cu toate că mulți dintre cei ce iubesc Universitatea s-au mulțumit s-o urmărească pe micul ecran, s-o iubească, deci, de departe, meciul a început intr-o …atmosferă fierbinte. Galeria, ca în vremuri bune, a ovaționat și aclamat, studenții au atacat violent și au silit, încă din primul minut, formația oaspete, la o defensivă totală”, aşa îşi începea cronica Viorel Cacoveanu în ziarul Făclia, ediţia de joi, 14 septembrie, 1972, la o zi după ultimul meci al lui „U” în cupele europene. 

Cu Ioan Ovidiu Sabău antrenor şi cu o echipă solidă condusă din teren de Nistor şi Chipciu, „U” Cluj s-a calificat într-o competiţie europeană după 53 de ani. Ultima participare oficială (grupele Intertoto ‘95-’96 nu se socotesc, pentru că se putea înscrie aproape oricine) a fost în anul 1972, după un sezon în care „studenţii” terminaseră pe locul 3 şi obţinuseră calificarea în Cupa UEFA. Adversar era Levski (pe-atunci şi Spartak) Sofia, vicecampioana Bulgariei, echipă controlată în acele vremuri de Ministerul Afacerilor Interne din ţara vecină.

Cluj24 vă prezintă detalii cu sprijinul platformei Arcanum.

Meciul tur s-a disputat pe stadionul „Municipal” din centrul oraşului Cluj-Napoca, care avea să devină mai târziu „Ion Moina” şi după demolare Cluj Arena sau pentru unii suporteri „Mircea Luca”.

„Veneam după un sezon foarte bun, locul 3 în campionat, cea mai bună clasare din istorie. Ne-ar fi egalat anul ăsta dacă ar fi câştigat ultima etapă, au fost foarte aproape”, povesteşte pentru Cluj24 Ion „Gogu” Munteanu, atacant la „U” în perioada 1969-1972.

(Ion Munteanu. foto: 4evercluj.ro)

„Primul meci l-am avut la Cluj, la noi în potcoavă, şi chiar înainte de joc, la şedinţa tehnică, antrenorul Ştefan Onisie ne-a spus că echipele bulgăreşti dacă primesc un gol, au o cădere şi atunci e momentul să forţăm următorul gol. Au marcat bulgarii 1-0, în 10 minute parcă am egalat şi am ţinut cont de sfaturile antrenorului, am forţat atacul şi ne-am trezit cu 4-1”, îşi aminteşte Munteanu.

„Golurile cădeau ca merele coapte”

Universitatea atacă frumos şi ia gol, un scenariu care li se va părea familiar şi suporterilor de astăzi. Minutul 54, oaspeţii deschid scorul. Continuăm cu relatarea literară a lui Cacoveanu:

„Universitatea, echipă întotdeauna de mare ambiție și de un irezistibil elan, neavînd ce pierde, se aruncă peste adversar cu o uimitoare forță fizică și morală, în tot acest timp, oaspeții, ca niște mici meseriași, tăcuți și însingurați, își practică jocul lor mărunt și defensiv, refuzînd parcă dinadins să observe, că se joacă altfel, că adversarul a pus pe gazon … ultima carte! Surprinși de irezistibila forță a studenților, au început apoi să numere golurile, care cădeau ca camerele coapte, toamna tîrziu. La masa presei, un coleg de breaslă din Sofia, privea uimit. Nu știa ce să scrie, nu-i venea să creadă ceea ce vedea cu ochii. (…) Universitatea a trecut ca un tăvălug peste adversar.”

„Apărătorii bulgari au fost dislocaţi uşor de combinaţiile scurte şi rapide, studenţii au dominat şi jocul aerian, iar superioritatea lor generală s-a concretizat în patru goluri preţioase”, nota şi Ion Cupen în „Sportul” de a doua zi.

Meciul s-a terminat 4-1 (Şoo 67′, Creţu 70′, Mureşan 78′, Uifăleanu 87′ / Haralambiev ‘54), iar studenţii erau încrezători că pot trece mai departe, unde ar fi întâlnit-o pe Dynamo Berlin, vicecampioana Germaniei de Est.

Noi i-am cazat la Continental, ei pe șantier

Fotbaliştii spun că în acea perioadă exista o „reciprocitate” între cluburi, adică gazdele se ocupau de cazarea oaspeților.

Dorin Barbu a jucat 11 sezoane la „U”, între 1966 şi 1976. Fostul atacant, care a prins minute în ambele meciuri cu Levski, povesteşte şi el pentru Cluj24 despre experienţa europeană din vecini:

„Din ce îmi amintesc, am fost cu trenul de la Cluj la Bucureşti şi de-acolo cu avionul la Sofia. N-a fost un drum uşor, dar atunci eram obişnuiţi cu deplasările lungi. Le făceam cu trenul sau cu autocarul. Când zburam, zburam cu avioane ruseşti, IL 14 se numeau, cred că aveau 17-18 locuri”.

(Avion sovietic Iliușin Il-14. Foto: wikipedia)

Dar nu drumul lung a fost problema. „Nu ne-am odihnit deloc la hotelul din Sofia, toată noaptea ne-au tocat cu niște picamăre, au făcut gălăgie până dimineaţa ca să nu putem dormi”, spune Barbu.

Apare la dublaj colegul lui de echipă, Gogu Munteanu: „Noi i-am ţinut pe bulgari la Continental, ei ne-au băgat într-un hotel la margine de oraş, un hotel care atunci se renova, nu era izolat, se vedeau cărămizile şi nici nu avea căldură. Era un frig de am dormit în treninguri”.

A doua zi, chiauni de somn, dar motivaţi de scorul din tur şi de victoria din campionat cu SC Bacău, fotbaliştii de la „U” îşi fac apariţia pe Stadionul Naţional „Vasil Levski” din Sofia.

Boemia în joc nu e de ieri

Presa vremii relatează că alb-negrii au început meciul de la Sofia cu gândul să apere rezultatul din Cluj, la propriu, adică s-au grupat în careu ca să respingă atacurile bulgarilor. Cum „U” nu ştia şi n-a învăţat nici până azi să închidă jocul, proverbialele mere coapte din cronica lui Cacoveanu, de data asta niște mere verzi, bulgărești, au început să cadă, unul după altul, în iarba de după linia de poartă clujeană.

„Ieşind mai mult la joc spre finalul reprizei, „U” Cluj a neglijat defensiva şi în min. 38 a primit primul gol, înscris de Ţvetkov printr-un şut de la 6-7 metri, după ce, în faza anterioară, Ştefan respinsese de pe linia porţii. În min. 41, Uifăleanu este lovit şi scos pe tuşă, iar un minut mai tîrziu tabela va arăta 2-0. Stoianov a executat o lovitură liberă, de la aproximativ 25 de metri, şi Zecev, desprins din zidul alcătuit de fotbaliştii clujeni, a reluat cu capul, în plasă, surprinzîndu-l nepregătit pe Ştefan. După pauză, „U“ Cluj iese mai decisă la ofensivă şi jocul capătă un aspect mai echilibrat, cu faze la ambele porţi. În min. 63, însă, la o învălmăşeală în careul formaţiei oaspete, Veselinov înscrie din apropiere, dar Ştefan fusese faultat de Ţvetkov şi Zecev, în suprafaţa de protecţie. Protestele fotbaliştilor clujeni sunt zadarnice şi arbitrul cehoslovac validează golul”, relata, de la faţa locului, corespondentul cotidianului „Sportul”, Mihai Ionescu.

„Parcă era drogat, hipnotizat”

Dacă un arbitru crede că poate greşi împotriva lui „U” şi după meci sau după o lună, un an, se uită totul, ar trebui să se gândească de două ori. La 53 de ani distanţă, foştii fotbalişti îl țin bine minte pe centralul cehoslovac Placzec.

„La 2-0 am primit un gol foarte uşor care ne-a demoralizat, a fost un gol psihologic. Arbitrul parcă era drogat, hipnotizat, așa mi-l amintesc. Lua niște decizii de neînţeles. Ne apropiam să-i cerem socoteală, dar nu aveam cu cine”, îşi aminteşte şi Dorin Barbu şi îi pasează amintirea lui Gogu Munteanu:

„Prin minutul 80 ne-am trezit că era 4-0 pentru ei. Pe final am primit o minge pe inter stânga, mi-a venit bine, pe stângul, şi am dat gol şi am facut 4-1, exact cât în tur. Meciul s-a transmis la TV doar până în minutul 90. Am jucat bine şi în reprizele de prelungiri, dar tot ei au marcat. Un atacant bulgar era undeva lateral stânga, Ştefan se duce în plonjon, ciupeşte mingea, bulgarul simulează sau nu ştiu ce face, se loveşte de Ştefan, 11 metri, gol, 5-1. Ştiu că am mers atunci la centru şi am şutat mingea în tribune. Şi arbitrul ştia că a greşit, din moment ce nu mi-a dat cartonaş, nu?”, se întreabă fostul atacant al lui „U”, care după 53 de ani ştie meciul de parcă l-ar mai fi văzut de câteva ori de-atunci.

Istorisirile celor doi veterani sunt validate şi de cronica din „Sportul” de joi, 5 octombrie, 1972, sub semnătura ziaristului Mihai Ionescu:

„Trebuie să spunem că în fixarea acestui rezultat o contribuţie însemnată a avut-o arbitrajul, cehoslovacul I. Placzek greşind grav la acordarea golurilor trei şi cinci ale gazdelor. Dar, nu e mai puţin adevărat că – în ciuda acestor erori – clujenii ar fi putut realiza calificarea dacă jocul lor – mai cu seamă în prima repriză – nu ar fi fost de o exagerată prudenţă, o defensivă oarbă, care a uşurat considerabil misiunea jucătorilor bulgari.”

Le place ce văd la „U”

Gogu Munteanu şi Dorin Barbu se uită la toate meciurile Universităţii Cluj din prima ligă, iar anul acesta chiar au avut ce vedea.

„Au venit mulţi jucători oarecum refuzaţi de alte echipe, dar care au creat un grup şi au jucat în general bine. Numărul 10, Dan Nistor, s-a pliat bine la echipa asta. Eu am o vorbă că există fotbalişti şi jucători de fotbal. Da, pot să spun că el e fotbalist”, mai spune Munteanu.

„O performanţă extraordinară, o echipă puternică, valoroasă, le transmit felicitări. Nu-mi scapă nici un meci, pe toate le-am văzut. Am jucat 11 ani la echipa asta, iar acum sunt pe post de fan. La meciuri ajung mai rar, de când cu problemele de sănătate pe care le am”, încheie Dorin Barbu, care anul acesta, pe 14 august, face 79 de ani.

Dorin Barbu. Foto: ucluj4ever.ro

„U” Cluj – Levski Spartak Sofia 4-1 (0-0), 13 septembrie 1972, ora 16, Stadionul Municipal

Şoo 67′, Creţu 70′, Mureşan 78′, Uifăleanu 87′ / Haralambiev ‘54

„U” CLUJ: Ștefan – Crețu, Anca (Pexa, 46), Solomon, Mihăilă – Fanea Lázár (Anca, 46), Mureșan – Uifăleanu, Munteanu, Şoo, Lică (Barbu, 75)

LEVSKI-SPARTAK: Staikov (Mihailov, 76) – Bogdanov, Jecev, Ivkov, Aladjov – Stoyanov, Radlev – Veselinov, Boncev (Iordanov, 79), Haralambiev, Mitcov

Levski Spartak – „U” Cluj 5-1 (2-0, 4-1), 4 octombrie, 1972, ora 18, Stadionul Naţional Sofia

Tzvetkov 38′, Zecev 41′, Veselinov 63′, 85′, Mitkov 109′ (p) / Munteanu 88′

LEVSKI-SPARTAK : Mihailov — Bogdanov, Todorov, Aladjov, Ivkov — Stoyanov, Zecev — Veselinov, Tzvetkov, Haralambiev (min. 85 Radlev), Mitkov.

„U” CLUJ : Ştefan — Creţu, Pexa, Solomon, Mihăilă — Anca, Mureşan (min. 70 Barbu) — Uifăleanu, Munteanu, Şoo, Lică.

Emil Moldovan

Foto reprezentativă: Arhiva Fotografică de Presă Minerva / Minerva Sajtófotó Archívum