TIFF: Federico Fellini, de la jurnalist la cel mai mare regizor european

Federico Fellini este unul dintre cei mai importanți regizori ai secolului al XX-lea, reușind să revoluționeze cinematografia mondială cu capodoperele sale, La dolce vita, 8 1/2, La strada, Amarcord sau Il Casanova. De-a lungul carierei sale impresionante, a obținut nu mai puțin de 5 premii Oscar și multe alte premii la festivalurile europene de film.

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa, prilej cu care Festivalul Internațional de Film Transilvania a introdus secțiunea Retrospectiva Fellini, astfel încât cinefilii să poată viziona din nou filmele marelui regizor italian.

Sursa foto: Tiff.ro

Părinții regizorului

Federico Fellini s-a născut la data de 20 ianuarie 1920, într-o familie de oameni din clasa mijlocie din Rimini, un oraș situat pe coasta Mării Adriatice. Tatăl său, Urbano Fellini, provenea dintr-o familie de țărani din Gambettola, în timp ce mama sa, Ida Barbiani, provenea dintr-o familie de comercianți ce aparțineau burgheziei.

Din moment ce părinții Idei au fost împotriva căsătoriei, tânăra a ales să fugă cu Urbano, mutându-se în casa părinților lui din Gambettola. După un an, cei doi și-au oficializat relația, cununia religioasă având loc în Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma.

Copilăria lui Fellini

Inițial, Fellini a început școala primară într-un institut condus de călugărițe, însă la șase ani a fost mutat la o școală publică. Micul Federico era pasionat de desen, fiind un elev muncitor. De asemenea, îi plăcea să descopere desenele din revista destinată copiilor, Il corriere dei piccoli.

Primul film pe care Fellini l-a văzut a fost  Maciste all’Inferno, regizat de Guido Brignone, fiind producția cinematografică care i-a marcat întreaga carieră în domeniul cinematografiei.

Tot la șase ani a descoperit lumea Grand Guignol, circul cu clovnul Pierino și filmele. Maciste all’Inferno al regizorului Guido Brignone a fost primul film pe care l-a văzut și filmul care i-a marcat întreaga carieră și viziune asupra lui Dante și a cinematografiei.

Pleacă la facultate, dar nu merge la cursuri

La vârsta de 19 ani, Federico Fellini se înscrie la facultatea de Drept din cadrul Universității din Roma, mai mult de gura părinților, din moment ce nu a participat la vreun curs. După o perioadă în care a desenat schițe ale restaurantelor și cafenelelor și portrete ale patronilor, Fellini se angajează ca reporter la ziarul Il Piccolo și la Il Popolo di Roma.

Sursă foto: AFP

Jurnalismul l-a ajutat să intre în contact cu lumea filmului

Fellini a obținut rubrica intitulată „Dar sunteți ascultați?” în cadrul revistei semestriale de umor, Marc’Aurelio.

Considerat a fi „momentul determinant din viața lui Fellini”, revista i-a oferit un loc de muncă constant între 1939 și 1942, când a interacționat cu o mulțime de scriitori și scenariști. Iar aceste întâlniri au deschis o serie de oportunități pentru a intra în lumea showbizz-ului și a cinema-ului.

Printre colaboratorii săi s-a numărat și actorul Aldo Fabrizi care l-a recrutat pe Fellini pentru a scrie scenariile și a oferi idei pentru spectacolele sale.

De aici înainte Fellini a început să fie coautor al mai multor scenarii de film. Până în 1993, a regizat și a scris o mulțime de filme, a fost extrem de premiat și apreciat și, așa cum spuneam, primul regizor european ce a primit cinci premii Oscar, plus alte onoruri la festivalurile internaționale de la Cannes sau Veneția.

Sursa foto: AFP

Caracterul autobiografic al unor filme a fost negat de regizorul italian

În ciuda faptului că Fellini a adaptat unele evenimente din copilărie și adolescență în filme precum I Vitelloni (1953), 8½ (1963) și Amarcord (1973), artistul a negat vehement că ar fi apelat la experiența sa de viață:

„Nu amintirile îmi domină filmele. A spune că filmele mele sunt autobiografice este o exagerare, o clasificare pripită. Mie mi se pare că am inventat aproape totul: copilăria, personajele, nostalgiile, visurile, amintirile, pentru plăcerea de a putea să le enumăr din nou”.

Fellini și Biserica

Biserica Catolică a fost îngrozită de La Dolce Vita, cel mai definitoriu film al carierei lui Fellini, care  începe cu o statuie a lui Iisus care este călcat peste Roma – o a doua venire, adusă cu elicopterul, anunță newyorker.com. Anita Ekberg, care joacă rolul eroinei Silviei, se îmbracă ca o parodie a unui preot pentru a urca în cupola Bazilicii Sfântului Petru. De asemenea, ea îl botează în mod ironic pe Marcello, Marcello Mastroianni, în Fontana di Trevi.

Viața de familie a lui Federico Fellini

În 1943, Fellini s-a căsătorit cu actrița Giulietta Masina, însă fiul lor, Pierfederico, a decedat în mod tragic la numai o lună de la naștere, din cauza encefalitei. Astfel, cei doi au decis să nu mai aibă alți copii, deși mariajul lor a fost unul de durată.

Cu câteva luni după ce a primit cel de al cincilea Oscar din carieră, în 1993, a fost internat la Spitalul Cantonal din Zurich pentru o angioplastie pe artera femurală. Douâ luni mai târziu, a suferit un accident vascular cerebral la Grand Hotel din Rimini.

Fiind parțial paralizat, a fost transferat la Ferrara pentru reabilitare, apoi la un spital din Roma, pentru a fi aproape de soția sa. A suferit un al doilea atac cerebral și a intrat în comă ireversibilă.

Marele regizor a decedat la Roma, pe data de 31 octombrie 1993, la vârsta de 73 de ani, la numai o zi după aniversarea a cincizeci de ani de la căsătorie.

Cinci luni mai târziu, pe 23 aprilie 1994, soția sa, Giulietta Masina, a murit din cauza unui cancer la plămâni.

Amintirea lui Fellini

Aeroportul din Rimini poartă numele Federico Fellini în amintirea marelui regizor. Au fost realizate numeroase filme documentare despre viaţa şi opera sa, printre care se numără: „Ciao Federico (1969), regia Gideon Bachmann; „Federico Fellini – un autoritratto ritrovato” (2000), regia Paquito Del Bosco, pentru RAI TV; „Fellini: I’m a Born Liar” (2002), regia Damian Pettigrew, pentru ARTE, Eurimages; „”How Strange to Be Named Federico” (2013), regia Ettore Scola.

Sursă foto: AFP

Sursa informațiilor: Life.ro