VIDEO. Sociologul Ioan Hosu, despre candidații independenți: Nu există! Întotdeauna trebuie să vezi cine trage sforile

„Vedem afișe în Cluj:  sunt independent. (…) Nu există așa ceva! Politica se construiește împreună cu comunitățile. Nu se face singură. Putin face politică singur!”, afirmă prof. dr. Ioan Hosu, sociolog la Facultatea de Științe Politice și Comunicare de la UBB. Aveți mai jos cîteva dintre afirmațiile profesorului Hosu, invitat la podcastul „Contraste” de pe Cluj24 realizat de Florin Danciu.

„Nu vă mai uitați strict la cifre. Uitați-vă la tendința ultimelor două, trei, patru luni de zile. Și tendința vă va spune ceva. Uitați-vă la intenția de vot, dar uitați-vă și la nivelul de încredere.”

„Cercetarea din spațiu social nu e o cercetare simplă și nu e o cercetare la îndemâna oricui. Unii s-ar putea să greșească! Oricum în România toți fac consultanță politică. Cum o termina 12 clasa, e consultant. Deci e plin de consultanți, de strategi, de „specialiști”! Deci toată lumea e consultant. Toată lumea știe să facă de toate.”

„Independent față de ce? Ai stat atâți ani într-o formație politică. N-ai intrat la 12 ani. N-ai intrat în prima fază a adolescenței și să te trezești la 20 de ani că a fost o decizie fortuită, greșită, alterată de părinți. Și îți dai seama, subit, că nu te mai reprezintă partidul!

Independent de ce? Independent de votul popular? Ești dependent de votul popular. Corect. Prin urmare, vei furniza narațiuni și povești și perspective care trebuie să fie auzite și înțelese.

Să placă. Și atunci, sigur, intri poate într-o zonă ușor populistă, că se poartă ușor populară, ca să nu spunem neapărat populistă. Independent de ce? Independent de clasă politică? Când ajungi la nivelul ăla de decizie, tu trebuie să fii un bun negociator cu toți. Nu poți să spui că toți sunt hoți.”

Putin și președintele Chinei fac politică singuri

„Vedem afișe în Cluj. Sunt independent. Eu sunt pentru voi, ei sunt pentru ei. Nu există așa ceva. Politica se construiește împreună cu comunitățile. Nu se face singură. Putin face politică singur și președintele Chinei face politică singur sau o fac cu un grup de oligarhi, cu un grup mic de oameni de zona puterii militare, industrial-militare. În sistemul democratic, așa cum îl cunoaștem noi, există multă negociere în spațiu public.”

„Povestea asta cu independenții o văd mai degrabă ca o mișcare tactică pe care, sigur, în confruntările politice, și dacă tot mergem către o terminologie de asta ce ne inspiră sau inspirată de zona militară, sunt mai degrabă formațiuni auxiliare, care atacă pe un front tactic în prima linie, iar în spate vedem cu adevărat armatele grele sau centrele strategice. Deci totdeauna trebuie să vezi, cum să zic, nu te uiți doar pe scenă la teatru de păpuși, la marioneta respectivă. Trebuie să vezi cine trage sforile.”

„Rolul independentului e foarte important în ceea ce înseamnă economia jocului democratic. Pentru că, din când în când, atrag atenția asupra unor disfuncționalități. Au o libertate mai mare comparativ cu cei care sunt în partide politice, cu carnet de partid. Eu nu le-as spune independenți temporar, fără carnet de partid. Pentru că înainte l-au avut sau după, o să-l aibă!”

O dezbatere e necesară

„Eu cred că e important să avem dezbatere cât mai consistentă, atâta cât este. Pentru că, până la urmă, noi trăim într-un vremuri de incertitudine și democrația asta face, gestionează aceste incertitudini, că sunt economice, că sunt politice. Dacă în acest moment candidatul meu pierde, peste 4 ani candidatul meu sau opțiunea pentru această ideologie va câștiga.”

„Democrația e  fragilă pentru că ne obligă să respectăm reguli și principii. Ori, nu putem renunța la reguli și principii, că atunci e simplu, ne întoarcem în România lui Ceaușescu. Cine pune mâna pe putere nu o mai lasă, e singura preocupare în sistemele autocrate. Cum să păstrezi puterea!”

„Asistăm și în România, și la nivel global, la o dezinstituționalizare a politicii. Deci partidele își pierd din rolul și importanța pe care le au pe scenă, în spațiu public, pe scena publică. În anii 90, vorbim de o puternică personalizare, contau locomotivele de partid. Acum nu mai contează locomotivele electorale.”