Ora de istorie. Alegerile din 1937, ultimul act al democrației parlamentare în România, consemnate de cotidianul ”Adeverul”

În iarna anului 1937, în România au fost organizate ultimele alegeri parlamentare libere înainte de instaurarea dictaturii carliste. Guvernarea liberală condusă de Gheorghe Tătărescu ajunsese spre sfârșitul anului un instrument docil al regelui Carol al II-lea, astfel încât chestiunea succesiunii partidelor de guvernare devenise o problemă a instituției regale.

Cluj24 arată cum cele mai multe șanse de a obține majoritatea le avea Partidul Național-Țărănesc, în frunte cu Iuliu Maniu, care, însă, nu era agreat de rege. În final, țărăniștii ajung să încheie un pact de neagresiune cu opozanții politici, legionarii, în frunte cu Corneliu Zelea-Codreanu, fapt care va tulbura întreaga percepție a alegătorilor.

Print intermediul platformei Arcanum, putem observa cum a fost imortalizată întreaga perioadă a campaniei electorale în cadrul numerelor din luna decembrie a ziarului ”Adeverul”.

Alegerile din 1937- între constituționalism și dictatură

Chiar de pe prima pagină al întâiului număr din luna decembrie, ne este comunicat evenimentul care a zguduit întreaga campanie electorală. Este vorba de pactul de neagresiune electorală, încheiat la 25 noiembrie 1937 de liderul PNȚ Iuliu Maniu și conducătorul formațiunii legionare „Totul pentru Țară” Cornel Zelea- Codreanu, împreună cu Gh.I. Brătianu(PNL) şi Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu.

Pactul avea ca scop principal eliminarea contradicţiilor de conduită electorală, sprijinirea reciprocă pentru controlul şi supravegherea alegerilor, în încercarea de a împiedica tentativele de fraudă.

În coloana cu titlul ”România-Nouă despre pactul încheiat de d. Maniu” este subliniată dorința acestuia de a împiedica încă o guvernare liberală. Astfel, autorul, Zaharia Boilă, evidenţiază rolul pactului încheiat cu celelalte două partide în opozitie.

„Dacă guvernul va lăsa alegerile libere şi anume dacă se va lăsa liberă propaganda scrisă şi verbală, dacă se vor distribui cărţile de alegători, se vor admite candidaturile, dacă alegătorii vor fi lăsaţi să voteze, dacă urnele nu vor fi furate, e sigur că guvernul va cădea în alegeri.

Pentru a realiza acest prim şi urgent obiectiv, dl Maniu a propus pactul d-lor Corneliu Codreanu şi Gh. Brătianu şi spre a se evita şi incidentele, s-a adăugat acestui pact obligaţiunea de neagresiune.

Pentru a realiza acest prim şi urgent obiectiv, dl Maniu a crezut de bine că trebue să ia toate măsurile posibile. De aceia a propus pactul, d-lor Corneliu Codreanu şi Gh. Brătianu şi spre a se evita şi incidentele, s-a adăogat acestui pact obligaţiunea de neagresiune”, menționează autorul articolului.

„Multe confuziuni și multe deplasări între partide și grupări”

Pe ultima pagină a aceluiași număr este prezentat spectrul integral al partidelor care intraseră în cursă pentru alegerile din 20 și 22 decembrie 1937, pentru Camera Deputaților și Senat. Astfel, redacția vorbește de „semne precursorii” ale unei „campanii din cele mai complexe și din care nu vor lipsi și multe babilonii.”

„Nu este vorba să facem profeţii asupra rezultatelor alegerilor. Pentru moment nu se desemnează decât unele confuzii şi răsturnări de tradiţii.” Partidul liberal se prezintă în lupta electorală flancat de d-nii Iorga şi Vaida, astfel încât, chiar regele îi cere lui Gheorghe Tătărescu ca Partidul Național-Liberal să încheie un cartel electoral cu Frontul Românesc condus de Vaida Voevod și cu Partidul German, susținători ai politicii carliste.

O altă colaborare cu ideologii diametral opuse este cea a țărăniștilor și a legionarilor din partea partidului „Totul pentru Țară”.

„În ce priveşte celelalte formaţiuni politice, până acum este sigur că vor lupta separat, atât d. mareşal Averescu, cât şi d-nii Iunian, Argetoianu şi Gh. Brătianu” este menționat în articol. Totodată, se pare că existase inițiativa creării unui partid național-evreiesc, în pofida dezacordului exprimat de reprezentanții Uniunii Evreilor Români. Socialiștii sunt prezenți și ei pe liste, necartelați cu nimeni, dar cu o formațiune aparte creată de cei de extremă stângă: Uniunea Muncitorească.

Vizite și manifestații pentru atragerea alegătorilor

Majoritatea partidelor obișnuiau să-și înceapă campania prin vizite și manifeste declarate în fața alegătorilor, încercând să discrediteze opoziția. Această strategie au urmat-o și liberalii în 1937, în exemplul manifestului lui Emanuel Tătărescu de la Dolj prin care se poziționa împotriva veșnicilor rivali țărăniști.

„După cum vedeţi partidul naţional ţărănesc nu a venit la putere. N-a venit la cârma statului pentru motivele ce le cunoaşteţi şi nu va putea veni, pentru multă vreme, fiindcă cu lipsa de sinceritate a cadrelor şi cu echivocul Ţara nu se poate guverna. Celelalte partide nu contează, fiindcă sunt organisme personale, fie hibride, cu programe copiate sau importate, care nu se potrivesc cu structura Ţării noastre. Era deci firesc ca în faţa acestei stări de lucruri Marele nostru Rege (ovaţii) în marea lui înţelepciune şi cu tactul său politic dovedit în împrejurări grele, să cheme la cârma statului tot partidul liberal, deşi el dorea să plece la odihnă bine meritată”, afirma Tătărescu.

Concluzia? Zelea-Codreanu îl controlează pe Maniu

Prin urmare, se poate afirma că principalii actori politici ai scenei alegerilor parlamentare din 1937 în  România au fost Iuliu Maniu și Cornel Zelea-Codreanu. Pactul încheiat de ei a fost un șoc pentru alte partide și o derută pentru populația care urma să voteze.

Astfel, într-un discurs controversat, rostit la Cluj, Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional – Țărănesc, a făcut elogiul lui Mussolini şi Hitler. Acesta afirma: „Avem ca exemplu pe Mussolini în Italia şi pe Hitler în Germania, cari prin voinţele lor nestrămutate au reuşit să trezească conştiinţele naţiunilor respective, ajungând azi la realizări invidiate de lumea întreagă.

Adolf  Hitler în Germania, prin felul cum a ştiut să-şi impună voinţa dârză, nu numai că şi-a salvat ţara de anumite curente care de care mai periculoase, dar a reuşit să concentreze asupra-şi atenţia lumii întregi. E drept că atunci când pe firmamentul politic internaţional au apărut un Mussolini şi apoi un Hitler, noi i-am privit cu oarecare neîncredere. Faptele lor însă, se justifică azi cu prisosinţă existenţa şi noi, ca spectatori obiectivi, trebue să-i admirăm“.

Or, şi pe scena politică românească se ridică ameninţător un astfel de personaj și anume Corneliu Zelea Codreanu, care şi-a pus semnătura pe pactul de neagresiune alături de Maniu, liderul PNȚ.

Şeful legionarilor e clar, precis şi categoric. În politica internă milita pentru un stat totalitar şi o justiţie severă pentru pedepsirea tuturor păcatelor, iar în politica externă – alipirea la axa Berlin-Roma.

„Se va conveni că ne aflăm în faţa unei situaţii inextricabile şi fără precedent în viaţa noastră politică de până acum… La atitudinea precisă a şefului legionarilor trebuie să se răspundă printr-un act precis al partidului naţional-ţărănesc. Şi el nu poate fi decât unul: DENUNŢAREA PACTULUI. Altfel, confuziile şi incoherenţele vor lovi greu, mai greu decât îşi închipuie unii, soarta democraţiei române”, menționau jurnaliștii de la ziarul ”Adeverul”.

Paula Mariuța