OPINIE/ „Și dacă ploaia s-ar opri” ce bine-ar fi

În timp ce în Somalia ploaia este mai rară decât cinstea unui politician mioritic, noi avem și de dat altora. Da, știu, avem nevoie de ploaie. Ca să se facă recoltele, ca să se spele praful cărat pe roțile tractoarelor și camioanelor, ca să se inunde subsolurile, ca să refuleze canalele… Și mai ales, ca să se dubleze numărul mașinilor din orașe. Din astea.

La români, noțiunea de umbrelă este asociată cu autoturismul personal. Adică un om, o mașină. Era un banc pe vremuri: „Câți pasageri încap într-un Ikarus? Toți”. Pentru că oricât de mulți ar urca, mai încape unul. Așa și cu Clujul. Oricât de multe mașini ar circula prin oraș, mai încape una.

Ferească Dumnezeu să le zici ceva clujenilor de transportul în comun! Piei, drace! Eu? În autobuz? Ăla-i pentru pensionari. Să nu-mi simt eu tapițeria scaunului propriei mașini sub fund? Bucuțele mele nobile trebuiesc răsfățate, nu tocite. Și ce dacă stau în trafic cu orele? Pun tare maneaua cu dușmanii și valoarea ca să n-aud claxoanele și uite-așa trece timpul…

Precum un balon de săpun, așa se umflă și orașul. Și tot ca el, o să se și spargă la un moment dat. Ce e de făcut? Păi să vedem… Sau să vadă cei care ar trebui să gestioneze problema asta! Clujul e oraș medieval. Oricât s-ar chinui autoritățile să-l facă mai larg, nu au unde. Că vor lărgi străzile, vor face parkinguri ca să nu mai blocheze o bandă cei care parchează, vor fluidiza traficul prin ajutorul divin sau cu sprijinul unui mentalist care să-i convingă pe șoferi că străzile sunt libere, astea toate-s povești cu pești. Dacă până și cei care au garaje preferă să-și lase mașina în fața porții, de lene, despre ce vorbim?

Soluția? Poate ar trebui să ne uităm puțin și în curtea altora, ca să vedem cum au rezolvat ei problema. Nu există problemă fără soluție. Atâta doar că poate trebuie să te dai jos puțin de pe piedestalul de cinci stele pe care ți l-ai făcut singur și să ai suficiente „cojones” încât să adopți și metode mai puțin populiste.

Suntem sclavii mașinilor și asta se vede în fiecare zi. Poluare, nervi, bani aruncați. Și toate astea pentru o cărămidă izbită puternic de piept. Să moară dușmanii mei de ciudă. De ce-am dat banii pe mașină, ca s-o țin în garaj? Mersul pe jos? Ha! Ăla-i pentru fraieri. Vrei să-mi tocesc louboutenii? Celebra peliculă „Cântând în ploaie” capătă în Cluj noi valențe. Remake-ul s-ar putea numi „Claxonând în ploaie”…

Și dacă ploaia s-ar opri…?

Marius Aciu