OPINIE/ Mircea Bertea – Școala online și votul de duminică

Nu sunt adeptul afirmațiilor de genul: S-au ținut și se țin școlile închise ca să se poată vota duminică fără probleme, de parcă problemele la votare au fost și sunt create de școli (!?),  după cum nici nu pot respinge categoric ideea unui oarecare adevăr, cel puțin colateral, ”adevăr” alimentat, culmea, tot politic, al acestor afirmații.

Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră, însă, de ce secțiile de votare sunt amplasate la noi în scoli și nu în primării sau în sediile de partide, în căminele culturale, în casele de cultură? Sau în cinematografe, teatre, în hotelurile și restaurantele acum goale din cauza pandemiei. Ar mai salva astfel cât de cât sectorul Horeca de la falimentul iminent care-i pândește dacă pandemia continuă. De ce sunt amplasate secțiile de votare gratuit în școli, de vreme ce partidele au primit și primesc de la guvern bani mult prea mulți pentru o țară săracă ca a noastră, în timp ce în țările cu democrație consolidată și cu bugete de mii de ori mai mari ca al țării noastre campaniile electorale și costurile alegerilor sunt suportate majoritar de candidați și de partidele pe care le reprezintă?

De ce școala se oferă gratuit politicului care a adus-o (cu mici excepții datorate comunităților locale, însă) la sapă de lemn și care continuă să o neglijeze și-n vremurile grele ale pandemiei de azi?! Vi se pare o întrebare răutăcioasă sau nepotrivită? Dacă da, v-aș întreba de ce.

De ce să organizezi alegeri în școli (alegerile fiind tocmai momentul culminant al legitimării democratice a politicului în cel mai pur sens al cuvântului!), dacă Legea nr. 1/2011, cu infinitele modificări și completări ulterioare, legea organică a Educației Naționale, afirmă fără echivoc la articolul 3, litera n) că școala românească de azi este fundamentată pe și trebuie să promoveze  ”principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice”(s.n., MB), deși se organizează alegeri în școli, forme nedisimulate ale politicului, și se predă și religie, chiar ca disciplină de trunchi comun ?! Și poate chiar mai clar la art. 7(1), unde scrie negru pe alb că: ”În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios”.

Citiți și recitiți cu atenție acest alineat al legii educației noastre naționale în și pentru secolul 21 și veți observa că, atât prin conținut semantic, cât și prin elementele de relaționare sintactică, se sugerează ideea că activităţile de natură politică şi prozelitismul religios încalcă normele de moralitate şi pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.

E drept, se menționează, doar dacă acestea se întâmplă în spațiul școlar. Deși nu se spune și când se întâmplă ceea ce spun aceste rânduri că se întâmplă cu efectele menționate, bănuim că, pentru a salva aparențele, e vorba de zilele lucrătoare. Și nu de ziua de duminică, rezervată mersului la biserică și alegerilor. De parcă nici credința noastră strămoșescă și nici alegerile (a se citi politica) nu ar avea nicio legătură cu lucrativul, cu economia și cu bunăstarea țării.

Și, ca să fie și cireașă pe tortul demagogiei juridice din legea comentată, la articolul 5, alineatul (1) se mai meționează că ”În domeniul educației și al formării profesionale prin sistemul național de învățământ, dispozițiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea, se aplică dispozițiile prezentei legi.”

Ați ghicit, nu se precizează însă dacă legea e valabilă și sâmbăta și duminica. Adică, atunci când școlile sunt închise. Exact ca acum la noi în pandemie.

Veți spune că citesc textul legii educației cum vreau eu. Adevărat și nu prea. Ca viața noastră, mai bună, dar, de fapt, mai mult rea. De parcă politicienii legiferează și acționează după cum vrem noi. Noi cei care-i alegem. Și le dăm mandatul nostru. Și, prin el, puterea și legitimitatea gândului nostru bun.

Încă de pe vremea înflăcăratelor mișcări revoluționare de la 1848, George Barițiu spunea că educația poporului e cea dintâi obligație a patrioților. Am mai putea spera că azi, la atâția ani de la aceste vremuri înălțătoare, aleșii noștri să fie încă patrioți? Și să știe că numai din profesori buni ies elevi și cetățeni buni? Și parlamentari buni? Dacă au fost la școală, desigur. În zilele lucrătoare, nu în weekend. Și că școala transmite cunoștințe din care trebuie să se dezvolte virtuți, atitudini, valori? Pentru cei ce merg la școală, cu pasiune și credință. Cu credința că vor reuși și că, prin ei, vom reuși și noi.

Vechii greci spuneau că dacă zeii doreau să pedepsească pe cineva îl făceau profesor. Și se pare că și politicienii noștri sunt ca vechii greci. Desigur, doar în privința credinței despre profesori. Deși ei, profesorii, nu cer pensii speciale. Și dacă ar cere, cine să le dea?

Cred că de vină e votul dat duminica. În zi de odihnă și de biserică. Zi în care ne relaxăm și suntem darnici și milostivi, confundând deopotrivă mersul la biserică cu sfințenia și promisiunea deșartă a politicianului cu angajamentul curat și cinstit. Pentru a descoperi în ziua imediat următore, o zi lucrătoare, că, de fapt, am rămas tot la marele nostru clasic Caragiale și la celebrul ”curat murdar” al pandemiei noastre sanitare și morale.

Și, totuși…, să mai încercăm o dată. Să fim optimiști. Poate va fi o altfel de duminică. O duminică și în sufletul nostru de om și de cetățean. Și deopotrivă în ființa patriei greu încercate de toate pandemiile lumii. Plus ale noastre pandemii istorice.