În loc de introducere…

De ieri, vacanța elevilor s-a terminat. Școala de acasă și-a deschis din nou ”porțile”. În funcție de numărul și de vârsta copiilor din familii, camerele de zi, bucătăriile, holurile și chiar dormitoarele sunt iarăși transformate în săli de clasă de acasă, în videosăli de învățare, devenite încet-încet peisaj pedagogic din obișnuință. Și, ca o ironie pentru starea de suflet a școlarilor din lockdown-urile de acasă, la Cluj a început să ningă frumos… E, parcă, o atmosferă de început și nu de sfârșit de vacanță. De pace în alb și negru și de liniște. Lipsesc doar săniile, derdelușurile pline de copii îmbujorați și fericiți și clopoțeii căluților de joacă și de copilărie. Liniște și pace și în cancelariile goale din școli și în birourile directorilor și directorilor adjuncți. Spun liniște, pentru că, spre deosebire de alte județe (Maramureșul îmi vine acum primul în minte, deși exemplele sunt nenumărate), școlile din județul Cluj nu au fost bulversate de schimbări masive din funcție ale directorilor și directorilor adjuncți care si-au încheiat recent mandatul de patru ani, mandat obținut legal în urma promovorii concursului organizat la finele anului 2016. După cum e cunoaște deja, pentru majoritatea directorilor și directorilor adjuncți din județul Cluj, ca și pentru aproximativ alți 8000 de directori de școli și licee din celelalte județe ale țării, aceste mandate au expirat pe 8 sau 9 ianuarie a.c.

În loc de cuprins…

Odată cu posibila vacantare a acestor 8000 de posturi manageriale, o nouă febră a cuprins școala românească. O febră cauzată și alimentată nu de pandemia de Covid-19, ci de jocurile politice din culisele unor inspectorate școlare și din unele sedii ale partidelor politice aflate la putere. După logica acestor jocuri politice (și după obiceiul deja împământenit la noi!), directorii de școli ”s-ar fi cuvenit” să aparțină cu toții noii puteri.

„Pentru unele școli aceste înlocuiri erau inerente și posibil să fie benefice”

Exact despre aceste tendințe și despre schimbările “discutabile” ale directorilor de școli în țară au vorbit zilele acestea chiar reprezentanți de seamă ai noii puteri. Este vorba despre senatorul USR Plus Ștefan Pălărie și de vicepremierul Dan Barna. Aceștia au dezaprobat public demersurile ”rușinoase”, ”de tip psd-ist”, văzute și învățate de 30 de ani, de genul: se schimbă guvernul, avem oportunitatea de-a regla conturile și de-a-i pune acum în funcții pe-ai noștri:

”Primesc de două zile sute de mesaje cu proteste, reproșuri, nemulțumiri sau întrebări despre înlocuiri și numiri de noi directori de școli prin aproape toate județele țării. Da, în aceste zile expiră mandatele a peste 8000 de directori de școli. Da, cele mai multe mandate sunt prelungite, cum e și firesc în mijloc de an școlar, dar se pare că spre 1000 de directori sunt înlocuiți din cele mai variate motive sau pretexte.

Pentru unele școli aceste înlocuiri erau inerente și posibil să fie benefice, pentru foarte multe altele însă aceste înlocuiri intempestive au creat un sentiment justificat de nedreptate, abuz și politizare în rândul dascălilor și al părinților.

„Abuzul de tribalism politic este o apucătură reflexă”

Acest demers rușinos, de mimetism de tip psd-ist, nu este o inițiativă a Guvernului proaspăt instalat, dar este cel mai edificator exemplu că lucrurile nu mai pot continua așa în educație. Legea Educației Naționale, Art 258 (7), lasă acest atribut de numire a directorilor de școli la bunul plac al inspectorilor școlari generali care fac, cu marginale excepții, ce-au văzut și au învățat de 30 de ani: se schimbă Guvernul, vine oportunitatea, reglăm conturile sau respectăm ordinele și schimbăm buni, răi, cu de-ai noștri, oricare ar fi ei.

Abuzul de tribalism politic este o apucătură reflexă care trebuie înlocuită cu măsuri sistemice reale, nu doar cu demiterile eventuale ale unor inspectori generali despre care vom constata probabil în zilele următoare că au făcut exces de zel sau de obediență”.

Scrise și asumate de deputatul Dan Barna, vicepremierul Guvernului României, aceste constatări sunt deopotrivă acuzații grave la adresa continuării politizării managementului în sistemul de învățământ românesc, cu țintă directă inspectoratele școlare județene.

În loc de încheiere…

Într-o încheiere ca la carte (că tot vobim de școli și de directori de școli) s-ar fi cuvenit să pot, să am argumente și informații oficiale în baza cărora să vă spun că, în urma observațiilor și solicitărilor vicepremierului Dan Barna referitoare la ”abuzul de tribalism politic” manifestat de către unele inspectorate școlare în schimbarea ”discutabilă” a aproximativ 1000 de directori școlari (directori și directori adjuncți), dl Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a dispus de îndată anularea acestor schimbări, reanalizarea imparțială a fiecărei situații în parte și numirea pe cele 1000 de posturi a unor directori și directori adjuncți exclusiv pe criterii de competență profesională și de probitate morală.

Mi-ar fi plăcut să vă pot spune și că directorii și directorii adjuncți astfel numiți au rămas liniștiți în posturile lor până la adânci bătrâneți. Pardon, până la organizarea concursului pe post!

„Au fost schimbați (…) doar 3,6% dintre directori și directorii adjuncți”

Pentru că nu am argumente să pot încheia așa, voi folosi resursele mele de optimism pedagogic, mărturisindu-vă cu nedisimulat patriotism local că, în ceea ce privește învățământul din județul Cluj și în ceea ce-i privește pe directorii de școli și licee din acest județ, situația a rămas neschimbată sau aproape neschimbată. Au fost schimbați (dar nu pe criterii de ”tribalism politic”), doar 3,6% dintre directori și directorii adjuncți. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, e foarte aproape de firesc, înscriindu-se, de altfel în marja de eroare de +3% acceptată de orice sondaj sociologic.

Managementul educațional profesionist la nivelul județului Cluj și menținerea acestuia în afara influenței invazive a politicului este, de altfel, și unul din argumentele forte în baza căruia se poate explica de ce învățământul preuniversitar clujean este și are toate șansele să fie în continuare cel mai bun din țară. (Mircea Bertea)