OPINIE. Florin Danciu: Ieșirea din ISTERIE sau spre o republică parlamentară

1. Câteva întrebări trebuie puse în această atmosferă de isterie electoral-națională:

1. Cum de nu a funcționat propaganda rusă în Republica Moldova, unde majoritatea populației vorbește (și) limba rusă și, cu siguranță, există o masă critică de rusofili? Cum de acolo a câștigat o pro-europeană ca Maia Sandu? Acolo nu funcționează TikTok? Acolo propaganda rusă a fost, paradoxal, mai puțin eficientă? Au moldovenii, spre deosebire de români, mai multă cultură politică și mai mult spirit civic?

2. S-a limitat propaganda rusă doar la alegerile prezidențiale? Alegerile parlamentare au trecut pe sub radarul rusesc al propagandei? Oare nu ar trebui anulate și acestea?

OPINIE. Florin Danciu: Ieșirea din ISTERIE sau spre o republică parlamentară

3. Dacă rămânea Diana Șoșoacă în competiție oare nu ar fi luat câteva procente de la Călin Georgescu? Eliminarea ei din competiția electorală au făcut-o tot rușii pentru a netezi calea spre victorie a lui Călin Georgescu?

4. PSD a dat voturi, se pare, către George Simion, aproximativ 5-10 la sută!, în speranța unei finale Ciolacu-Simion, un fel de reeditare sui-generis a finalei Iliescu-Vadim din anul 2000, pentru netezirea drumul spre Cotroceni a lui Marcel Ciolacu. Tot rușii să fie implicați și aici? Și apoi pro-rus, omul/agentul rușilor era George Simion până în 24 noiembrie! Am uitat cu toții narativul dreptei cum că Ciolacu și Simion, adică ipotetica alianță PSD-AUR ne va duce spre Rusia?! Acum brusc PSD este, din nou, pro-european și pro-atlantist? Ce s-a schimbat în două săptămâni? Au trăit liderii PNL și USR o epifanie democratică?

Cred că singura decizie salutară a „sistemului”, prin Curtea Constituțională, este cea de anulare a alegerilor prezidențiale. Asta ne-a scos din hazardul moral al alegerii dintre doi impostori/aventurieri politici, Călin Georgescu și Elena Lasconi. Dacă în cazul acesteia din urmă problema pare rezolvată definitiv, propriii susținători dezicând-se de ea, mai ales după neinspirata scrisoare către Donald J. Trump, în cazul lui Călin Georgescu lucrurile sunt mai complicate. Omul e pe teren, anunță că merge înainte, iar în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare penală în următoarele 5-6 luni, nu poate fi oprit de la candidatură. Iar pe teren vor fi și votanții lui, dar și ai lui George Simion și ai Dianei Șoșoacă.

Între timp fostul premier Victor Ponta face, la cererea unei companii transnaționale, o analiză a situației României din care amintim:

2. Cheltuieli suplimentare certe în anul 2025

La deficitul de 25 de miliarde de euro din 2024 se vor adăuga noi cheltuieli de aproximativ 15 miliarde de euro, generate de efectul unor legi deja adoptate, decizii definitive ale instanțelor și contracte deja semnate.

• Prin Legea Pensiilor (deja în vigoare), efectul bugetar suplimentar calculat pentru anul 2025 este de 6 miliarde de euro.

• Pensiile militare adaugă aproximativ 2 miliarde de euro.

• Drepturile salariale câștigate în instanță (în special de magistrați) reprezintă aproximativ 1 miliard de euro.

• Lipsa încasărilor din suprataxa pe energie, declarată neconstituțională de CCR, adaugă un deficit minim de 3 mciiliarde de euro.

• Cheltuieli militare, în baza unor contracte deja semnate și aprobate, dar nebugetate în 2024, însumează aproximativ 3 miliarde de euro.

• Lucrările publice efectuate deja de contractori privați, în valoare de minim 2 miliarde de euro, probabil nu vor fi decontate în 2024 și vor fi transferate pentru anul 2025.

3. Situația datoriei publice

Datoria publică a României a depășit pragul de 200 de miliarde de euro (comparativ cu 50 de miliarde în 2014) și a ajuns la 50% din PIB (față de 36% în 2014). Rata dobânzii la titlurile de stat, în moneda națională sau valută, se menține constant peste 6%. Ratingul de țară, conform celor trei agenții internaționale, este de BBB-.

În aceste condiții, doar ratele scadente care trebuie refinanțate și dobânzile vor adăuga un minim de 3 miliarde de euro la deficit. Această proiecție este valabilă dacă situația actuală rămâne stabilă și România nu este retrogradată la nivelul junk — situație în care băncile private și fondurile de pensii nu mai pot cumpăra titluri de stat.

4. Necesar de finanțare pentru 2025

Adunând datele prezentate mai sus, România are nevoie, în 2025, de o finanțare minimă de 55 de miliarde de euro. În condiții de stabilitate, aceasta poate fi obținută cu o dobândă anuală suplimentară și costuri de finanțare de aproximativ 4 miliarde de euro.

În acest context, este rezonabil să apreciem că, în 2025, România își va crește datoria publică cu minim 25% — o situație fără precedent istoric! Este important de menționat că cel mai mare pachet financiar de sprijin din istoria României a fost accesat în 2010 de la FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, dar costurile politice și sociale au fost dramatice.

Așadar 200 miliarde euro datorie publică, deficite uriașe ale bugetului și balanței comerciale despre care nu s-a vorbit/dezbătut nimic, nici în campania prezidențială nici în cea pentru alegerile parlamentare!

Și o altă întrebare care trebuie pusă cu necesitate: dacă România are parte de cea mai bună perioadă de dezvoltare din istoria ei, cum ne spun analiștii și comentatorii mainstream, cum se face că în urma votului avem 32-33 la sută votanți ai partidelor așa zis extremiste: AUR, SOS și POT? Cam ăsta e peisajul economic la care trebuie să-i facă față coaliția PSD-PNL-USR-UDMR începând de acum.

„Poate ne gândim la o republică parlamentară”

Dar ar mai trebui inițiată și o reformă constituțională care să aducă România la realitățile secolului XXI cu un control real parlamentar al serviciilor secrete, cu reorganizarea administrativă a țării prin înlocuirea celor 40 de judeţe cu câteva regiuni de dezvoltare, cu redefinirea relației dintre politic și justiție etc. Și poate ne gândim la o republică parlamentară, în care președintele să fie ales de către parlament. Am evita astfel această tradițională isterizare națională, o dată la cinci sau zece ani, când se dezlănțuie un adevărat război româno-român între susținătorii unui candidat sau altuia de parcă am avea de ales între Iisus Christos și Buddha și nu între doi politruci!

Am scăpa de paternalismul nostru ancestral și de mitul salvatorului care ne-a bântuit toată istoria. S-ar vota mai rațional pentru partide și, poate, mai atent la cine e pe listele propuse de acestea. Președintele ar fi pentru reprezentare și ca ultimă siguranță în cazuri de catastrofă, război sau crize majore politice. Am scăpa, în sfârșit de un jucător toxic care isterizează cel puțin jumătatea care nu l-a votat!