OPINIE. Alin Tișe: Cei nouă care au salvat țara. Din răi au devenit eroi…

Deseori m-am întrebat, văzând și cunoscând cât pot de mult acest neam, din ce aluat o fi fost plămădit. Care sunt trăsăturile lui esențiale, înnăscute sau dobândite?

Cum reușește acest popor să stingă mereu un foc cu alt foc, uitând de fiecare dată că amândouă ard la fel? Cum reușește să-și trăiască viața după fentele permanente și parcă niciodată nu învață? Cum de așteaptă, aplicând aceleași metode, să obțină rezultate diferite?

Cum se face că, de fiecare dată, mămăliga fierbe atât de mult încât, atunci când iese din oală, distruge tot fără nicio măsură sau echilibru?

Cum se face că instituțiile publice, atât de hulite ca fiind nedemocratice, pline de corupție și nepotisme, ajung mereu să decidă soarta nației și a democrației?

Moment ”salvator” al CCR

Așa se face că, zilele trecute, am trăit iar un moment „salvator” pentru națiunea noastră: interzicerea candidaturii unui candidat de către „cei nouă de la CCR”, un candidat care a pulverizat toate principiile și credința acestui neam.

Și imediat, amnezia colectivă a uitat întreaga credință în retorica de până acum cu privire la “ instituția celor nouă” și ca prin miracolul basmelor cu final fericit, cei nouă au devenit “fantastici “ în limbajul criticilor de serviciu .

Cei cu pensii speciale au devenit cei mai buni: au salvat democrația!

Cei cu pensii speciale au arătat că instituțiile statului funcționează.

Cei nouă, care până acum erau “deasupra legii”, au făcut dreptate.

Cei nouă, “numiți politic”, au luat o decizie dreaptă și legală.

Cei cu pensii speciale, care își apără prin decizii pensiile, huliți zi de zi și urâți de popor…

Au salvat țara

Cei nouă au salvat tara.

Și uite-așa, democrația s-a scris din nou. De către cine? De cei care, până ieri, erau huliți și acuzați în cor că o șterg cu buretele.”

Cei nouă au salvat țara. Dar cine o va salva data viitoare?”

Poate ca de data asta am fost salvați. Dar până când acești popor are nevoie de salvatori!?

Democrația trebuie păzită de popor . Nu putem rămâne spectatori la propria noastră soartă .

Sau poate ca precum în basmul citit de mine, binele a învins …Dar cine ne garantează că, de data asta, nu a fost decât o iluzie?!