OPINIE. Adrian Marian: Puțin fotbal, dar multă golănie! Despre ”vedetele” TV, Lăcătuș, Lupu, Giovani Becali, Ionel Ganea

Este folosită abuziv expresia ”Rugby este un sport de golani practicat de gentlemeni, iar fotbalul  un sport de gentlemen practicat de golani”. Se folosește din complezență pentru rugby pentru a arăta de ce nu-i celmai popular sport (cum mi-aș dori eu). Ar trebui folosită mai rar expresia pentru că au apărut de atunci încoace prea mulți golani și în rugby (la noi).

Fotbalul, după audiență, este sportul rege și are avantajul că se poate juca oricând ai timp, oriunde, de către oricine, de oricâți.

Se poate juca în doi, de tatăl (dacă are timp) într-o cameră cu copilul, de frați în casă (când mama lipsește), în curtea blocului (unde nu sunt garaje), în curtea școlii (dacă nu s-a încuiat), în orice curte de la sate (unde mai sunt tineri, nu au emigrat), cu mulți participanți pe orice maidan (dacă a scăpat de dezvoltatorii imobiliari și de setea de șperț a primăriilor). Oriunde, chiar dacă acest oriunde în România și, mai ales la Cluj, este tot mai strâmt.

De oameni scunzi sau uriași. Mitriță de la Craiova umilește de multe ori niște giganți, doar la înalta categorie de performanță talia mică e dezavantajantă.

Fotbalul se poate juca de copilul mic care a învățat să umble în picioare până la bătrânii care se mai pot ține pe picioare. La nivel de performanță ne amintim că Dobrin a debutat in Liga I la 14 ani și 10 luni, Balaci la națională la 17 ani, iar în fotbalul international Stanley Matthews a jucat de la 15 la 52 de ani.

Lucescu la 45 de ani

În România, pe teren în Liga I a intrat să joace oficial Mircea Lucescu la 45 de ani la Dinamo în condițiile în care, în 1990,  dinamoviștii (foarte mulți) chemați la națională pentru Mondialul din Italia, nu au mai fost lăsați să joace în campionat. O golănie pe care nu s-a mai sinchisit să o reclame Lucescu, fiindcă a câștigat campionatul zdrobitor, cu cea mai bună echipă din istorie, Dinamo 90.

Echipa a fost vândută însă prea repede de funcționari corupți pe nasturi ieftini și nu a mai apucat să câștige cupe. În Europa în 2024 există un japonez de 56 de ani care joacă în Liga a-II-a în Portugalia.

La naționale, până la 40 de ani și peste, au jucat, pentru Danemarca, Martin Olsen (42 fundaș), Germania – Lothar Mathaus,  Suedia – Zlatan Ibrahimovici,  Italia – portarul Dino Zoff, 44 de ani s.a (dar nu mulți).

Balaci, cel mai tânăr la națională

Altă golănie pe care dorim să o semnalăm este legată de recordul de tinerețe pe care l-au avut unii debutanți la Națională. Pentru selecționata României, recordul era al lui Ilie Balaci, promovat la națională la doar 17 ani. Dar Ilie Balaci și Victor Pițurcă (component al marii campioane Steaua, dar cu problem penale privind jocurile de noroc) nu s-au îndrăgit deși olteni amândoi (ori cu atât mai mult). Când a ajuns la Națională, selecționer, Pițurcă a stricat recordul lui Balaci și a promovat un tânăr, pe atunci, Cristian Manea. Chiar dacă sunteți clujeni și nu știți cine este Manea să nu vă faceți complexe pentru că nici la echipa lui de club nu a fost permanent titular. Ca internațional, vai de noi.

Deși e un penal pentru jocuri de noroc, Pițurcă nu a făcut cele mai mari golănii la Națională. De obicei, prin golănie ca și selecționer este aceea când promovezi un jucător pentru a-i crește cota de transfer în detrimental altora mai buni. De obicei, aceste manevre se fac la îndemnul și pentru răsplata impresarilor. Răsplată sufletească?

Clujeni promovați

Despre penalul Pițurcă nu spunem prea multe pentru că a promovat unii clujeni prin Națională.

Exagerat, dar apo i s-au transferat bine. Nu numai Pițurcă a promovat câțiva clujeni exagerat și, la un nivel mai mic, îl avem pe Răzvan Lucescu singurul român de pe planet fascinat de calitățile de coordonator de joc ale uitatului Florescu pe care-l punea să joace cu numărul 10.

Celebră golănie în istoria fotbalului românesc a fost în 1970 când Dobrin nu a fost lăsat să joace nici un minut în Mexic pentru echipa pe care în mare parte el a calificat-o la Mondiale. Atunci nu pentru transfer, ci pentru că nu era simpatic. În comunism era grav să nu fii simpatico șefului (nici acum nu-i recomandat).

”Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt.

Și-n cele ce mâine vor râde la soare”.

Mecanismul rămâne, doar că acum sunt mai multe partide.

Nedreptate în cazul lui Cămătaru

De acest gen a fost și nedreptatea pe care i-a făcut-o antrenorul Jenei lui Cămătaru când nu l-a băgat să joace la Mondialul din 1990 din Italia, pentru că avea 32 de ani și existau mulți tineri cărora trebuia să le ridice cota de transfer. E greu să asociezi lângă termenul de mizerie numele spilcuitului Emerich Jenei.

Cămătaru dăduse 2 goluri în deplasare la Sofia, pe atunci uneia din puterile europene și câte și mai câte făcuse Rodion Cămătaru pentru a fi îndreptățit să fie titular de drept. Nu a fost lăsat nici un minut. Marile afaceri cu fotbaliști de atunci încep, din 1990.

Am îndemnat prietenii, în special pe cei tineri, să vizioneze filmul ”Hai, România!” despre generația de aur pentru că mi se păruse ca un îndemn patriotic să îi vezi. Indiferent cât este de slab filmul și de sărac în idei, ești foarte emoționat de acei inegalabili campioni.

Emoționat până la lacrimi.

Vom mai avea asemenea generație când vom mai juca finala Cupei Davis la tenis, vom fi campioni mondiali la handbal masculin, când vom mai fi în finală în Liga Campionilor (nu zic să câștigăm, fiind bătrân Dukadam), când vom fi pe locul doi pe țări la medalii la JO, când vom avea tot podiumul aur, argint, bronz la vreun campionat de gimnastică și când vom bate Franta, Irlanda și Tara Galilor la rugby, iar cu Nou Zeelandă vom face doar egal. Adică…niciodată.

”Drama” lui Lăcătuș

Nici măcar într-un film atât de emoționant nu scăpăm de golăniile din fotbalul românesc. Apare un component al marii echipe Steaua, nu contează etnia, contează doar valoarea sportivă, Lăcătuș, cu lacrimi în ochi, cum că el nu a jucat la Mondialul din 1994 din SUA. O parte semnificativă a filmului este dedicată acestei ”drame”.

Durerea lui Lăcătuș că nu a putut juca pentru țară este amplificată după cum îl face involuntar de minune regizorul necunoscut (și necunoscut va rămâne) dar sărac cu duhul. Spune Lăcă: ”Alți jucători au luat mult mai mulți bani decât mine pentru acea calificare!„

Nea Puiu ”pupă icoane”, recunoaște înțelept  ”și noi antrenorii mai avem voie să greșim”, ”cea mai mare greșeală din viață este că nu l-am băgat în echipă și pe Lăcătuș!”

Serios Nea Puiu? Tu știai foarte bine de ce nu l-ai băgat! Pentru că în acel an nu a jucat mai nimic, era indisciplinat, zurbagiu și un factor de destabilizare a disciplinei și coeziunii unui colectiv. Greșeala a fost dacă l-ai dus pe bani țării pe Golan și ca spectator. Te scuzi pentru ce nu trebuie, dar nu o faci pentru marile golănii făcute la selecție.

Accidentare gravă

Adevărata dramă legată de numele Lăcătuș se poate vedea pe linkul: https://www.youtube.com/watch?v=PO6775eXubY sau în alte moment când Lăcătuș a accidentat grav, a scuipat, a amenințat , a înjurat și a făcut mizerii pe terenul de fotbal. De aceea nu a rezistat în nici o altă țară în afară de arbitrajele corupte ale unui președinte de federație, Mircea Sandu, căruia i se spunea”Nașul” încă de jucător.

Este o mască, o perdea de fum, problema cu Lăcătuș, care merita exclus din viața sportivă de mai multe ori nu o singură dată. Ca și terapeutul lui Bela Karoly care a primit 250 de ani de pușcărie pentru că a molestat sexual tinere gimnaste. Lăcătuș mai nenorocise un sârb de 21 de ani, titular la Benfica, la un amical cu Iugoslavia, iar de atunci, Serbia nu a mai acceptat să joace vreun amical cu noi.

Asemănător, Ionel Ganea a făcut unui scoțian o dublă fractură într-un amical internațional care l-a pus pe tușă un an și niciodată nu și-a mai revenit la același nivel și observați că de atunci, nici cu Scoția nu am mai jucat vreodată. Mai observați că nici la Ganea nu s-a făcut vreo remarcă de etnie pentru că oameni buni sau răi sunt peste tot.

Golănie la adresa lui Sabău

Marile golănii ale lui Nea Puiu au însemnat neconvocarea la Mondialul din 94 a lui Ioan Ovidiu Sabău, prea bine educat să reclame sau să intre în polemică pe această temă.

Despre Sabău, Mircea Lucescu spunea că s-a adaptat mai bine la campionatul Italian și avea în acel moment o cotă mai mare decât Hagi.

Pe Sabău l-a făcut, de altfel, Iordănescu rezervă la campioana Rapid, iar Sabău nu a suportat și a venit la Cluj în Divizia C de unde și-a promovat echipa de suflet. În film, cu mare demnitate, Ilie Dumitrescu spune că generația de aur corectă trebuie să fie cu Sabău.

Golăniile lui Nea Puiu au însemnat neconvocarea lui Timofte II, lider de echipă la FC Porto în acel an, desconsiderarea lui Gică Craioveanu și a lui Gică Barbu de la Pitești care puteau face mult pentru echipa națională.

A juca cu o echipă de stâlpi de telegraf ca Suedia cu cel mai scund portar din lot, să pierzi un meci când ai un jucător și un gol  în plus pe teren și să ai cea mai bună generație din istorie pe mână, dar să nu reușești decât să le vopsești părul blond la Mondial, sunt problem sau nerealizări profesionale.

Nu le comentăm, dar golăniile, mizeriile trebuie semnalate. Nu prea mult și nu prea multe (mai are destule) pentru că tinerilor trebuie să le dăm șansa și speranța de a iubi sportul și, desigur, sportul rege.

La televizor

Dar totuși ce caută la televizor ca și modele umane, să dea lecții și să formuleze judecăți de valoare Lăcătuș, Lupu sau mai rar Giovani Becali și Ionel Ganea?

Oare a devenit o tradiție că unii dintre cei mai slabi jurnaliști să fie trimiși spre sport că nu ai ce face cu ei în altă parte, iar jurnaliștii de gen au invitați de teapa lor?

Tot din aceeași cauză se mizează atât de mult pe fotbal pentru că este sportul cu cele mai simple reguli pe care le știu toți oamenii, inclusive acei jurnaliști sportivi? A comenta arbitrajul nu este o emisiune sportivă, ci mai mult de can-can, de polemică, de senzaționalism ieftin.

Comentatorii de sport ar necesita să fie printre cei mai valoroși și mai cu har pentru că trebuie să determine oamenii, în special copiii și tinerii, să meargă înspre sport.

Nu doar să critice și să fie corozivi. Să convingă politicienii că deși nimeni nu dă șpagă pentru un teren de joacă sau un teren sportive este minunat să se facă asemenea terenuri și ei vor intra în istorie ca personaje frumoase.

Doctorul Iuliu Hațieganu a dat din averea lui personal teren pentru parc, aceștia taie parcurile puține care au mai rămas pentru șpaga din imobiliare.

Sunt atât de multe sporturi minunate.

Mai puțin la tv

Este drept că Gigi Becali ne este mult mai simpatic decât cei sus numiți (inclusiv verișorul), dar totuși nu este nici Petre Țuțea, nici Emil Cioran să-l auzi de dimineața până seara pe toate canalele de sport.

Este bine că se transmit și Gigi și fotbalul, dar ar trebui lucrat la procente în favoarea și a altor sporturi, a unor personalități care au practicat diferite sporturi.

A nu se confunda educația și fair-play-ul care ar trebui transmise odată cu emisiunile sportive cu golăneala care răzbate, nu arareori din miasmele sportului rege.

Englezii au o interdicție pentru spectatorii huligani pe stadioane, există suspendări pe diferite perioade din competițiile sportive și din viațasportivă, poate nu ar fi lipsit de interes și unele restricții privind aparițiile publice, în mass-media, mai ales la TV. Dacă nu legiferate, măcar de bun simț.

Balaci fără tatuaj

În era de glorie, Craiova Maxima căzuse în cupele europene cu o echipă din Danemarca. Balaci a fost întrebat dacă îi vor studia pe danezi și dacă îi cunosc.

Balaci a spuscă nu îi vor studia pentru că îi știu cum sunt – ”Sunt mari și blonzi!”. Balaci avea umor și bun simț. I-au bătut și în Danemarca și la Craiova. Mai recent, Steaua, fcsb-ul lui Becali a luat 10-0 dus-întors de la o echipă daneză.

Dacă suntem cu așa puțin fotbal măcar bunul simț și educația să rămână. Sau se intercondiționează? Lui Balaci nu-i ținem minte nici un tatuaj…