ACTUALITATE
Jurnalul lui Tavi (5)/ Cum arată Sfânta Sărbătoare a Paştelui fără oameni în biserică! Bătu-v-ar Dumnezeu de mizerii umane
Dupa o noapte urata, cu cosmaruri pe care mi le amintesc in flash-uri soarele strepezit sagetat de un vant subtire, patrunzator. Orasul schimonosit, parca, descarnat si trist. Niciodata orasele n-ar trebui sa nu se bucure de raurile vii de oameni colorati; orasele aduc, dintotdeauna si binele si raul, cum zice profesorul Bulai.
Ieri, spre seara vorbesc cu profesorul Dancu despre lipsa dezbaterii publice, absenta in ultimii (multi!) ani. A fost in interesul politicii ca aceasta forma de asumare a vietii cetatii, dezbaterea, sa dispara. Tot auzim ca dupa drama asta urata, nimic nu va mai fi la fel. Aiurea. Atata timp cat lacomia si dorinta de imbogatire va exista, nu se va schimba nimic. Ori, dezbaterea publica atat de necesara acum, ar trebui sa se axeze pe o tema mare. Ce anume vrem sa salvam dupa coronavirus? Vrem sa salvam, ca pana acum, capitalul strain, multinationalele, marea finanta si bancile straine, sau vrem sa ne intoarcem spre bietii romani, cazuti in genunchi in fata acestui tavalug, construit inca de la admiterea romaniei in UE care a vamuit tara noastra fara mila? Daca la intrebarea asta nu vom raspunde, daca oameni politici cu suflet de roman nu vor face posibila aceasta alegere inseamna ca vom fi condamnati sa ramanem saraci si infranti. Imi povesteste Vasile, cu talentul de povestitor mostenit de la tatal sau, poet remarcabil si Om de carte, cu care am avut placerea sa impart bucuria de a ne lansa cartile ,- o data la Cluj, alta data la Salon du Livre – Paris-, o intamplare cu un talc anume; la un drum mai lung, ascultand in direct la radio decretarea starii de urgenta, soferul lui a observat ca in tot excursul premierului, ministrilor care au luat cuvantul, cel mai des folosit cuvant a fost… ghiciti care: „ACHIZITII PUBLICE” Normal. „Imbogatitii de razboi” nu pot aparea din neant. Terenul trebuie pregatit cu atentie…
————————-
Inainte de 89′ eram coplesiti de valori literare. Parca ne era rusine sa spunem ca scriem… Erau cenacluri unde cu teama scoteam, pe furis cate un manuscris… Mi-l amintesc pe Mircea Ivanescu – venea uneori la cenaclul nostru „Lumina”, cu nelipsita-i generozitate… Ce departe par toate, cand azi oricine are un computer legat la internet e ba jurnalist, ba scriitor… Parca, mai mult decat oricand se adevereste fraza lui I.L.Caragiale : „Pentru orice roman ce stie a citi, cel mai greu lucru e a nu scrie.” Ne inunda din toate partile „scriitori”. Toti vor sa fie bogati si celebri. Adulati de femei. Et caetera.
————
La Mircea Ivanescu mergeam aproape in fiecare zi. Ba intram la redactie, la Transilvania si ne retrageam intr-un colt, la biroul sau din a doua camera, ori stateam la intrare, in secretariat si barfeam de prin oras. Parca intram intr-o catedrala: la biroul din dreapta Titu Popescu, la mijloc in fata geamului Mircea Braga si in biroul din spate, intotdeauna cu usa inchisa, Mircea Tomus. Se mai oprea din cand in cand cu noi… Era unul din marile vise ale oricaruia dintre noi: sa lucrezi la o revista literara… Sa publici, sa fii coleg cu Mircea Ivanescu… Era ceva mai presus decat isi poate dori cineva. De obicei, de la Transilvania plecam cu Mircea pe la 5- 6 seara si ne opream ori la „Bufnita”, pe fosta Regina Maria, ori la „Calugarul” pe strada ce coboara la Gara. Lui Mircea ii placea mai ales „Calugarul”. Un restaurant soios si murdar, unde se aduna sa bea toata fauna care misuna in jurul garii. Intrai pe usa si in stanga coborai doua randuri de trepte, parca intr-un abis al derizoriului. Carutasi, tigani, oameni din constructii, figuri triste, dar in acelasi timp relevante pentru ce insemna pe atunci clasa de jos. Nu de putine ori il gaseam pe Mircea band de unul singur acolo, in incaperea „de jos”, vodca. Aceeasi vodca proasta, careia nici acum nu i-am uitat gustul. Multii bani primiti de uriasul poet si traducator ca drepturi de autor dupa traducerea lui „Ulysse” a lui Joyce au ramas la Calugaru, la Bufnita, la Imparatul Romanilor in braserie, sau, uneori, cand el lua hotararea ca nu mai bea in Sibiu, poposeam la Arpas, Boita sau Podu-olt, in carciumi de sat, sau de gara, sub privirile mirate ale localnicilor. Dar, de cele mai multe ori mergeam acasa la el, in cartierul Vasile Aaron. Acea o casuta mica, cu gradina, prinsa in cleste de blocuri. Devenise un obicei si ne primea cu multa bucurie. Stiam unde e cheia, strecuram mana prin gard si o luam de unde era ascunsa si intram in voie, ca la noi acasa. Stateam cel mai mult in camera mare, cu Mircea si doamne Stela, strecurandu-i pe ascuns cate un pachet de „Carpati”, caci avea tigarile numarate, si vorbeam despre carti si scriitori, perintre zeci de pisici, fumam si beam nechezol, insa fiecare ora petrecuta cu ei – aveam sa constat – era un dar de la Dumnezeu. Ne povestea amintiri, ne lasa sa citim dactilogramele, poemele lui minunate, ce stateau imprastiate pe masa mare, langa batrana masina de scris, la care scria cu o viteza uimitoare, doar cu doua degete…
Mai am si acum filele scrise la masina de el, cateva foi ingalbenite – prefata primei mele carti, pe care mi-a si lansat – o cu generozitatea lui imensa, in 1992, la Libraria Octavian Goga, un vis la care n-as fi sperat niciodata… La o saptamana cartea avea sa fie lansata la Cluj, de catre Adrian Marino, la Libraria Universitatii in mijlocul colegilor de la „Nu” si al invitatilor. Era vremea cand, asa cum spunea la lansare Alin Fumurescu, oamenii alergau dupa o casa si o masina, iar eu, noi, cei de la”Nu”, n-aveam nimic si nu alergam dupa nimic din toate astea. Ei aveau o casa, eu aveam o carte…
————–
Primesc pe whazup, de la un amic: „Oare daca era vorba ca Romania sa fi fost atacata de Rusia, s-ar mai fi intors in tara atatia din diaspora?”
O intrebare foarte buna. Sa ceri cu glasul ridicat mancare de la restaurant, in izolare, cand tu, ani de zile, nefiind in tara n-ai platit nici un ban, nici un impozit, nici asigurari sociale, mi se pare de a dreptul o obraznicie…
———————–
Nu mi-e clar de ce PNL vrea sa dispara in istorie. Oricum, pentru adevaratii liberali, partidul n-a mai existat din momentul in care Crin Antonescu, fara nici o consultare cu membrii, de azi pe maine a pus PNL ofranda la picioarele camarilei lui Basescu si a atasat, ca un anus contra naturii, acest partid la PPE. Acum, guvernul PNL este, cred, singurul care nu a oferit romanilor nici un ajuror substantial. E atat de mare defazarea oamenilor acestora, incat par sa nu vada nimic din tot ce fac toate celelalte guverne din intraga Europa. In mod real, populatia nu este sprijinita cu nimic din ceea ce cu adevarat ar avea nevoie. Intr-o saptamana am pierdut un milion de locuri de munca. Povara bancara pe cel imprumutat a fost, incredibil, majorata. Firmele mici si capitalul privat romanesc este in pragul colapsului. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre austeritate. N-au inteles, acesti sfertodocti, nimic din lectia austeritatii practicata de Basescu…
Cred ca e momentul sa observam, pana nu va fi prea tarziu, ca oamenii politici sunt depasiti si nu cred ca vor putea face fata caderii economiei. Sau, macar, sa aiba curajul sa spuna populatiei ce parte anume a economiei vor sa salveze. Primesc pe whazup o fotografie cu un tanar agitand o pancarta: „can we please put the smart people in charge now?” Poate o fi primit-o si dl Orban si ministrii dsale… Si inca una. Raspunsul unei doamne din Spania, cercetator microbiolog: „voi platiti fotbalistii cu un milion de euro, iar un cercetator ca mine, cu o mie opt sute. Acum cautati un tratament? Mergeti la Cristiano Ronaldo si la Messi si ei vor gasi leacul!”
———————
Vorbesc ieri cu Mirel Curea, apoi cu Florian Bichir; subscriu gandurilor si excelentelor texte semnate de ei. De cele mai multe ori imi sunt reazem si lumina randurile scrise ale acestor minunati prieteni. E un semn ca nu ne-am pierdut si ca exista in romania o retea de constiinte legata prin invizibilele fire ale respectului valorilor parintilor si bunicilor nostri, al persistentei memoriei ortodoxe, crestine a acestui neam.
Cum arata noaptea de Inviere, in aceste timpuri cand se fac eforturi teribile ca poporul acesta sa fie indepartat de Biserica? Valul neomarxistilor declarati sau mascati este ingrijorator de mare. Cum arata Sfanta Sarbatoare a Pastelui fara oameni in biserica? Mi-e greu sa imaginez biserica fara oameni… In toate marile tragedii ale neamului Biserica ne-a fost alaturi, fiindca trupul ei am fost noi, credinciosii.
Am vazut scene mizerabile: un militian a amendat un preot, care spunea rugaciuni unui grup dispersat de 5-6 oameni. Repet: doar 5-6 oameni si toti erau rasfirati la mai putin de 4-5 metri. Mai mult, intre acestia era o femeie sarmana, careia cu o zi inainte ii murise barbatul. Il jelea, iar preotul se ruga pentru sufletul lui. Degeaba a plans femeia si s-a rugat de militian. Preotul a fost admonestat si amendat. Batu-v-ar Dumnezeu de mizerii umane! Nimeni mai bine decat Petre Tutea nu a definit mai precis natura acestor tineri neomarxisti care sufoca sufletul poporului roman. „Oameni fara Dumnezeu, care vin de nicaieri si merg spre nicaieri…”
————–
Oare megalomanii acestia de loc inocenti din guvernele dintotdeauna ale Romaniei, nu-si pun niciodata intrebarea aceasta, care pare atat de fireasca pentru orice om cu o farama de bun simt: „Doamne, ce caut eu aici? Nu sunt in stare sa fac nimic…”
Ma uit la ministrul mediului, care a refuzat sa opreasca taierile de paduri, macar pe timpul starii de urgenta. De ce? Vedem acum, pe toate canalele media. Ca sa se poata fura in liniste. Ce gretos. Un guvern captiv in plasa mafiei lemnului…
———————–
Ma intreb cum ar trebui sa facem sa putem depasi conditia de indivizi striviti si napastuiti de camarilele propriului guvern pus pe capatuiala „de razboi”? Cum si unde sa ne ascundem de conditia noastra de popor ingenunchiat al maretei Europe, cand diletantismul, lasitatea, fanariotul obicei al vanzarii de tara si imensa lacomie ne iese prin piele, ca o sudoare puturoasa? Deocamdata suntem adusi la nivelul de jos al propriei existente. Acum imi explic si de ce a durat atata cu Ceausescu. Dupa omorarea dictatorului i-au luat puterea (economica) securistii mai tineri, au intrat in scena cei care au fost denumiti „statul paralel”. Cand au aparut dovezi clare despre modul cum au actionat, impotriva fiintei nationale, n-am fost in stare sa spunem lucrurilor pe nume, prin cei pe care ii trimiseseram in politica tocmai pentru asta. Ceea ce inseamna ca acestia devenisera in mare numar oamenii lor. Acum vin la rand fiii fiilor securistilor lui Ceausescu. Scoliti in strainatate, imbracati la patru ace, cu averi care sa le permita sa intre in jocurile de culise ale unei economii tributare capitalului strain, s-au infliltrat in politica romaneasca si chiar in Parlamentul European. Au avut chiar tupeul sa faca un partid… A durat atunci, cu Ceausescu, pentru ca niciodata nu am asumat sa spunem lucrurilor pe nume. Acum facem la fel.
Vedem cu ochii nostri ce se intampla si facem asemeni lui Meursault: nu cautam Lumina, ci cotloanele intunecate. In ce priveste existenta, ca si acestui faimos personaj camusian, nu ne pasa catusi de putin de ce se intampla cu oamenii acestui popor luati in parte. Suntem la fel de nepasatori cu ceilalti dar si cu propria noastra existenta. Niciodata n-am avut curaj sa pasim pe drumul care ducea la capatul ideilor noastre, chiar daca ele au existat. Haosul pe care il traim, il traim ca pe o noutate; caci pana acum am trait de unii singuri, multiplii Meursault, intr-o mare inghesuiala. Acum suntem singuri in casele noastre. Inca din vremea comunismului am inceput sa fim instrainati de modul nostru de viata caracteristic, traditional. Acum am ajuns sa fi pierdut aproape totul. Chiar si respectul vecinilor nostri europeni.
” In societatea noastra – spunea Camus, incercand sa rezume ‘Strainul’ -, orice om care nu plange la inmormantarea mamei sale risca sa fie condamnat la moarte. Probabil ca noi suntem condamnati la ceva si mai abominabil, pentru ca am fost lasi si n-am avut curajul sa varsam nici o lacrima la distrugerea sufletului propriului nostru popor. Nu ne ramane decat sa asteptam ridicarea starii de urgenta, sa ne putem tine mai bine de urat la aceasta inmormantare nationala. Sau sa stam in casa, in genunchi si sa citim Acatistul Sfintei Invieri, dupa cum ne spune parintele Calistrat. Si, as mai adauga ceva: securistii mai tineri sa mai lase cate ceva, ca „prada de razboi” si securistilor batrani, dupa cum ar trebui sa ne rugam ca mortii mai tineri sa cedeze locul la Judecata, mortilor de peste 65 de ani…
Octavian Hoandră
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
CULTURA
VIDEO. Jazz și cafea, în mijlocul orașului: o dimineață cu JazzyBIT în Piața Muzeului Cluj-Napoca
Piața Muzeului din Cluj-Napoca a prins, marți, viață pe ritmuri de jazz. De la ora 09:00, timp de 30 de minute, trupa JazzyBIT a oferit publicului o mostră de festival, într-un concert live susținut în fața cafenelei Olivo Coffee Culture.
A fost o dimineață cu gust și miros bun de cafea și energie cât pentru o zi întreagă, într-un decor familiar, dar cu o atmosferă specială.
Deși nu a cântat, celebrul pianist cubanez Omar Sosa, aflat în Cluj pentru repetițiile din cadrul Jazz in the Park, a fost prezent și a savurat, alături de public, concertul matinal și vibe-ul relaxat din piață.
Avanpremieră la Jazz in the Park
Evenimentul a fost gândit ca avanpremieră a festivalului Jazz in the Park 2025, care va avea loc între 6 și 8 iunie, în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”.
A fost, în același timp, un moment de reconectare cu comunitatea și o invitație deschisă către tot ce urmează la festival.
JazzyBIT – Prima rezidență muzicală Jazz in the Park
Ediția 2025 marchează o premieră: prima rezidență artistică din istoria Jazz in the Park, semnată de trupa JazzyBIT. Colaborarea celebrează 13 ani de activitate JazzyBIT, 13 ani de festival, și constă în trei concerte inedite, gândite special pentru această ediție:
Sâmbătă, 8 iunie – JazzyBIT x DJ K-Lu: un concert energic, care combină groove-ul trupei cu beat-urile lui DJ K-Lu.
JazzyBIT & Omar Sosa este concertul central al rezidenței, construit în parteneriat cu unul dintre cei mai apreciați pianiști de jazz din lume, Omar Sosa, nominalizat de șase ori la premiile Grammy. Acestuia i se vor alătura și alți invitați surpriză.
Jam session surpriză – într-una din zile, scena va găzdui un moment de improvizație spontană, cu invitați speciali și artiști din festival.
Povestea dintre JazzyBIT și Omar Sosa durează de aproape un deceniu și este construită pe prietenie, admirație reciprocă și dorința comună de a inova.
Jazz in the Park 2025: primul festival al verii
Pentru prima dată, Jazz in the Park deschide vara, între 6 și 8 iunie, în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca. Lineup-ul reunește nume importante din scena internațională de jazz: Ibrahim Maalouf, Kokoroko, Biréli Lagrène, Nneka, Delvon Lamarr Organ Trio, Sandra Sangiao și mulți alții.
Jazz in the Park este a daytime festival – un eveniment care se trăiește în ritmul zilei, cu muzică live, natură, relaxare și activități pentru toate vârstele. Nu este doar despre concerte, ci despre tihnă, explorare și bucuria de a fi împreună.
Accesul la concertul de la Olivo Coffee Culture a fost liber.
Manager Jazz in the Park: Mostră de ce va fi la festival
Denisa Dan, manager Jazz in the Park: ”În ultimele săptămâni am avut cu toții o perioadă agitată, cu toate lucrurile care s-au întâmplat în țară și ne-am gândit că după tot stresul acesta, avem nevoie de o gură de aer proaspăt, de puțină relaxare și de muzică bună.
Așa că, am profitat de faptul că băieții de la JazzyBIT și Omar Sosa erau în Cluj pentru repetiții pentru Jazz in the Park și ne-am dat întâlnire la o altfel de cafea de dimineață. E o foarte mică mostră a ceea ce va fi la Jazz in the Park. Pentru că ce pregătim pentru festival va fi cu adevărat special!”
Mai multe detalii despre festival, lineup și bilete, pe https://bilete.jazzinthepark.ro.
EVENIMENT
UPDATE. Marcel Ciolacu a demisionat din fruntea PSD. Partidul va fi condus de Sorin Grindeanu
Marcel Ciolacu a demisionat marți din fruntea Partidului Social Democrat.
Ciolacu a anunțat încă de luni că își va prezenta demisia din fruntea partidului, în urma unei întâlniri informale cu liderii PSD.
Marcel Ciolacu a demisionat după turul I al alegerilor prezidențiale și din fruntea Guvernului.
Anunțul a fost făcut în Consiliul Politic Naţional al partidului, care s-a reunit marţi. Urmează ca acest consiliu să ia o decizie cu privire la rămânerea la guvernare sau trecerea în opoziţie.
Marius Budăi, fostul ministru al Muncii din partea PSD, a spus că „este un moment delicat pentru PSD”.
„Nu este primul moment delicat prin care trecem. Va fi, clar, o dezbatere în interiorul PSD, va fi o dezbatere democratică și vom adopta acele… Noi trebuie practic să avem trei direcții, trei măsuri din punctul meu de vedere. Trebuie să ne poziționăm clar față de viitoarea guvernare și asta trebuie să o facem într-un mod cert și astfel trebuie să ieșim cu această decizie. Trebuie să alegem o echipă care va reprezenta PSD în viitoarele întâlniri și cu președintele ales și care va merge la consultări cu noul președinte. Și, bineînțeles, trebuie să alegem și echipa care să asigure interimatul (după demisia lui Marcel Ciolacu – n.r.). Să vedem și cât va dura acest interimat”, a spus Budăi, la Antena 3 CNN.
Social-democratul a mai afirmat că PSD trebuie să se gândească și „dacă cumva poate nu este periculos ca toate forțele pro-europene să fie la guvernare acum”.
„Aceste decizii trebuie cântărite cu atenție ca deciziile să fie unele corecte nu pentru PSD, pentru PNL, pentru USR. Trebuie să ne gândim la comunități, la comunitățile din care venim și să ne gândim la țara acum mai mult decât la un partid anumit”, a mai spus politicianul, conform Mediafax.
UPDATE
Sorin Grindeanu este noul lider interimar al PSD. El a fost desemnat, marți, de lideri să conducă, interimar, partidul.
Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD
Sorin Grindeanu a obținut sprijinul majorității colegilor săi, fiind votat de 67 de lideri PSD. Unicul său contracandidat, Daniel Băluță, a obținut doar 14 voturi. Alte șase voturi au fost anulate.
Sorin Grindeanu va ocupa funcția de președinte al PSD cu statut interimar.
„Azi am făcut un pas dificil, dar necesar: mi-am încheiat mandatul de președinte al Partidului Social Democrat, cu inima plină de recunoștință și respect față de toți cei care mi-au fost alături în acest proiect. (…) Astăzi este timpul ca alți colegi să preia conducerea. Să ducă PSD mai departe, spre un partid modern, mai adaptat realității în care trăim, dar care să rămână aproape de oameni. Cei care vin trebuie încurajați și susținuți cu toate forțele. Viitorul acestui partid stă în mâinile celor care cred cu adevărat în valorile solidarității, echității și justiției sociale”, a transmis Marcel Ciolacu.
EVENIMENT
VIDEO. Propunerea ca Nicușor Dan să candideze la Președinție a venit de la Cluj. Dezvăluirile lui Valentin Naumescu
Candidatura lui Nicușor Dan la prezidențiale s-a născut la Cluj-Napoca în 6 decembrie 2024, la propunerea Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE), al cărei președinte este profesorul Valentin Naumescu de la UBB.
Valentin Naumescu a povestit la sfârșitul anului trecut în podcastul Contraste de pe Cluj24 că a organizat la Cluj în 6 decembrie 2024 la Facultatea de Studii Europene a UBB un eveniment sub egida ICDE în cadrul căruia urma să îi fie acordat premiul asociației lui Nicușor Dan.
”Am citit un Laudatio, după care a venit rândul domniei sale să rostească discursul de acceptare al premiului ICDE. Și, în timp ce vorbea publicului, studenților de la facultate, am văzut în sală o rumoare, iar un coleg mi-a atras atenția că tocmai apăruse știrea potrivit căreia CCR a invalidat alegerile.
După care am mers la un restaurant să discutăm. Și, la o oră-două după ce s-a pronunțat CCR, fostul judecător Cristi Danileț, care e în ICDE, ne-a explicat că s-a anulat întregul proces și se reia de la capăt, inclusiv cu depunerea candidaturilor.
Acela a fost momentul, vineri după-amiază, 6 decembrie, în care ne-a venit ideea (de a propune să candideze la Președinție – n. a.) și am discutat cu Nicușor Dan, care era acolo.
ICDE l-a propus
Nicușor Dan este un tip precaut, vorbește puțin, gândește mult, bine, procesează informația și am convenit cu domnia sa să tatonăm terenul să vedem care este opinia societății, după care am convenit și am ieșit cu o primă postare. Am anunțat printr-o postare personală că ICDE îl propune pe Nicușor Dan să candideze la Președinție”, a spus Naumescu.
Acesta a dezvăluit că, în seara zilei de 6 decembrie, Nicușor Dan s-a întors la Facultatea de Studii Europene pentru altă întâlnire cu cadre didactice, propunerea lansată de ICDE fiind asumată de un format civic mai larg, Coaliția România Europeană, iar Nicușor Dan a spus că se gândește, va face o analiză, dar nu a spus ”nu”.
Nicușor Dan, soluția politică de care a fost nevoie
”În acel moment noi ne-am dat seama că ia în considerare foarte serios această propunere. Am ținut mai departe legătura, i-am adresat și sfatul de a-și anunța candidatura în mod independent, lucru care s-a și întâmplat.
(…) Anunțul candidaturii îl văd ca excepțional de bun pentru democrația și societatea românească, foarte bine venit într-un moment în care aveam nevoie de o împrospătare a ofertei pe scena politică, era nevoie ca cineva să spargă gheața. România era pe marginea prăpastiei, era cu un picior în groapă și nu aveam soluții politice.
Nicușor Dan este soluția politică de care este nevoie acum. Are toate atributele pentru a suplini lipsa de soluții și de candidaturi credibile ale partidelor democratice, pro – occidentale”, spunea Naumescu.
Indiferent că ai sau nu experiență, din postura de parior contează foarte mult euforia pe care o experimentezi atunci când ești în așteptarea unui rezultat sau când te afli la o masă de joc ca să vezi ce anume se va întâmpla. Ne place adrenalina aia care pulsează din euforie și, odată trăită, vrem să o retrăim.
Jocurile de noroc oferă o astfel de emoție, la care revenim când și când, motiv pentru care uneori vrem să încercăm mai multe jocuri, până le găsim pe acelea care se apropie cel mai mult de ceea ce căutăm. Una dintre cele mai mari dileme ale unui jucător de la cazino este cea care ține de alegerea dintre două jocuri de cărți care, deși sunt similare, au diferențe notabile – jocul de poker sau cel de blackjack?
Acum, când te întrebi care este mai bun, răspunsurile sunt și subiective, în funcție de ceea ce oferă fiecare, dar și obiective, ținând cont de șansele de câștig și de diverși factori. Dacă pokerul este predominant jucat împotriva altor persoane, iar blackjack-ul direct împotriva cazinoului, ambele îți permit să te folosești de abilitățile tale, ceea ce înseamnă că atrag același tipar de jucător.
Cu toate că nu sunt ceea ce alții ar cataloga drept jocuri de noroc gratis, pentru că ai nevoie de bani ca să câștigi alți bani, ambele se pot dovedi la fel de profitabile, dacă știi ce și când să faci. Până să stabilim care sunt prioritățile, mai bine hai să detaliem totul mai jos.
Blackjack vs. Poker – Ce sunt cele două jocuri?
Cu toate că ai auzit mai mult ca sigur atât despre Blackjack, cât și despre Poker, poate că încă ai ceva dileme când vine vorba despre acestea. Ce trebuie să reții este că ambele sunt jocuri de cărți, dar se diferențiază astfel:
- Blackjack este un joc clasic de cazino, care îl pune pe jucător împotriva dealerului, într-o cursă de a însuma 21 de puncte. Premisa de bază este să te apropii de acest număr, dar dacă îl depășești, ai pierdut mâna. Sigur că există alte câteva reguli de bază și că există diverse oportunități de urmărit, dar regulile care îți permit să schimbi mâna în timpul jocului adaugă o notă de entuziasm. Iar faptul că are o margine a casei scăzută îl face un favorit în rândul jucătorilor.
- Pokerul este, de asemenea, un alt favorit al celor care vizitează cazinourile, dar este mai complex. În loc să fie vorba despre a învinge dealerul, aici scopul este să învingi ceilalți jucători de la masă. Fiecare primește o mână de cărți și se fac pariuri pentru a ghici cine are cele mai bune combinații. Cu cât ai o mână mai bună, cu atât ai șanse mai mari să câștigi pot-ul. Este vorba despre un joc cu o margine a casei mai ridicată, dar jucătorii cu abilități bune de intuiție și strategie pot avea mari șanse de reușită.
În ceea ce privește șansele de câștig, nu există un răspuns corect, pentru că totul depinde de nivelul tău de experiență. Dacă ești nou în tot ce înseamnă gambling, atunci Blackjack-ul s-ar putea să ți se potrivească mai bine, pentru că are reguli mai simple. Însă și aici totul depinde de strategii și, desigur, de noroc.
În ceea ce privește pokerul, acesta este recomandat celor mai experimentați. Deși este mai complicat, uneori totul poate depinde de intuiție și de abilitățile de înțelegere a jocului. Dacă iei decizii inteligente și ții cont de diversi factori (poziția la masă, citirea adversarului, anticiparea mutărilor, poziția în rundă etc.), ai șanse mari de reușită.
Deosebiri între cele două jocuri
Acum că am lămurit ce sunt cele două jocuri, hai să vedem dacă au și alte lucruri în comun sau ce anume le diferențiază. Oricum, cel mai bine îți vei da seama despre ce anume oferă fiecare joc, dar amintim următoarele:
- Pentru a juca ambele jocuri, trebuie să ai o foarte bună disciplină și să știi cum să rămâi la planul stabilit. Este nevoie de autocontrol și capacitatea de a te adapta provocărilor.
- Ambele jocuri se pot dovedi profitabile, dacă știi cum să le joci, dar mai ales dacă demonstrezi abilități foarte bune și poți câștiga sume generoase.
- Interacțiunea este diferită la cele două jocuri. Dacă în blackjack dialogul este limitat, la poker există o dimensiune mai mare de comunicare, ceea ce oferă un plus de complexitate.
- Dacă la blackjack te-ar ajuta să știi cum să numeri cărțile, acest joc nu are nimic în comun cu bluff-ul și cacealmaua, care sunt esențiale în poker.
- Există diferențe și în ceea ce privește tacticile de joc, utilizarea psihologiei pentru a influența adversarii și creativitatea necesară.
- În ceea ce privește relaxarea, blackjack-ul este mai confortabil, poate și pentru că nu te solicită atât de mult mental, dar și pentru că nu trebuie să te preocupi de ceea ce face cealaltă persoană.
- La nivel de competitivitate și adrenalină, pokerul este cel care animă cel mai mult atmosfera. Este cel mai dinamic joc și cel care implică jucătorii peste măsură. În schimb, la blackjack nu poți spune că ești foarte vizat.
Concluzie
Poate că cel mai bun sfat pe care ți-l putem da este să te încurajăm ca, înainte de a te axa pe un singur joc de noroc, să le încerci pe ambele. De fapt, cu cât încerci mai multe, cu atât ai șanse mai mari să descoperi ce ți se potrivește.
Ce încercăm să concluzionăm este că, indiferent de cât de mult ai pune lucrurile în balanță, tot mai bine îți vei da seama care sunt cele care ți se potrivesc abia după ce ai experimentat personal.
Profesorul clujean Vasile Pușcaș împlinește 72 de ani. A negociat intrarea României în Uniunea Europeană
VIDEO. Bartolomeu Anania şi-a prevestit moartea!? „Nu mi-e frică”. 13 ani de la trecerea sa la cele veşnice
E ziua ta. Istoricul şi criticul literar Mircea Popa, 85 de ani
VIDEO. Jazz și cafea, în mijlocul orașului: o dimineață cu JazzyBIT în Piața Muzeului Cluj-Napoca
UPDATE. Marcel Ciolacu a demisionat din fruntea PSD. Partidul va fi condus de Sorin Grindeanu
VIDEO. Propunerea ca Nicușor Dan să candideze la Președinție a venit de la Cluj. Dezvăluirile lui Valentin Naumescu
Poker vs. Blackjack: Care joc îți oferă cele mai mari șanse? (P)
Delia, Compact și Subcarpați, urcă pe scenă la Zilele Clujului. Emil Boc: Vom avea ”Regal folcloric”, dar și spectacol de drone
Emil Boc: Noul președinte, Nicușor Dan, va avea cea mai grea misiune cu putință. Nu are majoritate parlamentară în Guvern
LIVE VIDEO. Alin Tișe, în direct la podcastul Cluj24, despre rezultatul alegerilor prezidențiale
Valentin Naumescu, profesor la UBB Cluj-Napoca, în cărți pentru funcția de consilier prezidențial pe politică externă
