Connect with us

ACTUALITATE

Jurnalul lui Tavi (5)/ Cum arată Sfânta Sărbătoare a Paştelui fără oameni în biserică! Bătu-v-ar Dumnezeu de mizerii umane

Publicat


Dupa o noapte urata, cu cosmaruri pe care mi le amintesc in flash-uri soarele strepezit sagetat de un vant subtire, patrunzator. Orasul schimonosit, parca, descarnat si trist. Niciodata orasele n-ar trebui sa nu se bucure de raurile vii de oameni colorati; orasele aduc, dintotdeauna si binele si raul, cum zice profesorul Bulai.

Ieri, spre seara vorbesc cu profesorul Dancu despre lipsa dezbaterii publice, absenta in ultimii (multi!) ani. A fost in interesul politicii ca aceasta forma de asumare a vietii cetatii, dezbaterea, sa dispara. Tot auzim ca dupa drama asta urata, nimic nu va mai fi la fel. Aiurea. Atata timp cat lacomia si dorinta de imbogatire va exista, nu se va schimba nimic. Ori, dezbaterea publica atat de necesara acum, ar trebui sa se axeze pe o tema mare. Ce anume vrem sa salvam dupa coronavirus? Vrem sa salvam, ca pana acum, capitalul strain, multinationalele, marea finanta si bancile straine, sau vrem sa ne intoarcem spre bietii romani, cazuti in genunchi in fata acestui tavalug, construit inca de la admiterea romaniei in UE care a vamuit tara noastra fara mila? Daca la intrebarea asta nu vom raspunde, daca oameni politici cu suflet de roman nu vor face posibila aceasta alegere inseamna ca vom fi condamnati sa ramanem saraci si infranti. Imi povesteste Vasile, cu talentul de povestitor mostenit de la tatal sau, poet remarcabil si Om de carte, cu care am avut placerea sa impart bucuria de a ne lansa cartile ,- o data la Cluj, alta data la Salon du Livre – Paris-, o intamplare cu un talc anume; la un drum mai lung, ascultand in direct la radio decretarea starii de urgenta, soferul lui a observat ca in tot excursul premierului, ministrilor care au luat cuvantul, cel mai des folosit cuvant a fost… ghiciti care: “ACHIZITII PUBLICE” Normal. “Imbogatitii de razboi” nu pot aparea din neant. Terenul trebuie pregatit cu atentie…

————————-

Inainte de 89′ eram coplesiti de valori literare. Parca ne era rusine sa spunem ca scriem… Erau cenacluri unde cu teama scoteam, pe furis cate un manuscris… Mi-l amintesc pe Mircea Ivanescu – venea uneori la cenaclul nostru “Lumina”, cu nelipsita-i generozitate… Ce departe par toate, cand azi oricine are un computer legat la internet e ba jurnalist, ba scriitor… Parca, mai mult decat oricand se adevereste fraza lui I.L.Caragiale : “Pentru orice roman ce stie a citi, cel mai greu lucru e a nu scrie.” Ne inunda din toate partile “scriitori”. Toti vor sa fie bogati si celebri. Adulati de femei. Et caetera.

————

La Mircea Ivanescu mergeam aproape in fiecare zi. Ba intram la redactie, la Transilvania si ne retrageam intr-un colt, la biroul sau din a doua camera, ori stateam la intrare, in secretariat si barfeam de prin oras. Parca intram intr-o catedrala: la biroul din dreapta Titu Popescu, la mijloc in fata geamului Mircea Braga si in biroul din spate, intotdeauna cu usa inchisa, Mircea Tomus. Se mai oprea din cand in cand cu noi… Era unul din marile vise ale oricaruia dintre noi: sa lucrezi la o revista literara… Sa publici, sa fii coleg cu Mircea Ivanescu… Era ceva mai presus decat isi poate dori cineva. De obicei, de la Transilvania plecam cu Mircea pe la 5- 6 seara si ne opream ori la “Bufnita”, pe fosta Regina Maria, ori la “Calugarul” pe strada ce coboara la Gara. Lui Mircea ii placea mai ales “Calugarul”. Un restaurant soios si murdar, unde se aduna sa bea toata fauna care misuna in jurul garii. Intrai pe usa si in stanga coborai doua randuri de trepte, parca intr-un abis al derizoriului. Carutasi, tigani, oameni din constructii, figuri triste, dar in acelasi timp relevante pentru ce insemna pe atunci clasa de jos. Nu de putine ori il gaseam pe Mircea band de unul singur acolo, in incaperea “de jos”, vodca. Aceeasi vodca proasta, careia nici acum nu i-am uitat gustul. Multii bani primiti de uriasul poet si traducator ca drepturi de autor dupa traducerea lui “Ulysse” a lui Joyce au ramas la Calugaru, la Bufnita, la Imparatul Romanilor in braserie, sau, uneori, cand el lua hotararea ca nu mai bea in Sibiu, poposeam la Arpas, Boita sau Podu-olt, in carciumi de sat, sau de gara, sub privirile mirate ale localnicilor. Dar, de cele mai multe ori mergeam acasa la el, in cartierul Vasile Aaron. Acea o casuta mica, cu gradina, prinsa in cleste de blocuri. Devenise un obicei si ne primea cu multa bucurie. Stiam unde e cheia, strecuram mana prin gard si o luam de unde era ascunsa si intram in voie, ca la noi acasa. Stateam cel mai mult in camera mare, cu Mircea si doamne Stela, strecurandu-i pe ascuns cate un pachet de “Carpati”, caci avea tigarile numarate, si vorbeam despre carti si scriitori, perintre zeci de pisici, fumam si beam nechezol, insa fiecare ora petrecuta cu ei – aveam sa constat – era un dar de la Dumnezeu. Ne povestea amintiri, ne lasa sa citim dactilogramele, poemele lui minunate, ce stateau imprastiate pe masa mare, langa batrana masina de scris, la care scria cu o viteza uimitoare, doar cu doua degete…

Mai am si acum filele scrise la masina de el, cateva foi ingalbenite – prefata primei mele carti, pe care mi-a si lansat – o cu generozitatea lui imensa, in 1992, la Libraria Octavian Goga, un vis la care n-as fi sperat niciodata… La o saptamana cartea avea sa fie lansata la Cluj, de catre Adrian Marino, la Libraria Universitatii in mijlocul colegilor de la “Nu” si al invitatilor. Era vremea cand, asa cum spunea la lansare Alin Fumurescu, oamenii alergau dupa o casa si o masina, iar eu, noi, cei de la”Nu”, n-aveam nimic si nu alergam dupa nimic din toate astea. Ei aveau o casa, eu aveam o carte…

————–

Primesc pe whazup, de la un amic: “Oare daca era vorba ca Romania sa fi fost atacata de Rusia, s-ar mai fi intors in tara atatia din diaspora?”

O intrebare foarte buna. Sa ceri cu glasul ridicat mancare de la restaurant, in izolare, cand tu, ani de zile, nefiind in tara n-ai platit nici un ban, nici un impozit, nici asigurari sociale, mi se pare de a dreptul o obraznicie…

———————–

Nu mi-e clar de ce PNL vrea sa dispara in istorie. Oricum, pentru adevaratii liberali, partidul n-a mai existat din momentul in care Crin Antonescu, fara nici o consultare cu membrii, de azi pe maine a pus PNL ofranda la picioarele camarilei lui Basescu si a atasat, ca un anus contra naturii, acest partid la PPE. Acum, guvernul PNL este, cred, singurul care nu a oferit romanilor nici un ajuror substantial. E atat de mare defazarea oamenilor acestora, incat par sa nu vada nimic din tot ce fac toate celelalte guverne din intraga Europa. In mod real, populatia nu este sprijinita cu nimic din ceea ce cu adevarat ar avea nevoie. Intr-o saptamana am pierdut un milion de locuri de munca. Povara bancara pe cel imprumutat a fost, incredibil, majorata. Firmele mici si capitalul privat romanesc este in pragul colapsului. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre austeritate. N-au inteles, acesti sfertodocti, nimic din lectia austeritatii practicata de Basescu…

Cred ca e momentul sa observam, pana nu va fi prea tarziu, ca oamenii politici sunt depasiti si nu cred ca vor putea face fata caderii economiei. Sau, macar, sa aiba curajul sa spuna populatiei ce parte anume a economiei vor sa salveze. Primesc pe whazup o fotografie cu un tanar agitand o pancarta: “can we please put the smart people in charge now?” Poate o fi primit-o si dl Orban si ministrii dsale… Si inca una. Raspunsul unei doamne din Spania, cercetator microbiolog: “voi platiti fotbalistii cu un milion de euro, iar un cercetator ca mine, cu o mie opt sute. Acum cautati un tratament? Mergeti la Cristiano Ronaldo si la Messi si ei vor gasi leacul!”

———————

Vorbesc ieri cu Mirel Curea, apoi cu Florian Bichir; subscriu gandurilor si excelentelor texte semnate de ei. De cele mai multe ori imi sunt reazem si lumina randurile scrise ale acestor minunati prieteni. E un semn ca nu ne-am pierdut si ca exista in romania o retea de constiinte legata prin invizibilele fire ale respectului valorilor parintilor si bunicilor nostri, al persistentei memoriei ortodoxe, crestine a acestui neam.

Cum arata noaptea de Inviere, in aceste timpuri cand se fac eforturi teribile ca poporul acesta sa fie indepartat de Biserica? Valul neomarxistilor declarati sau mascati este ingrijorator de mare. Cum arata Sfanta Sarbatoare a Pastelui fara oameni in biserica? Mi-e greu sa imaginez biserica fara oameni… In toate marile tragedii ale neamului Biserica ne-a fost alaturi, fiindca trupul ei am fost noi, credinciosii.

Am vazut scene mizerabile: un militian a amendat un preot, care spunea rugaciuni unui grup dispersat de 5-6 oameni. Repet: doar 5-6 oameni si toti erau rasfirati la mai putin de 4-5 metri. Mai mult, intre acestia era o femeie sarmana, careia cu o zi inainte ii murise barbatul. Il jelea, iar preotul se ruga pentru sufletul lui. Degeaba a plans femeia si s-a rugat de militian. Preotul a fost admonestat si amendat. Batu-v-ar Dumnezeu de mizerii umane! Nimeni mai bine decat Petre Tutea nu a definit mai precis natura acestor tineri neomarxisti care sufoca sufletul poporului roman. “Oameni fara Dumnezeu, care vin de nicaieri si merg spre nicaieri…”

————–

Oare megalomanii acestia de loc inocenti din guvernele dintotdeauna ale Romaniei, nu-si pun niciodata intrebarea aceasta, care pare atat de fireasca pentru orice om cu o farama de bun simt: “Doamne, ce caut eu aici? Nu sunt in stare sa fac nimic…”

Ma uit la ministrul mediului, care a refuzat sa opreasca taierile de paduri, macar pe timpul starii de urgenta. De ce? Vedem acum, pe toate canalele media. Ca sa se poata fura in liniste. Ce gretos. Un guvern captiv in plasa mafiei lemnului…

———————–

Ma intreb cum ar trebui sa facem sa putem depasi conditia de indivizi striviti si napastuiti de camarilele propriului guvern pus pe capatuiala “de razboi”? Cum si unde sa ne ascundem de conditia noastra de popor ingenunchiat al maretei Europe, cand diletantismul, lasitatea, fanariotul obicei al vanzarii de tara si imensa lacomie ne iese prin piele, ca o sudoare puturoasa? Deocamdata suntem adusi la nivelul de jos al propriei existente. Acum imi explic si de ce a durat atata cu Ceausescu. Dupa omorarea dictatorului i-au luat puterea (economica) securistii mai tineri, au intrat in scena cei care au fost denumiti “statul paralel”. Cand au aparut dovezi clare despre modul cum au actionat, impotriva fiintei nationale, n-am fost in stare sa spunem lucrurilor pe nume, prin cei pe care ii trimiseseram in politica tocmai pentru asta. Ceea ce inseamna ca acestia devenisera in mare numar oamenii lor. Acum vin la rand fiii fiilor securistilor lui Ceausescu. Scoliti in strainatate, imbracati la patru ace, cu averi care sa le permita sa intre in jocurile de culise ale unei economii tributare capitalului strain, s-au infliltrat in politica romaneasca si chiar in Parlamentul European. Au avut chiar tupeul sa faca un partid… A durat atunci, cu Ceausescu, pentru ca niciodata nu am asumat sa spunem lucrurilor pe nume. Acum facem la fel.

Vedem cu ochii nostri ce se intampla si facem asemeni lui Meursault: nu cautam Lumina, ci cotloanele intunecate. In ce priveste existenta, ca si acestui faimos personaj camusian, nu ne pasa catusi de putin de ce se intampla cu oamenii acestui popor luati in parte. Suntem la fel de nepasatori cu ceilalti dar si cu propria noastra existenta. Niciodata n-am avut curaj sa pasim pe drumul care ducea la capatul ideilor noastre, chiar daca ele au existat. Haosul pe care il traim, il traim ca pe o noutate; caci pana acum am trait de unii singuri, multiplii Meursault, intr-o mare inghesuiala. Acum suntem singuri in casele noastre. Inca din vremea comunismului am inceput sa fim instrainati de modul nostru de viata caracteristic, traditional. Acum am ajuns sa fi pierdut aproape totul. Chiar si respectul vecinilor nostri europeni.

” In societatea noastra – spunea Camus, incercand sa rezume ‘Strainul’ -, orice om care nu plange la inmormantarea mamei sale risca sa fie condamnat la moarte. Probabil ca noi suntem condamnati la ceva si mai abominabil, pentru ca am fost lasi si n-am avut curajul sa varsam nici o lacrima la distrugerea sufletului propriului nostru popor. Nu ne ramane decat sa asteptam ridicarea starii de urgenta, sa ne putem tine mai bine de urat la aceasta inmormantare nationala. Sau sa stam in casa, in genunchi si sa citim Acatistul Sfintei Invieri, dupa cum ne spune parintele Calistrat. Si, as mai adauga ceva: securistii mai tineri sa mai lase cate ceva, ca “prada de razboi” si securistilor batrani, dupa cum ar trebui sa ne rugam ca mortii mai tineri sa cedeze locul la Judecata, mortilor de peste 65 de ani…

Octavian Hoandră

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

VIDEO/ Edward Iordănescu, despre meciul cu Sepsi Sf. Gheorghe: Mă aștept la cea mai grea deplasare din retur

Publicat

Antreorul CFR-ului, Edward a susținut o conferință de presă înaintea duelului împotriva lui Sepsi Sfântu Gheorghe, de duminică. Partida va conta pentru etapa a 17-a din Liga 1 și se va disputa pe Stadionul Municipal. Clujenii vin după succesul cu 3 la 1, obținut în fața celor de la Academica Clinceni. 

Principalele declarații

„Am început bine campionatul. Rezultatele sunt cele care influențează cel mai tare atmosfera. Avem nevoie de un rezultat foarte bun, dar suntem conștienți că întâlnim un adversar foarte valoros, un adversar care traversează o perioadă foarte bună.

Vom avea un meci foarte greu. Va fi și o deplasare destul de lungă cu autocarul. Sunt două zile în minus față de adversar pentru pregătirea jocului și toate aceste lucruri trebuie luate în calcul și analizate pentru a vedea cum putem să ne pregătim pentru ca la ora jocului să arătăm bine.

Echipa din Sfântu Gheorghe reprezintă o contracandidată la titlu

Sepsi este o contracandidată la titlu. Chiar dacă toată lumea se focusează pe cele trei mari candidate care sunt an de an, Sepsi a arătat elemente bune și foarte bune. Nu au pierdut cu echipele care se bat la campionat și acest lucru o califică automat în lupta pentru titlu. Este o echipă agresivă, în sensul pozitiv al cuvântului, o echipă combativă și cu un ritm foarte bun de joc.

Este foarte greu să ne adaptăm. În trecut, în această perioadă, eram în țări cu climă mai blândă pentru pregătirile centralizate. Mă bucur că s-a schimbat ora pentru că ne permite să jucăm cât de cât în condiții mai blânde.

Este cea mai grea deplasare din retur, potrivit lui Edward Iordănescu

Sepsi a făcut un joc foarte bun la Craiova. Puteau chiar să câștige. La fel s-a întâmplat și la ultimul meci din 2020 cu FCSB. Leo Grozavu a reușit să construiască o echipă foarte competitivă. Mă aștept la cea mai grea deplasare din acest retur, asta în condițiile în care vom juca și la FCSB și Craiova”, a afirmat antrenorul campioanei României.

Citește mai departe

ACTUALITATE

Polițiștii clujeni au efectuat șase percheziții la locuințele unor persoane bănuite de înșelăciune

Publicat

politie

Polițiștii clujeni au efectuat șase percheziții la locuințele unor persoane bănuite de înșelăciune, în cursul zilei de joi, 14 ianuarie. Doi tineri, de 20 și 28 de ani, au fost reținuți, pentru 24 de ore, fiind cercetați într-un dosar penal de înșelăciune, falsuri privind identitatea și uz de fals.

Acțiunea oamenilor legii a avut loc în București, Râmnicu Vâlcea și în județul Argeș.

Din cercetări a reieșit că, în perioada 31 decembrie 2020 – 3 ianuarie 2021, cei în cauză ar fi indus în eroare persoanele vătămate, prezentând diferite anunțuri pe un site.

Cum procedau infractorii?

Prin intermediul anunțurilor, ar fi oferit spre închiriere cabane, despre care persoanele bănuite ar fi susținut că se află în zone turistice din județele Cluj, Alba și Hunedoara.

Sub pretextul închirierii cabanelor respective, aceștia ar fi încasat diverse sume de bani, cauzând astfel un prejudiciu de aproximativ 23.000 de lei.

De asemenea, pentru încheierea contractelor de închiriere a spațiilor de cazare, tânărul de 28 de ani s-ar fi folosit de identități false.

În urma perchezițiilor efectuate, polițiștii au ridicat telefoane mobile, mai multe cartele de telefonie, laptop-uri și 2.000 de lei.

Cei doi au fost reținuți pentru 24 de ore

Față de cei doi tineri a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore. Cercetările continuă în cauză, pentru documentarea întregii activități infracționale

La acţiune au participat poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea şi Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti.

Citește mai departe

ACTUALITATE

FOTO. Povestea dureroasă a “Luceafărului”. Mihai Eminescu şi Veronica Micle, o iubire ucigaşă. Cei doi au fost prin Cluj

Publicat

S-au iubit, dar pe pământ i-a despărţit viaţa. Veronica Micle şi Mihai Eminescu s-au născut şi au murit în acelaşi an. Ea s-a otrăvit după 50 de zile după moartea lui. Au vrut să se căsătorească de două ori. S-au minţit, s-au înşelat, s-au detestat, dar n-a putut unul fără altul. Iar din iubirea şi din durerea lor s-a născut “Luceafărul”. Deşi Mihai Eminescu voia să renunţe la scris pentru Veronica. Secretul a fost ţinut 42 ani. Şi încă un amănunt: şi Veronica, şi Mihai Eminescu au văzut Clujul. Dar în ani diferiţi. Ea, la 14 ani, în 1864, când s-a măritat la Cluj. Iar el, la 16 ani, în 1866, în drumul dintre Cernăuţi şi Blaj. Încă nu se cunoşteau…

Veronica a murit pe 3 august şi ironia sorţii face ca într-o zi de 4 august să fi murit şi fostul ei soţ, Ştefan Micle, cu care s-a căsătorit, într-o zi de 7 august, în Biserica Bob din Cluj.

În revista Familia din martie-aprilie 1937 (în imagini, arhiva Cluj24), Ion Al. Brătescu-Voineşti face o mărturisire pe care a ţinut-o secretă 42 de ani. În 1898, el avusese o discuţie cu Titu Maiorescu, în care acesta din urmă dezvăluia faptul că, din dragoste pentru Veronica, Eminescu voia să renunţe la scris. Şi că din durerea pricinuită de faptul că Veronica avusese o aventură cu IL Caragiale s-a născut “Luceafărul”.

Veronica, prietena multora

Titu Maiorescu către Ion Al. Brătescu Voineşti, despre Eminescu: “Dumneata, ca toţi cei din generaţia dumitale, nu-l cunoşti îndeajuns şi nu-ţi poţi da seama de genialitatea lui; dumneata nu-l cunoşti decât ca poet. (…) Mai târziu (…) aveţi să vă daţi seam ace vastă minte avea, constatând că nu există problemă a neamului nostrum care să nu-l fi preocupat ţi asupra căreia să nu se fi pronunţat cu desfăvârşită competenţă şi claritate. A! ce şubrezi suntem, dacă o astfel de minte… Luceafărul a răsărit din noaptea unei mari dureri. Am să-ţi fac o mărturisire, dar şi o rugăminte: păstreaz-o pentru mult mai târziu.

Între Eminescu şi mine exista o legătură ca aceasta care ne uneşte pe noi doi, ba poate şi mai strânsă. Cu timpul, ne ajunseseră ca o rudă apropiată şi dragă, căreia îi era uşa deschisă la orice oră. De câtăva vreme însă, vizitele lui se răreau şi în curând începu să să lipsească şi de la adunările noastre literare. Am aflat degrabă pricina acestei schimbări; era legătura cu Veronica Micle, legătură care pe zi ce trecea ameninţa să-l înstrăineze cu totul de cercul “Junimei”. (…)

Poţi deci înţelege cât mă îngrijora şi mă durea faptul că-l vedeam în fiecare zi mai învălui în mrejele unei femei ca Veronoca Micle. Cunoşteam bine reputaţia de care se bucura. Ştiam că fusese… prietena multora, între cari şi a lui Caragiale. Mi-o mărturisise chiar el”.

Replica lui Eminescu: “Canalia!”

Dialogul dintre Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu:

Maiorescu: În ce mreje ai fost prins, de n-ai dat atâta vreme semen de viaţă?

Eminescu: Domnule Maiorescu, situaţia e mult mai serioasă decât credeţi. Nu mai pot continua viaţa pe care am dus-o până acum… Vreau să-i pun capăt… Vreau să mă căsătoresc.

Maiorescu: Cu cine?

Eminescu: Cu Veronica Micle. (…) Voi munci pentru amândoi. Voi munci şi la nevoie vom munci amândoi.

Maiorescu: Şi atunci poezia?

Eminescu: Mă las de poezii. Poate ar fi fost mai bine pentru mine dacă n-aş fi scris nici un rând de poezie!

Maiorescu: Eminescule, iartă-mă, te rog, de sfâşierea pe care ştiu că o să ţi-o pricinuiesc, dar aceea pe care ţi-ai ales-o drept tovarăşă de viaţă nu merită această cinste… N-o merită. Înainte de dumneata a fost… prietena multora, a fost şi a lui Caragiale. Mi-a mărturisit-o chiar el…

Eminescu: Canalia!

Scene de gelozie, rupturi

Maiorescu către Ion Al. Brătescu Voineşti despre continuarea dialogului cu Eminescu: S-a sculat şi a plecat. Multă vreme nu l-am mai văzut. Luceafărul n-a apărut în Convorbiri, ci într-o publicaţie din Viena, de unde apoi a fost reprodus în Convorbiri. S-a jenat să mi-o trimeată mie? Căci, oricât de splendidă era haina în care îmbrăcase prozaicele mele cuvinte prin care încercasem să-l conving, ştia c-o să le recunosc. (…) Ce s-a întâmplat în urma plecării lui atunci de la mine, nu ştiu. Probabil scene, ruptură. Încercări de recucerire din partea ei: “Cobori în jos luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază…”.

Revoltă, indignare, rezistenţă din partea lui: “El tremura ca alte dăţi/ În codri şi pe dealuri/ Călăuzind singurătăţi/ De mişcătoare valuri/ Dar nu mai cade ca-n trecut/ În mări, din tot înaltul:/ -Ce-ţi pasă ţie, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?”…  Da, ai dreptate, dintr-o mare durere a răsărit Luceafărul… Şi totuşi Eminescu, mai târziu, a recăzut “ca-n trecut în mări, din tot înaltul”: s-a împăcat cu Veronica Micle.

Veronica s-a măritat la 14 ani cu Ştefan Micle din Feleacu

Se pare că prima vizită –poate şi ultima- în Cluj a Veronicăi Micle, pe atunci Ana Câmpeanu, a fost când s-a măritat. La 14 ani, în 1864. Soţul ei devenea Ştefan Micle, profesor universitar, din Feleacu, care avea 47 de ani.

“Veronica Micle se pare că n-a stat în Cluj, dar se pare că a stat în Feleacu. Atunci când s-a măritat, câteva zile. Ştefan Micle era din Feleacu şi Biserica Bob din Cluj era singura biserică catolică din zonă. În Feleacu era o biserică, dar nu era de confesiune greco-catolică. Deşi Veronica Micle nu era greco-catolică, din câte ştiu. Dar în Feleacu n-au stat mult, doar pentru nuntă, pentru că el era deja profesor la Iaşi, chiar primul rector, parcă, al universităţii de acolo. Ea s-a măritat la 14 ani, dar atunci erai femeie de măritat la 14 ani.

Se pare că şi Mihai Eminescu a fost în tranzit prin Cluj, în drumul spre Blaj. La Cluj, la Liceul Piarist a studiat şi profesorul său Aron Pumnul”, spune istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Se pare că, într-adevăr, în 1866, după moartea profesorului său Aron Pumnul, Mihai Eminescu renunţă la şcoală şi pleacă din Cernăuţi spre Blaj. Cu acea ocazie, în drumul său, se presupune că el ar fi trecut prin Cluj. Şi că ar fi şi înoptat la Cluj, într-o casă de pe actuala stradă a Bisericii Ortodoxe. Dar alte surse susţin că din Cernăuţi, el ar fi ajuns doar în localităţile clujene Dej şi Gherla. După care ar fi mers la Târgu Mureş şi de acolo la Blaj.

Despre ei

*Mihai Eminescu (Mihail Eminovici, 15 ianuarie 1850, 15 iunie 1889), poet, prozator și jurnalist, socotit cea mai importantă voce poetică din literatura română.

*Veronica Micle (Ana Câmpeanu, 22 aprilie 1850, 3 august 1889), poetă, a publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului în special datorită relației cu Mihai Eminescu.

*Ștefan Micle (25 septembrie 1817, 4 august 1879), pedagog și fizician, profesor şi rector universitar la Iași. Pe 7 august 1864 s-a căsătorit în Biserica Bob din Cluj cu Veronica Micle, care atunci avea 14 ani.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Platforma digitală pentru programare la vaccinare în etapa a doua este disponibilă

Publicat

Platforma digitală https://programare.vaccinare-covid.gov.ro/ este disponibilă și poate fi accesată la nivel național, în vederea programării pentru vaccinare.

Procedura de transferare și sincronizare a datelor și serviciilor din aplicația utilizată pentru etapa 1 în aplicația dezvoltată pentru etapa 2 s-a încheiat.

Precizăm faptul că noua versiune a platformei a fost optimizată pentru a facilita înscrierea persoanelor vulnerabile – adulți peste 65 de ani și bolnavi de afecțiuni cronice.

Aplicația are o interfață îmbunătățită, care să vină în sprijinul populației vulnerabile, a medicilor de familie, a angajatorilor și tuturor celor care doresc să se vaccineze.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate