ACTUALITATE
Jurnalul lui Tavi (3)/ Gândesc scriind. Raluca Turcan cum o gândi, oare?
„Numiti-ma Ishmael”, – asa incepe minunatul roman Moby Dick, al lui Melville. Sunt oare cele mai frumoase cuvinte de inceput din literatura universala, cum spun unii, ori nu mai putin celebrele „Intr o dimineata Joseph K. se trezi transformat intr o ganganie inspaimantatoare…”, a lui Franz Kafka? Se vor mai scrie multe pe tema asta.
Plutesc, parca in lumina cenusie si apasatoare de afara; intredeschiderea ochilor e obosita si inundata de gri si „The night they draw all dixie down”. Un amestec de viata si moarte. Retragerea trupei „The band”, concertul memorabil, „The last Waltz”, toti acei muzicieni fantastici, care nu mai sunt printre noi… Nu-i vad pe nici unul aparand la tv si sfatuind natiunea sa stea in casa. Asta se potriveste sarmanelor femeiusti cantatoare, trecute si botoxate de la noi. Sunt totusi simpatice, cum se filmeaza ele in bucatarie sau facand sport printre mobile. Imi plac oamenii acestia frumosi, ai marilor orase, care din prea mult talent simt nevoia acuta de a opinia public. Fara aceste valori tara asta n-ar exista in competitia mondiala, sunt sigur. Simt, deci nevoia (acum ascult Dry your eyes, cu Neil Diamond) sa aduc un omagiu acestori artisti: bloggerilor, creatorilor de continut (sic!), influencerilor, youtuber-ilor. Dar si celor care duc artele plastice inainte: artistii care isi filmeaza jetul propriei urine pe gard, inchipuind un desen, mai ceva ca un Picasso. Arta ar fi mai saraca fara filmarile lor. Precum si sufletele noastre…
Vorbeam despre Melville. Le-a adaugat acelor trei cuvinte de inceput inca vreo cateva alte sute de mii, si toate astea la un loc aveau sa dea una din cele mai minunate carti ale Lumii. Melville era sarac, desi facea parte dintr-o familie distinsa. Astfel ca a plecat pe mare, a trait printre canibali, in insulele Marchize, a calatorit in Tahiti, participand la toate peripetiile prin care trece un marinar. Acest fel de viata i-a dat posibilitatea ca mai tarziu sa poata trai, cu o sotie si patru surori, doar din scris.
Nu dezvolt, – tocmai ascult „Helpless” a lui Neil Young -, ci doar gandesc scriind. Poate de aceea nu m-am simtit niciodata jurnalist, ci un simplu om, obisnuit, care gandeste scriind. Si atunci gandesc si scriu asa: nu reusesc sa ma dumiresc de ce niste oameni ca mine, perfect comuni, perfect banali vor sa faca politica. Ar fi putut, unii din ei, sa fie oameni de treaba, intre vecini, castigandu-si cu demnitate si cinstit painea. Ar fi avut familii frumoase, ar fi trecut prin micile sau marile drame ale propriei vieti, fara ca noi sa stim ca exista. Si ce imens bine si ar fi facut. Iar noua, nu mai putin. E drept, calitatea politicienilor in Lume a scazut; dar la noi, vizibil de pe Luna, nivelul uman si intelectual al politicii este de neimaginat. Toate partidele sunt la acelasi zero absolut, presarat cu cateva exceptii, atat cat sa sa confirme regula.
Iar cea mai mare teama a actualilor conducatori de partide este aparitia figurilor noi, care nu seamana deloc cu ei. Asa se intampla cu doctorul Murad – ca tot vorbeam in episodul trecut despre el. Ar castiga detasat primaria Constantei, oras pe care „il ingrijeste” de multa vreme: atat prin lectia de turism pe care a dat o intregului Litoral, cat si prin caracterul lui de om milos si sensibil. Romanii iubesc asemenea calitati, cu atat mai mult cu cat politica actuala nu are asa ceva. La Constanta ar avea ca adversari un demn urmas al lui Mazare, membru al unui PSD fugind de reformare, iar de la liberali pe „amiralul armatei moarte”, care a adus prima samanta de Covid in Parlament si in guvern. Astfel, doctorul Murad ar castiga detasat. Dar… As putea paria ca Mohamed nu „va fi lasat” sa candideze… Intelegeti din asta ce doriti si puteti! Dupa modelul fricii de Rares Bogdan, si de posibilitatea ca acesta sa castige primaria capitalei. Ma si vad pe frumoasa terasa „vox Maris” a prietenului meu Nicusor Nastase, langa piscina unde innota de obicei Octavian Paler, amuzandu-ne de eforturile bine mascate de a-l „linisti” pe celebrul doctor, in efortul lui de a matura sfertodoctia frumosului oras de la malul marii…
——————————————
Lunga discutie cu George Banu. M-a sunat, cand tocmai voiam sa-l sun eu… Si de aici, o intreaga discutie pe tema existentei unui anume mod de comunicare, intre prieteni. Ma bucur ca e tonic, voios, schimbam fotografii pe whazup cu interioarele caselor noastre, unde suntem prizonieri… In final, o idee geniala, a propos de statul in casa. I-am spus ca, de fapt, mie imi place in casa, iar el raspunde in stilul lui :” …sa stii ca m-am gandit ca in momentul cand vom fi lasati sa iesim din case, s-ar putea sa nu mai vreau eu sa ies…”
Oare cum vom arata dupa catastrofa asta? Ce va ramane din noi? Vorbesc si cu Nicusor Nastase, care si-a sarbatorit ieri ziua de nastere. Si el tonic, vesel, asa cum l-am stiut dintotdeauna. Ma bucur de fiecare om minunat pe care mi i-a trimis Dumnezeu in viata. Fiecare mi-a oferit mult din calitatea lor umana. Asa am devenit mai bogat. Chiar dupa o simpla discutie la telefon cu unul din acesti oameni minunati, ma simt si eu mai puternic si mai bun. „Ce putin ii trebuie unui om sa fie fericit – imi spune -, si ne amintim cum beam cafea si stateam la soare pe terasa de la Vox… As vrea sa mai facem asta. Unora din noi nu ne trebuiesc multi bani sau averi. Prezenta pretioasa a catorva prieteni, discutii aparent banale, o cafea, un pahar de ceva: o liniste si o siguranta ca viata ta pe lumea asta are un sens si in prietenie… Imi povesteste de fericirea simpla fara margini cand bunica lui îl trimitea sa ia ouale din cuibare, si gasea mai multe decat s-ar fi asteptat… Poate ca in toata aceasta drama se gaseste ascunsa aceasta nestemata: redescoperirea sensului profund al prieteniei si reintoarcerea la bucuriilor simple ale vietii…
———–
Din ce in ce mai multa lume ingrijorata de ce anume va fi „dupa”… O tara care si-a praduit activele economice ani de-a randul, sub atacurile „poterei”- cum inspirat o numeste Cozmin Gusa. „Potera pe care o asmuteau la comanda pe oricine le deranja actiunile de preluare sau administrare. (…) potera , formata conform intereselor de anihilare ale imperialistilor, analistii interesati din tarile postcomuniste au localizat un majoritar in zona celebrelor ONG-uri, finantate direct de catre corporatii, fie de catre specia Soros. (…) potera s a extins mult din zona ONG in zona mass-media, in interiorul parchetelor si, atentie, cu influente mari in interiorul serviciilor secrete influente, agregate exact in perioada Statului paralel, pazitorul acestei strategii a ‘neoimperialistilor’ de a silui, practic, Romania.”
Dar, ma intreb, si il intreb si pe Cozmin, in timp ce alearga prin Cornu, ce fac acum, luate pe nepregatite, aceste cohorte ale vanzatorilor de tara?
Nu-i urasc, nu-i iubesc; sunt prea batran ca sa ma apuc acum sa invat sa urasc. Ba mai mult, ii deplang. Prinsi cu una, alta, au fost santajati si pusi sa manance rahat. Si mananca. Pe unii ii vad zilnic, pe la televiziuni. Pe ONG-istii politici, din fericire nu. Au disparut subit: nu mai e rost de iesit in strada si de provocari. Sau poate ca s-au organizat si duc mancare celor batrani, sau aflati in izolare. Glumeam! Intrebare: ce planuri nutresc rezervistii si stapanii lor pentru acesti nefericiti? Ce simplu ar fi fost sa intre in vigoare Legea transparentei finantarii catre ONG-uri… Inteleg de ce s-au opus cu atata indarjire sa vada tot romanul de unde sunt finantati si pentru care anume „proiecte”. Asa cum se intampla la”partenerul strategic”, bunaoara…
—————–
Sunt la al unsprezecelea espresso si in camera mea de la etajul doi miroase a cigar, ca pe holurile hotelului National de Cuba. O fi bine? Specialistii spun ca noi, fumatorii vom muri primii. De am muri, o data, sa nu-i mai deranjam pe toti care se uita urat la noi. Ne-ar omori ei, cu mana lor, parca, daca simt, chiar si pe strada, fumul tigarilor noastre. E un moment bun sa scape de noi si sa fie ei fericiti, pana se vor plictisi sa traiasca pe acest pamant, pe care noi nu mai avem loc…
—————-
Carantina in unele sate din Bucovina. Sarmanele sate… Am avut o data tarani. Cata vreme au existat acesti oameni in sate, chiar daca unii spun ca era o taranime saraca si retrograda, „traiam in vesnicia unei asigurate regenerari organice: nu pieream, ci renasteam. Ca padurea, ca si campul. Intrand in urbe si industrie am pasit in imperiul fara intoarcere al ENTROPIEI. Ce pierdem nu se mai recupereaza, ce se raceste piere… Suntem contemporanii mortii – sau ai sinuciderii – satului romanesc. Balada Miorita nu e legenda mortii unui cioban prea bland si pasiv, ea e simbolica liturghie a profetizarii apropiatei morti a satului, a turmei, a unei lumi intregi.” – spune, inca din 1983!
Daca era muribund, acum, cu intoarcerea „fiilor risipitori” din elogiata diaspora satul romanesc isi va da obstescul sfarsit. Si daca acesta va fi ucis, unde se va mai putea naste vesnicia? „Pentru cultura poporului nostru, pieirea satului este cel mai important eveniment al acestui mileniu atat de crud si de bogat in imaginatie si crime.”
Mi-a fost data, ca un dar de la Dumnezeu, putinta de a arunca o ultima privire catre satul romanesc inainte de aceasta nenorocita catastrofa. Ceausescu a inceput distrugerea, dar n-a reusit in totalitate. Satenii au fost injunghiati pe la spate dupa 1989, cand oamenii acestia frumosi au fost momiti cu un stil de viata care nu era in firea lor. Au fost momiti sa schimbe plugul si grebla cu calculatorul, si-au uratit casele dupa modelul occidental, si-au schimbat obiceiurile. Ceea ce am vazut noi, minunata echipe de la Realitatea, in caravana „Romania 2019”, pe parcursul unui an, nu a fost decat un sat muribund, care isi mai administra existenta multumita unor oameni care s-au incapatanat sa tina vii traditiile si sufletul acestui popor. Nu stiu de unde apareau copiii purtand cu mandrie straiul popular, care stiau perfect miscarile atator dansuri, incat te uimeau cu vitalitatea si dragostea lor de folclorul autentic. N-a fost comunitate unde traditia satului romanesc sa nu fi fost pusa la loc de cinste… Un stat incapabil a gonit o buna parte a acestor tineri care nu si-au mai gasit rostul in propriul spatiu si in propria viata. Asa au luat calea strainatatii, asa se intorc acum in singurul loc care le inspira incredere: acolo unde sunt radacinile si sufletul. Cum va arata satul dupa catastrofa? Poate ne raspunde dna Raluca Turcan…
————————
Nu stiu de ce se mira oamenii ca unor medici le e frica si „dezerteaza”… Pai n-am trait zeci de ani sub imperiul fricii? In timpul lui Ceausescu am avut securitatea, iar cei mai multi turnatori faceau asta sub santaj, deci, de frica. Apoi, nu ne-a fost frica de „statul paralel”? Cati denuntatori au fost santajati sa faca cele mai false si abominabile denunturi, stiind ca niste oameni, familii intregi vor fi distruse? Nu noi am tacut cu totii de frica? Si acum, le reprosam unor medici lasitatea in fata careia un intreg popor a tacut ani buni? Maretia spetei umane o face exact putinta de a lupta cu un destin pe care il socotim nedrept. Cei mai multi dintre noi au trait sub imperiul fricii. De ce sa vorbesc eu? De ce sa fac eu ceva? Am tacut cu totii in fata oricarei mizerii care a cazut peste multi din semenii nostri. Si acum acuzam medicii care nu pot sa-si invinga frica? Nu mai suntem in stare de exercitii de luciditate. Disperarea si revolta au ramas undeva in launtrul nostru. Nu le-am exprimat fiindca am ales „sa ne fie noua bine”. N-am facut nimic ca sa ne pastram integritatea constiintei. Sa fiu bine inteles: nu acuz pe nimeni. Impotriva fricilor, de tot felul reactia fiecaruia e unica. Nu e de judecat. Dar cu totii, noi, nouasprezece milioane de indivizi, cu trairile si actiunile fiecaruia, suntem un popor. Sau o populatie? La asta raspunde fiecare in singuratatea lui, de preferat in fata oglinzii…
Octavian Hoandră
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni
În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Agitație mare pe străzile din Cluj-Napoca, sâmbătă seara. Mulți tineri au dat ieșirile în club sau la terase pe vizita la muzee, cu ocazia Nopții Muzeelor 2024.
Evenimentul Noaptea Muzeelor a fost coordonat la nivel local de Centrul de Cultură Urbană al Primăriei Municipiul Cluj-Napoca.
Ce muzee au putut vizita turiștii?
Muzeele care și-au deschis portile pentru a putea fi descoperite de vizitatori au fost:
Casino Centrul de Cultură Urbană, Turnul Croitorilor Centrul de Cultură Urbană, Turnul Pompierilor Centrul de Cultură Urbană, Centrul pentru Tineret Cluj-Napoca, Muzeul Alexandru Duma/ Universitatea Babeș- Bolyai, Muzeul Memorial „David Prodan” / Universitatea Babeș- Bolyai, Muzeul Holocaustului / Universitatea Babeș- Bolyai, Muzeul de Mineralogie / Universitatea Babeș- Bolyai, Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie / Universitatea Babeș-Bolyai, Muzeul Zoologic / Universitatea Babeș-Bolyai, Vivariul / Universitatea Babeș- Bolyai, Galeria „Paul Sima” / Universitatea Babeș- Bolyai, Sala „Liviu Vlad” / Universitatea Babeș- Bolyai, Galeria Casa Matei / Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, HUB UTCN / Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Muzeul Mitropoliei Clujului, Muzeul Militar „Mareșal Constantin Prezan”/ Filiala Cluj-Napoca a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Centrul de Interes, Centrul Cultural Evreiesc, Templul Memorial al Evreilor Deportați din Cluj (fosta Sinagogă Neologă), La Cave / Institutul Francez din România la Cluj-Napoca, Steampunk Transylvania, Camera, GrainLab, Centrul Comunitar Pietrelcina, VITRI & Atelierul de Murano.
Muzeul Holocaustului
Muzeul Holocaustului a fost inaugurat în 9 octombrie 2017 în spațiile Institutului de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Este un muzeu virtual în adevărata accepțiune a acestui termen, care dispune și de un fond documentar de alcătuit din câteva sute de exponate. Consultarea colecțiilor este disponibilă atât în limba română cât și în limba engleză. Colecțiile acoperă tematica Holocaustului și prezintă acest fenomen din Nord Vestul Transilvaniei, descriindu-l, ilustrându-l și exemplificând toate aspectele referitoare la exterminarea evreilor din această regiune
Oamenii au avut ocazia să descopere , prin intermediul mărturisirii unei supraviețuitoare, în persoanei Evei Katz, cum a trecut peste prin această experiență, cum au eliberat-o englezii , faptul că nu a rămas cu absolut nimic , dar și cum a crezut că va ajunge la Turda , dar defapt a ajuns la Auschwitz.
Templul Memorial al Evreilor deportați din Cluj (fosta sinagogă neologă)
Pe strada Horea numărul 21 – 23 se află unul dintre acele locașuri de cult care reprezintă o enigmă pentru mulți trecători. Tăcerea acestui monument singuratic ne poate face să credem că nu vrea să aibă nimic de-a face cu orașul, că o teribilă sfidare a pus stăpânire pe zidurile edificiului înstrăinându-l într-un măreț ,,turn de fildeș”. Însă nu, Sinagoga Neologă din Cluj rămâne misterioasă pentru că sunt foarte puțini oameni care-i deschid ușile masive. Durerors este și faptul că în urmă cu câțiva ani zidurile exterioare ale sinogogii au fost vandalizate prin scrierea unor mesaje instigatoare și defăimătoare la adresa comunității evreiești.
Andrei Zador , cel care a scris istoria evreilor din Cluj, le-a dezvăluit oamenilor mai multe detalii despre această comunitate, dar și despre cartea lor sfântă, tora. ,, Faimoasa tora este scrisă pe pergament, de mână, cerneală neagră.
Tora se împarte în următoarele cărți: Genesa, Exodul Leviticus, Numele, Deuteronomia . Se referă uneori la îndrumare și la învățătură, care pot proveni de la părinți, de la oameni.”
Trei muzee au refuzat să participe
Muzeul de Artă, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Farmaciei și Muzeul Etnografic nu au participat la Noaptea Muzeelor, însă au putut fi vizitate între orele 10 și 17.
Refuzul angajaților de a participa la Noaptea Muzeelor reprezintă o formă de protest împotriva amânării măsurilor promise de guvern și care urmau să regleze aspecte de ordin financiar ale angajaților muzeelor și bibliotecilor.
Andreea Ungur
Universitatea Cluj a jucat, duminică, la Galați, cu Oțelul, barajul pentru accederea în Conference League, prima etapă. Învingătoarea urmează să joace cu CSU Craiova. După un meci anost, fără ocazii, clujenii câștigă cu 2-0, ambele goluri marcate de Anselmo (min.62 și 73). „U” o va întâlni în meciul decisiv pe CSU Craiova, în deplasare.
Echipele de start:
Oțelul Galați: Pap – Adăscăliței, Yabre, Cisse, Gomes-Silva – Cisotti, Santos-Lameira, Teles – Maciel, Rusevic, Tănasă
Rezerve: Stoian (GK), Neagu, Jardan, Bodișteanu, Zivulic, Malle, Bordun, Ghiocel, Zhelev, Farcaș, Rus, Gaitan
Antrenor: Dorinel Munteanu
Oțelul Galați – „U” Cluj, 0-2. Clujenii mai au un HOP până în Conference League
„U” Cluj: Gertmonas – Oancea, Masoero, Da Silva, Chipciu – Silaghi, Simion, Bic, V. Gheorghe – Roguljic, Nistor
Rezerve: Gorcea (GK), Chintes, Mitrea, Techeres, Suciu, Grobry, Rodrigues, Pănoiu, Anselmo
Antrenor: Ioan Ovidiu Sabău
Probabil că nu le-a spus nimeni jucătorilor că meciul are o miză importantă, din moment ce au jucat ca în vacanță. Singurul lucru de remarcat a fost ratarea unui penalty, în min.29, de către Rusevic, după o respingere în față a lui Gertmonas, aflat probabil cu gândul pe vreo plajă. Portarul clujenilor își revine rapid și apără execuția gălățeanului, de altfel slabă.
În repriza a doua, până prin min.62 meciul a avut cam aceeași desfășurare, poate cu un plus pentru clujeni, care și marchează pe un contraatac pentru 0-1, prin Anselmo.
Același Anselmo face 0-2 în min.73, profitând de retragerea groaie a celor de la Oțelul.
Și cam atât. Suficient însă ca „U” să-și asigure participarea în etapa a doua a barajului pentru Conference League. O va întâlni pe CSU Craiova duminică, 26 mai, de la ora 20.00, în Bănie.
CULTURA
FOTO. Noi, cei din linia a doua. Nelu Negrea (mașinist-șef): Suntem o echipă, o mare FAMILIE, aici la Naționalul clujean
„Alege-ţi o meserie pe care să o iubeşti şi nu vei lucra o zi în viaţa ta”, spunea Confucius. Dac-ar fi să ne luăm după el, Nelu Negrea n-a lucrat o zi în viața lui.
Angajat la Teatrul Național clujean, Nelu are peste treizeci de ani de coabitare cu arta, relație conturată prin prisma mașinistului-șef. Înainte de a ajunge aici a lucrat la Terapia și la Sanex. „Din 1978 sunt clujean, am făcut liceul de Chimie Industrială Terapia, am avut calificarea de operator chimist, după care am urmat o școală postliceală de 3 ani cu specializarea laborant chimie organică”, spune Nelu.
FOTO. Noi, cei din linia a doua. Nelu Negrea (mașinist-șef): Suntem o echipă, o mare FAMILIE, aici la Naționalul clujean
Poate vă întrebați ce legătură are chimia cu teatrul… Categoric, una afectivă. Pentru că atunci când chimistul din Nelu a dat de artă, a rezultat o dragoste la prima vedere. „În 1988 am aflat că Arta Decorativă, cooperativa, avea nevoie de 11 oameni care să lucreze la Lipica, în Slovenia. Trebuia să turnăm ghivece de flori. Am dat o probă de lucru și am luat-o. Salariul era bun, 800$ pe lună, față de 100 cât aveam la Sanex. A plecat prima grupă de 5, după două săptămâni urma să plecăm și ceilalți 6. Norma era de 200 de ghivece pe zi, însă românii noștri turnau câte 600.
Ca urmare, cei care erau deja acolo i-au propus președintelui cooperativelor să nu mai trimită oameni și diferența de sumă s-o împartă cu el. Ca atare, rămâi Nelule și fără Slovenia, și fără Sanex. Soția unui coleg lucra la poartă la teatru și mi-a spus că se caută mașiniști. Pe 1 septembrie 1989 m-am prezentat la concurs și am dat o probă de lucru pe care am luat-o. M-au angajat, e drept, pe jumătate salariu cât aveam la Sanex”, povestește Nelu.
„Îmi iubesc meseria și pun suflet în tot ceea ce fac”
Bun, atunci de ce a mai rămas în teatru? „În prima zi când am venit la slujbă, doi actori repetau în buzunarul scenei un schimb de replici din Macbeth: – Ce s-a-ntâmplat? – L-am arestat, monseniore, dădea târcoale cortului. Avea un cuțit ascuns sub sutană… Cuvintele astea m-au făcut să rămân. După trei ani, fostul mașinist-șef a plecat la muncă în Ungaria și de atunci, din 1992, am rămas eu pe post”, mai spune Nelu.
Care este rolul unui mașinist în teatru? Ce face el, ce conține fișa postului? „Șeful grupului de muncitori trebuie să întrețină decorul, care la orice oră din zi trebuie să fie gata pentru repetiție. Verifică dacă s-a rupt ceva, dacă s-a descusut, face reparațiile, din astea… De când sunt eu în teatru, din punct de vedere tehnic, nu s-a întârziat cu nicio repetiție sau spectacol. Îmi iubesc meseria și pun suflet în tot ceea ce fac. Mă gândesc că și după pensionare o să dau târcoale teatrului pentru că îmi va fi foarte greu să mă despart de el”, spune, zâmbind, Nelu.
Cum decurge ziua de lucru a unui mașinist? „Dacă treaba începe pe la 9, la ora 7 îmi iau un scaun și mi-l pun în mijlocul scenei, mă uit spre sală și nu contenesc a mă minuna unde lucrez… Se întâmplă să lucrăm și câte 2-3 ore pe zi, dar și să stăm până noaptea târziu. Lucrăm sâmbăta, duminica, nu contează… Întâlnești oameni faini, profesioniști desăvârșiți, situații inedite care te pun la încercare. E o viață pe care n-aș schimba-o cu nimic în lumea asta. Am ținut-o de mână pe Brigitte Bardot, i-am cunoscut pe Alain Delon și Armand Assante, pe Caramitru sau Ovidiu Iuliu Moldovan… Nu oricine are șansa asta”, spune Nelu.
„A lucrat cu scenografi mari ai teatrului românesc”
Nelu Negrea are 14 oameni în echipă, dintre care 10 mașiniști care montează decorurile pe scenă, 2 mobilari care aduc mobila și 2 recuziteri. Înaintea punerii în scenă a unui spectacol se desfășoară „ritualul” împărțirii sarcinilor. „La început, discuțiile sunt între directorul tehnic, eu, ca șef al mașiniștilor și scenograful. Se comunică viziunea artistică și pe baza acesteia începem să clădim contribuția fiecăruia”, spune Nelu.
A lucrat cu scenografi mari ai teatrului românesc, printre care Adrian Damian și Adriana Grand. Fiecare regizor vine cu viziunea lui asupra spectacolului iar scenografii au rolul de a pune în valoare aceste viziuni, bineînțeles, cu contribuția actorilor și a personalului auxiliar, cum sunt și mașiniștii.
„Cel mai mult mi-a plăcut să lucrez cu Victor Ioan Frunză, poate și pentru că a fost începutul meu în teatru. Repeta în paralel Visul unei nopți de vară, dimineața, Beckett după masa și Falstaff noaptea. Piesa Visul unei nopți de vară a fost preferata mea, la egalitate cu Hamlet, pus în scenă de Mugur Vlad. Ambele făceau săli pline zile la rând. Dac-ar fi să numesc o piesă dificilă aș spune Amfitrionul. Primele manevre le-am făcut în premieră și totuși ne-a ieșit ca la carte, vorba regizorului”, spune Nelu.
Pe strada funiilor
Cei care au ajuns cumva în spatele unei scene au remarcat, probabil, multitudinea de funii care atârnă. Fiecare funie are rolul ei bine determinat: una coboară un „pantalon”, alta ridică un actor la pod, iar alta deplasează o butaforie. „Avem etichete la ele, ca să nu ne încurcăm. Sunt 4 așa zise străzi, la o stradă avem 10 funii. Avem străzile 1-1, 1-2, 1-3, până la 10, apoi străzile 2-1, 2-2, 2-3, și tot așa. Asta se învață și se exersează la repetiții”, mai spune Nelu.
Eram curios dacă au fost ceva evenimente în timpul vreunui spectacol, legat de manipularea funiilor. „Eu nu l-am prins, am auzit doar de unul, la Visul… maestrului Frunză. La o repetiție, actorul Balazs Attila, actualmente directorul Teatrului German din Timișoara, trebuia să zboare dintr-o parte în alta a scenei, el fiind Puck. Ei bine, la un moment dat i s-a prins părul, care era lung, în funie și n-a mai putut coborâ. Atunci i s-a aruncat un șnur cu o foarfecă legată, l-a prins și a fost nevoit să-și taie părul”, povestește, zâmbind, Nelu.
Ce pare ciudat e că toată această agitație din spatele scenei este una pe silent. Pare incredibil, dar toată acea forfotă nu deranjează cu nimic spectacolul. Oamenii s-au învățat să comunice prin semne, se înțeleg din priviri și totul merge ca uns. „De exemplu, la Amfitrionul, toate schimbările de decor se petrec pe liniște. Fiecare om este atât de responsabil încât toate mișcările sunt făcute într-o liniște perfectă”, spune Nelu.
Interacțiunile cu actorii sunt zilnice. Munca mașiniștilor musai să fie minim invazivă în pregătirea actorului. „Există cazuri când un actor are repetiție la o dramă, apoi seara are spectacol cu un rol comic după care a doua zi revine la drama. Nu e ușor să te desprinzi de o stare, să-ți intri în cealaltă fără să rămână urme din starea precedentă… Orice factor perturbator poate duce la pierderarea concentrării, așa că noi ne-am obișnuit să ne facem treaba fără a deranja”, spune Nelu Negrea.
„M-am gândit de multe ori ce las în urmă”
„Am avut oportunități să plec, dar nu mă văd făcând altceva. Orice rugăminte din partea cuiva de a-l ajuta într-o problemă mă face să mă simt important în această instituție și o fac cu cea mai mare plăcere, n-o văd ca pe o corvoadă, ci ca pe un dar”, completează Nelu.
Pensia bate la ușă, dar Nelu nu se gândește la asta. Se gândește, în schimb, la succesorul lui. Oare se va ridica la nivelul cerințelor? Asta pentru că în fiecare învățăcel se regăsește o parte din profesor. „M-am gândit de multe ori ce las în urmă. Am ales cumva pe cel care-mi va urma. Îl studiez de doi ani și corespunde exigențelor postului. Trebuie să știe să țină în mână echipa, să fie un buffer între scenografi, regizori, actori și mașiniști. Și pentru asta îți trebuie mult tact, multă diplomație, dar și intransigență…”, mai spune Nelu Negrea.
I-ar fi plăcut să fie actor. Crede că s-ar fi descurcat. „Aș fi făcut-o. Am și jucat acum 21 de ani într-o piesă a lui Matei Vișniec, Bine, mamă, dar ăştia povestesc în actul doi ce se întâmplă în actul întâi. Era un rol de mașinist-șef și cine putea să-l joace mai bine decât un mașinist vero? Un actor striga: – Să vină șeful mașinist la mine! O actriță era urcată cu o funie la înălțime și se legăna. – Ce se întâmplă, domnu’ Negrea? Răspunsul meu era: – Nu știu, domle… În fiecare seară la ora 11 se balansează deasupra gropii.
Atât de tare m-am emoționat în spectacol încât replica mea a fost: – Nu știu, domle… În fiecare seară la ora 11 se bălăngăne deasupra gropii. Sala a început să râdă și la sfârșitul spectacolului, profesorul Miki Bacs, cel care pusese în scenă piesa cu studenții, vine și-mi zice: – Domnu’ Negrea, eu am adus directorii din țară ca să-și aleagă dintre studenți, nu pe dumneavoastră. Pare-se că acel „bălăngăne” în loc de „balansează” m-a propulsat în actorie”, spune, râzând, Nelu Negrea.
„Îmi place să simt emoția unui spectacol, acea tensiune inerentă dinaintea reprezentației… Mă simt bine și vreau să contribui din toate puterile mele la reușita lui. De aceea suntem o echipă, o mare familie, aici la Naționalul clujean. Și asta se vede”, încheie Nelu Negrea, mașinist-șef.
Abraham Lincoln spunea odată: „Nu contează ce meserie ai, contează să fii cel mai bun.” Iar Nelu Negrea asta a făcut toată viața. A fost cel mai bun…
EVENIMENT
Remus Lăpușan: Spitalul Regional de Urgență este al doilea manifest regional pe care Clujul îl propune generațiilor următoare
Remus Lăpușan, candidat pe lista Consiliului Județean din partea PSD Cluj, a transmis printr-un comunicat importanța rolului pe care partidul său l-a avut în demararea proiectului Spitalului Regional de Urgență, pe șantierul căruia s-a dat, sâmbătă, prima spargere a solului.
„Ieri, așa cum s-a prezentat oficial, am participat la „ceremonia de spargere a solului” pentru Spitalul Regional de Urgență Cluj, alături de ministrul Sănătății și alte oficialități locale.
Remus Lăpușan: Spitalul Regional de Urgență este al doilea manifest regional pe care Clujul îl propune generațiilor următoare
Au fost multe discursuri, însă după mulți ani de așteptări, de tărăgănări, acest proiect uriaș a început și cu efortul nostru, al celor din PSD și mă rezum la atât din punct de vedere politic.
Pentru că acest proiect este de fapt un al doilea manifest regional pe care Clujul îl propune următoarelor generații. Aici la ce mă refer?
Clujul este fără dar și poate templul universitar al Transilvaniei, tineri din toate județele inundând orașul și punând apoi umărul la dezvoltarea comunității noastre, prin expertiză profesională, prin forță de muncă înalt calificată, care ori rămâne în Cluj ori ia calea Occidentului, ducând și acolo renumele învățământului nostru universitar.
Universitățile sunt cu siguranță cea mai importantă „industrie” a Clujului de după 1918, care a înflorit după 1990 și a cărei dezvoltare a trecut la un alt nivel după aderarea la Uniunea Europeană, o „industrie” cu tradiție și eficiență dovedită.
„Spitalul Regional de Urgență va fi un adevărat portavion al medicinei clujene”
Apoi, în ultimii 20 de ani, excelența medicală în Cluj, s-a demonstrat prin rezultatele remarcabile ale UMF Cluj, prin calitatea actului universitar, a excelenților profesori, formatori de medici buni dar și de caractere.
Clujul a devenit treptat un hub medical care a depășit granița Ardealului, fiind atractiv pe anumite segmente chiar pentru pacienți europeni.
Clujul s-a adaptat treptat și segmentului concurențial, devenind gazda unor clinici private mari, care au contribuit la menținerea în oraș a multor tineri absolvenți de UMF.
Prin urmare, acest proiect al pentru Spitalului Regional de Urgență Cluj, chiar dacă a început greu, chiar dacă va întâmpina dificultăți pe parcurs, finalitatea va fi pentru minim 2-3 generații, un adevărat portavion al medicinei clujene care la braț cu UMF Cluj trebuie să devină a doua industrie a Clujului, regională, europeană.
Astfel, prin universități și medicină, Cluj-Napoca va deveni orașul în care îți antrenezi mintea, protejezi sănătatea, orașul care va forma o bună parte a elitei intelectuale a României și a specialiștilor meniți să fie competitivi cu orice concurență europeană.
Să le fie tuturor ușor să ajungă la Cluj dar să le fie greu de frumos să plece, pentru un mediu inteligent, inovator, provocator tinerilor, pentru un mediu sănătos pentru minte și suflet.
Da, Spitalul Regional de Urgență Cluj este al doilea manifest de consolidare și inovare pe termen lung al Clujului în România, Europa”, a comunicat Remus Lăpușan.
CMH: 21240002
VIDEO. Bartolomeu Anania şi-a prevestit moartea!? „Nu mi-e frică”. 13 ani de la trecerea sa la cele veşnice
E ziua ta. Istoricul şi criticul literar Mircea Popa, 85 de ani
FOTO. Vizionarul Izso Diamant a fost făcut cetăţean de onoare al Câmpiei Turzii
FOTO: Zeci de tineri, în VIZITĂ la muzeele din Cluj-Napoca
Oțelul Galați – „U” Cluj, 0-2. Clujenii mai au un HOP până în Conference League
FOTO. Noi, cei din linia a doua. Nelu Negrea (mașinist-șef): Suntem o echipă, o mare FAMILIE, aici la Naționalul clujean
Remus Lăpușan: Spitalul Regional de Urgență este al doilea manifest regional pe care Clujul îl propune generațiilor următoare
OPINIE.Dragoș Damian (CEO Terapia): Poate că până se termină spitalele regionale vom găsi calea să reducem BURN-OUT-ul medicilor
Clujul care a fost în presa vremii. Ziarul Universul, 29 ianuarie 1930: COALIȚIE antimaghiară în alegerile locale din Cluj
Nelu Varga mai are un PARTENER la CFR Cluj. Pe cine a ATRAS în acționariatul clubului
FOTO. ACCIDENT la Fizeșu Gherlii. Patru RĂNIȚI, dintre care unul în stare gravă
