Connect with us

ACTUALITATE

Ioan Aurel Pop: Importanța Tratatului de la Trianon

Publicat


Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, scrie într-o postare pe Facebook despre importanța Tratatului de la Tianon. Acest tratat, semnat în 4 iunie 1920, marchează „momentul destrămării Ungariei, în urma „răpirii” de către marile puteri a „provinciilor sale istorice”, anume Transilvania, Slovacia, Croația”. Scrierile academicianului explică mai bine și mai complet fenomenul. Ele se găsesc, integral, mai jos.

Importanța Tratatului de la Trianon

De Ioan Aurel Pop:

„Sărbătoririle, aniversările și comemorările fac parte din viața cotidiană a popoarelor civilizate. Ne gândim și la înfrângeri, așa cum ne gândim și la victorii, le readucem pe toate, din când în când, în memorie, fiindcă din toate avem de învățat. Sunt regimuri politice și popoare care accentuează tragediile, precum sunt altele care glorifică împlinirile. Românii nu s-au gândit niciodată cu prea multă insistență la nereușitele lor istorice – și au fost destule de-a lungul vremii! – preferând amintirea, uneori prea apăsată, a victoriilor. Vecinii sârbi, de exemplu, dimpotrivă, au făcut din tragica bătălie de la Kossovopolje, din 1389 (în urma căreia turcii au luat inițiativa în regiune), un moment de referință pentru identitatea lor națională și un simbol al sacrificiului pentru credință.

Vecinii unguri au găsit cu cale să facă din anumite înfrângeri situate de-a lungul istoriei lor evenimente importante sau chiar sărbători naționale: Epoca Modernă începe, de exemplu, în istoria Ungariei, la 1526, odată cu „dezastrul” de la Mohács; 15 martie 1848 (când s-a decis, între altele, „unirea Transilvaniei cu Ungaria) marchează gloria unei revoluții pierdute; 23 octombrie 1956 este ziua altei revoluții înăbușite în sânge, de data aceasta de tancurile sovietice; 4 iunie 1920 este ziua „catastrofei” de la Trianon etc.

Tot auzim de numele de Trianon

În ultima vreme tot auzim de numele de Trianon, legat de semnarea în urmă cu un secol, a unui tratat de pace. La finele Primului Război Mondial, s-a încheiat câte un tratat de pace de către toate puterile învingătoare la un loc cu fiecare dintre statele învinse luate separat. De aceea, în anii 1919-1920, s-au semnat la Paris și în împrejurimi cinci documente care puneau capăt oficial războiului. Tratatul de la Trianon este ultimul din seria celor cinci.
Se cheamă așa după numele palatului numit Marele Trianon, de lângă somptuosul palat de la Versailles. Dacă nu se semna acolo acest tratat dintre puterile aliate și asociate și Ungaria, probabil că puțini români ar fi auzit de Trianon. Documentul regla toate problemele dintre învingători și Ungaria, care, la declanșarea războiului, nu fusese subiect de drept internațional.
De fapt, pentru prima oară după circa o jumătate de mileniu (1541-1920), Ungaria redevenea o țară independentă, recunoscută oficial ca atare tocmai prin acest înscris. Tratatul consfințea, între multe alte lucruri, desprinderea din teritoriul Ungariei istorice („Ungaria coroanei Sfântului Ștefan”) a tuturor teritoriilor (țări, provincii) în care ungurii erau minoritari sub aspect demografic.

Care erau aceste teritorii

Aceste teritorii erau, în principal, Croația și Voivodina, Slovacia și Transilvania, care au fost recunoscute ca făcând parte din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și, respectiv, România. Prin aceste decizii (și prin cele ale Tratatului de la Saint Germain), „Ungaria istorică” pierdea în favoarea populațiilor majoritare, care-și deciseseră destinul în 1918, cam două treimi din teritoriu.
Acest document, ale cărui prevederi sunt valide, în general, și astăzi, este prezentat de propaganda maghiară drept „cea mai mare nedreptate istorică făcută de către marile puteri occidentale Ungariei eterne, stăpâna Bazinului Carpatic”. De aceea, mulți maghiari văd în Tratatul de la Trianon momentul destrămării Ungariei, în urma „răpirii” de către marile puteri a „provinciilor sale istorice”, anume Transilvania, Slovacia, Croația etc.
Care este realitatea? Mulți spun astăzi, în plin relativism, că adevărul este așa cum îl vede fiecare („adevărul semnificație”), ceea ce este, însă, evident, lipsit de consistență logică. Când vorbim despre noua arhitectură a Europei Centrale și de Sud-Est de după Primul Război Mondial, este obligatoriu să facem distincție între realitățile de fapt și cele de drept. De fapt, toată ordinea veche a regiunii s-a prăbușit în anul 1918, când au căzut patru imperii și s-au format noi state ori s-au întregit altele, după criterii etnice și naționale.
Cauza acestei imense schimbări a fost, fără îndoială, lupta de emancipare națională a popoarelor, declanșată în secolul al XVIII-lea și ajunsă la apogeu în „secolul naționalităților” și la anii 1900. Ocazia schimbării iminente a fost, fără îndoială, războiul mondial, „marele război”, care a favorizat împlinirea voinței popoarelor, pe fondul înfrângerii marilor puteri din zonă. De drept, noua ordine a fost acceptată în anii 1919-1920, prin pomenitele tratate de pace.

Ce a însemnat asta pentru români

Pentru români, cehi, slovaci, croați etc., momentul culminant al schimbărilor a fost toamna anului 1918. Tratatul de la Trianon înseamnă pentru aceste popoare doar desăvârșirea procesului, prin consfințirea internațională a unei realități preexistente. În viziunea acestor popoare, nu marile puteri au creat România Întregită, Slovacia (în cadrul Cehoslovaciei) și Croația (în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor), ci chiar popoarele respective, prin elitele lor, în urma mișcărilor de emancipare națională.
Este clar pentru oricine că nu Trianonul a hotărât destrămarea Imperiului Austro-Ungar, ci chiar națiunile care nu au mai vrut să trăiască în „închisoarea popoarelor”.
Pentru români, Tratatul de la Trianon nu are cum să fie considerat drept înfăptuitor al unirii Transilvaniei cu România, din moment ce acest document a oficializat doar, în plan internațional, o realitate mai veche. Unirea provinciilor românești, inclusiv a Transilvaniei, cu România nu s-a făcut în urma tratatelor încheiate de învingători cu statele învinse (prin urmare, nici în urma Trianonului), ci datorită mișcării de emancipare națională, culminate cu deciziile luate la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. Tratatul de la Trianon nu a hotărât unirea Transilvaniei cu România, ci doar a consfințit în plan internațional actul înfăptuit de români în 1918.
Frontierele României Întregite nu au fost recunoscute doar la Trianon, ci și la Saint-Germain (granița de nord-est a României, cu Polonia), Neuilly-sur-Seine (granița de sud-est, cu Bulgaria; astfel, pentru români, Trianonul este doar un episod juridic, legat de granița de vest a României (este drept, extrem de importantă), din epopeea Marii Uniri.

O sută de ani trecuți de la semnarea Tratatului de la Trianon

În consecință, acțiunile organizate de România la cei o sută de ani trecuți de la semnarea Tratatului de la Trianon, se corelează, în general, cu acelea ale țărilor și popoarelor eliberate la 1918 de sub dominația austro-ungară.
Este bine ca aceste acțiuni să se refere la recunoașterea internațională ale deciziilor popoarelor, la noua arhitectură europeană de după Marele Război, care nu este decizia Marilor Puteri; marile puteri nu au făcut decât să recunoască actele popoarelor eliberate.
Aceste popoare din vecinătatea României au învățat să nu fie la remorca ofensivei ungare, să nu răspundă mereu și punctual provocărilor venite de la Budapesta. Partea ungară urmărește să se întâmple tocmai acest lucru și, din păcate, mulți români cad în această capcană.

Argementele Ungariei  împotriva Trianonului

 

Argumentele principale ale Ungariei împotriva Trianonului erau bazate, la 1920, pe dreptul istoric, pe dreptul sabiei, pe „misiunea civilizatoare a maghiarilor în Bazinul Carpatic”. De altminteri, în anumite documente orchestrate de cercuri oficiale ale Budapestei, se iterează și astăzi ideea rasistă că, la 1920, marile puteri occidentale au dat Transilvania, „perla Regatului Ungariei” pe mâna „necivilizatei Românii balcanice”.
Argumentele României, Slovaciei, Croației etc. se centrează pe etnia majorității populației, pe decizia majorității populației, pe dreptul popoarelor de a-și hotărî singure soarta (dreptul popoarelor la autodeterminare, susținut și impus de SUA președintelui Woodrow Wilson).
Prin urmare, este vorba despre două viziuni complet diferite. În dreptul internațional, nici la 1919-1920 și nici acum, argumentele Ungariei nu au validitate, nu fac parte din arsenalul democrației și nu au fost recunoscute de către comunitatea internațională. Poziția Ungariei este singulară, izolată, pe când poziția României este împărtășită de mai mulți actori în cadrul configurației internaționale.
Deciziile de recunoaștere a noilor state și a celor întregite la 1918 au fost revalidate (în mare măsură) după Al Doilea Război Mondial, apoi la Conferința de la Helsinki (1975) și apoi după căderea Cortinei de Fier. Pentru noi, pentru români, este dureros că au rămas în vigoare urmările Pactului Ribbentrop-Molotov (încheiat la 23 august 1939), care, deși a fost denunțat, produce, în continuare, efecte. Dar acest fapt grav nu are legătură cu Trianonul. Granița de vest a României cu Ungaria, cu excepția episodului din 1940-1944 (petrecută în timpul unui regim totalitar fascist, condamnat de toate instanțele internaționale), a rămas de un secol neschimbată, fiind considerată expresia relațiilor democratice și a principiilor internaționale de conviețuire pașnică.

Unirea Transilvaniei cu România

 

Unirea Transilvaniei cu România nu a fost actul unei elite (deși elita l-a votat), ci un act democratic cu caracter plebiscitar: 1228 de delegați, aleși și numiți din partea unităților administrativ-teritoriale, partidelor politice, bisericilor, asociațiilor profesionale, femeilor, studenților etc., au votat la 1 Decembrie 1918 nu doar în numele lor individual, ci și al milioanelor de români care le-au delegat dreptul de vot, prin documente de încredințare, numite „credenționale” (publicate recent, în cele opt volume ale lucrării monumentale numite „Construind Unirea cea Mare”, elaborate de Universitatea „Babeș-Bolyai”).
Prin urmare, un vot exprimat la Alba Iulia, este votul a zeci și sute de români, iar toate cele 1228 de voturi reprezintă, de fapt, poziția tuturor românilor transilvani. Conform recensămintelor austro-ungare, românii reprezentau majoritatea absolută a Transilvaniei (cu Banatul, Crișana și Maramureșul).
După orice război, oriunde și oricând în lume, au fost învinși și învingători. Întotdeauna, învinșii au fost pedepsiți, iar învingătorii au decis soarta țărilor din zona lor de acțiune. Însă, pentru prima oară în istorie, învingătorii din Primul Război Mondial au fost obligați să țină seama, în proporție covârșitoare, de voința popoarelor implicate. Învinșii, ca întotdeauna, au avut frustrările și suferințele lor, dar, în cazul special al poporului maghiar, o parte din elită (cea de extracție nobiliară) a cultivat mentalitatea de victimă obligată să se răzbune.
În consecință, tot ceea ce face România legat de centenarul Trianonului trebuie să fie detașat de contingent, trebuie tratat fără înverșunare și încadrat în contextul general de recunoaștere a noii arhitecturi a Europei prin sistemul de tratate de la Paris (Versailles, Saint Germain, Neuilly-sur-Seine, Trianon și Sèvres) din 1919-1920. România de la 1918 s-a legitimat în lume, iar legitimarea au făcut-o instanțele internaționale de atunci și au repetat-o mereu cele care au urmat, până astăzi.

Interpretarea istoriei

Istoria este interpretată diferit de către diferitele popoare. Românii, polonezii, cehii, slovacii, croații, lituanienii, letonii, estonienii și mulți alți europeni celebrează tratatele de pace de la Paris tocmai fiindcă acestea au acceptat deciziile popoarelor de formare a noilor state naționale și federale, pe ruinele imperiilor german, austro-ungar, țarist și otoman. Este drept că aceste realități noi au fost acceptate de către puterile aliate și asociate, învingătoare în cadrul Primului Război Mondial. Dar așa s-a întâmplat de când este lumea. De-acum un secol și până astăzi, alte decizii cu putere juridică internațională au confirmat – în linii mari – tratatele din anii 1919-1920 și existența statelor naționale din regiune, așa că orice discuție nostalgică despre vechi imperii și state multinaționale devine caducă. Mai ales că astăzi, statele și popoarele din fosta „Europă de Răsărit” comunistă militează pentru integrarea cât mai deplină în Uniunea Europeană. Sau, mai exact, în viziunea României, așa ar trebui să facă.
Între pozițiile oficiale ale Ungariei și României este o diferență de accent, dar accentul este grav. România vede noul eșichier politic-teritorial al Europei Centrale ca parte a unui proces înfăptuit de popoare (1918) și legitimat de marile puteri (1919-1920), pe când Ungaria vede doar legitimarea și doar momentul 1920, neglijând complet rolul popoarelor.

Tratatul de la Trianon are importanța sa internațională

Evident, Tratatul de la Trianon are importanța sa internațională și națională greu de estimat și imposibil de minimalizat: el a legitimat voința dreaptă a poporului român și ne-a întărit în plan internațional o moștenire scumpă. Popoarele cărora li s-a recunoscut dreptatea istorică prin tratatul de la Trianon au cuvânt să-l apere și să-i susțină justețea, din moment ce toate tratatele internaționale care i-au urmat l-au confirmat. Cu alte cuvinte, cu excepția imperiului rusesc (care s-a refăcut mereu în diferite forme), toate celelalte imperii destrămate de popoare în 1918, au rămas doar o amintire istorică. În schimb, statele polonezilor, românilor, cehilor, slovacilor, croaților, lituanienilor, letonilor, estonilor etc., create, recreate, întregite sau renăscute după Primul Război Mondial, au rămas și dăinuie și astăzi. În consecință, prima noastră menire este să ducem mai departe moștenirea lăsată de acei mari bărbați de stat și „părinți ai patriei” care au construit deciziile de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia și care au făcut posibil Trianonul. Este bine să medităm din când în când asupra acestei moșteniri și să nu ne întrebăm atât – ca să parafrazez o mare conștiință a lumii – ce ne-a dat nouă țara, cât ce i-am dat noi țării.
*Discurs rostit în cadrul şedinţei festive a Prezidiului Academiei Române la un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 2020)



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

CULTURA

Leac de deochi, talisman din frânghia unui spânzurat, în expoziția ”Vrăji, farmece și credințe din Transilvania” de la Cluj

Publicat

vrăji

Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca organizează, miercuri, 27 noiembrie 2024, de la ora 17.00, vernisajul expoziției „Altera mundi. Vrăji, farmece și credințe din Transilvania secolului al XIX-lea”.

Expoziția oferă, în premieră absolută, o perspectivă de ansamblu asupra colecției de amulete magice, talismane apotropaice și artefacte folosite în ritualuri de protecție, în principal în cadrul comunităților de romi nomazi, realizate de arheologul și etnograful maghiar transilvănean Téglás István (1853-1915), care a documentat obiceiurile și practicile magice din Transilvania sfârșitului secolului al XIX-lea.

”Obiectele expuse, printre care se numără amulete împotriva deochiului, ingrediente pentru licori magice, pietricele „magice” folosite împotriva insomniei, săculețe cu ingrediente pentru leacuri, un talisman din frânghia unui spânzurat, semne conținând termenul ABRAKADABRA sau pietre sculptate cu semnificații spirituale, oferă o incursiune fascinantă în universul amuletelor, talismanelor și al riturilor apotropaice.

Fiecare obiect este însoțit de notițele originale ale lui Téglás, consemnate minuțios pe suporturile de carton ale obiectelor prezentate, oferind o perspectivă autentică asupra utilizărilor acestora și a credințelor legate de acestea. Modul inovator de documentare al colecționarului adaugă un plus de valoare acestei colecții, transformând-o într-o resursă documentară cu o valoare istorică unică.

Scena Judecății de Apoi

Un element central al expoziției este impresionanta colecție de reprezentări iconografice din bisericile de lemn transilvănene, care dezvăluie o perspectivă profundă asupra imaginarului religios și cultural al secolelor XVIII-XIX. Aceste picturi murale, cercetate minuțios de către prof. dr. Ioan Pop-Curșeu și conf. dr. Ștefana Pop-Curșeu de la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai, în cadrul unui proiect de antropologie vizuală derulat pe parcursul a aproape două decenii, sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care comunitățile rurale se raportau la vrăjitorie, magie și păcat.

Scenele Judecății de Apoi, în care vrăjitoarele, fermecătoarele sau descântătoarele sunt pedepsite pentru practicile lor, oferă nu doar o perspectivă asupra credințelor și superstițiilor epocii, ci și o incursiune în relația complexă dintre religie și percepția asupra magiei.

O parte a figurilor demonice reprezentate ilustrează vechi credințe în alianțele imaginare dintre oameni și entitățile supranaturale, reprezentând mărturii vizuale impresionante ale modului în care credințele religioase și superstițiile legate de practicile magice se împleteau în viața rurală a secolelor XVIII-XIX.

Rețetă de licoare magică a romilor

Printre exponate veţi putea găsi, de exemplu, obiecte folosite la prepararea unei licori magice după indicațiile unei femei rome nomade.
”Se povesteşte că licoarea se prepara sâmbătă seara, într-o oală de ceramică, veche de cel puțin 7 ani şi prin fierberea a 7 obiecte, toate găurite, găsite la întâmplare, împreună cu 7 tipuri de cuie și 7 tipuri de plante, precum și cu o potcoavă veche. Acest preparat magic era recomandat a se consuma zilnic, câte 7 înghițituri, timp de 7 zile”, arată reprezentanții muzeului.

Colecția de reprezentări iconografice din bisericile de lemn transilvănene completate cu artefactele autentice din colecțiile Muzeului Etnografic al Transilvaniei, propun o incursiune captivantă într-o Transilvanie necunoscută, în care practicile magice și simbolurile religioase coexistau într-un peisaj complex de credințe și superstiții.

Expoziția va fi deschisă la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca, str. Memorandumului nr. 21, în perioada 27 noiembrie 2024 – 19 ianuarie 2025.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Ciucă: Rezultatul alegerilor prezidențiale, un eșec pentru PNL. Trebuie asumat de conducerea partidului

Publicat

ciucă

Candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, preșeidntele partidului, Nicolae Ciucă, a declarat că rezultatul obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale este un „eşec” care trebuie asumat de el şi de întreaga echipă de conducere a partidului.

„Noi ne asumăm responsabilitatea acestui rezultat. Eu îmi asum responsabilitatea acestui rezultat. Se pare că românii au avut o cu totul şi cu totul altă opţiune politică, motiv pentru care o respectăm ca atare. (…) Nu este o dezamăgire. Este un eşec pe care trebuie să îl asumăm cu toţii, începând cu mine şi cu toată echipa de conducere a partidului. (…) Mâine vedem rezultatele finale şi atunci vom lua o decizie.

(…) Este normal să avem rezultatele finale. Fiecare dintre noi, şi dumneavoastră şi eu şi oricare dintre cei care suntem prezenţi aici, trebuie să aşteptăm rezultatele finale şi după aceea luăm o decizie, iar demisia mai întâi de toate trebuie formalizată în faţa partidului şi apoi în …”, a afirmat Nicolae Ciucă, în noaptea de duminică spre luni, la sediul central al PNL, citat de Agerpres.

Despre demisie, mai încolo

Întrebat dacă îşi dă demisia din funcţia de preşedinte al PNL, Ciucă a răspuns: „Vă rog să aşteptăm în seara aceasta decizia şi rezultatul final al votului, după care vom lua o decizie”.

El a precizat, în legătură cu faptul că pe primul loc, conform rezultatelor parţiale, s-a clasat candidatul independent Călin Georgescu, că este opţiunea românilor şi trebuie respectată.

Nu se aștepta la Georgescu

Ciucă a susţinut că nu se aştepta nimeni ca pe primul loc în opţiuni să fie Călin Georgescu.

„Ne-am întrebat şi noi în seara aceasta dacă a fost măsurat în exit-poll-uri. Nu a fost măsurat sau a fost măsurat cumva pe final. (…) Nu cred că trebuie să analizăm şi să înţelegem mai mult decât ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta. Este un vot care trebuie doar respectat şi cu atât mai puţin noi ca politicieni trebuie să vedem care este cu adevărat relevanţa lui”, a spus Ciucă.

Liderul PNL a afirmat că este „un moment în care toate partidele mainstream trebuie să analizeze modalitatea în care au dus campania şi ceea ce a însemnat percepţia pentru români”.

Nicolae Ciucă a susţinut că, în cazul rezultatului obţinut de el, nu poate fi vorba de sabotaj din partea filialelor de partid.

„Dacă ar fi fost vorba de două – trei filiale aş fi zis că este vorba de o astfel de abordare, dar nu a fost vorba despre acest lucru”, a declarat el.

Întrebat dacă este de părere că PNL a rămas prea mult timp lipit de preşedintele Klaus Iohannis, liderul PNL a răspuns: „Nu pot să spun chestiunea aceasta. Noi am fost într-o coaliţie. Suntem de cinci ani la guvernare, poate fi interpretat şi ca un vot al românilor pentru tot ceea ce s-a întâmplat în această perioadă”.

Totodată, chestionat dacă va rămâne în politică în viitor, Nicolae Ciucă a subliniat că prin statutul partidului orice preşedinte al formaţiunii rămâne membru al BPN.

„Cred că nu trebuie să dezertăm din această situaţie. Este un moment dificil care trebuie rezolvat cu toţi liderii partidului să vedem ce putem să facem împreună să redresăm situaţia”, a afirmat el.

Ședință la PNL

Întrebat dacă este de părere că trebuia să fie un candidat unic al dreptei, el a spus că a iniţiat discuţii în acest sens, dar nu au avut niciun fel de rezultat.

„Cred că aşa cum arată rezultatele din seara aceasta orice formulă politică nu cred că ar fi avut un altfel de rezultat”, a susţinut Nicolae Ciucă.

Potrivit unor surse liberale, Biroul Politic Naţional al PNL urmează să se reunească luni după-amiază în şedinţă. În cadrul acestei şedinţe Nicolae Ciucă îşi va anunţa demisia de la conducerea Partidului Naţional Liberal în urma rezultatelor de la primul tur al alegerilor prezidenţiale.

Potrivit rezultatelor parțiale, în turul 2 al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie au intrat Călin Georgescu (independent) și Elena Lasconi (USR).

Citește mai departe

EVENIMENT

REZULTAT ȘOC. Georgescu și Lasconi, în turul 2 al alegerilor prezidențiale!

Publicat

Primul tur al alegerilor prezidențiale a adus un rezultat șocant, în urma căruia candidatul independent Călin Georgescu și candidata USR, Elena Lasconi, intră în turul 2.

Potrivit datelor Autorității Electorale Permanente, în urma votului național, după numărarea a 99,15% din voturi, pe primele trei locuri s-au clasat, în ordine, Călin Georgescu, cu 2.070.000 voturi (22,7%), și Marcel Ciolacu (PSD), cu 1.760.000 voturi (19,40%, urmați la mică distanță de Elena Lasconi (USR), cu 1.725.000 voturi (19%).

La aceste voturi, însă, s-au adăugat cele din diaspora, care au modificat finala, iar datele parțiale după numărarea a 88% dintre voturi din străinătate arată că Georgescu a mai primit 290.000 de voturi, Lasconi 180.000, iar Ciolacu doar 20.000.

Astfel, după centralizarea voturilor din țară și diaspora, parțiale, dar care nu mai pot modifica rezultatul final, în turul 2 al prezidențialelor au intrat Călin Georgescu, care a acumulat 2,3 milioane de voturi, și Elena Lasconi, cu 1,9 milioane de voturi,

Marcel Ciolacu a căzut pe locul 3, în afara finalei, având, în total, 1.780.000 de voturi.

Turul 2 al alegerilor prezidențiale va avea loc duminică, 8 decembrie.

 

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Elena Lasconi câștigă detașat acasă la liberalul Emil Boc. Cluj-Napoca, oraș USR?

Publicat

lasco 1

Candidatul USR la Președinția României, Elena Lasconi, a câștigat, duminică, cele mai multe voturi și la Cluj-Napoca, municipiu condus de liberalul Emil Boc.

Astfel, potrivit rezultatelor parțiale prezentate în noaptea de duminică spre luni pe site-ul Autorității Electorale Permanente, Lasconi s-a clasat pe primul loc în opțiunile alegătorilor din orașul de pe Someș, cu 40,32%, după numărarea voturilor din majoritatea secțiilor.

Lasconi a fost urmată de independentul Călin Georgescu cu 10,82% podiumul fiind completat de Mircea Geoană (independent) cu 9,66%.

Urmează candidatul UDMR, Kelemen Hunir, cu 8,71% și Marcel Ciolacu (PSD) cu 8,29%.

De altfel, Elena Lasconi a câștigat cele mai multe voturi și în comuna Florești (36,97%), condusă de primarul PNL, Bogdan Pivariu.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax