INTERVIU. Cum ajută copiii și adolescenții din Cluj un coach școlar. Rozalia: E locul în care ajung să-și dea măștile jos

Iulia Rozalia Dobocan oferă sprijin elevilor și adolescenților din Cluj-Napoca, dar nu numai, din postura de coach școlar. Aceasta stă de vorbă cu tinerii, le răspunde la întrebări, făcându-i să se deschidă în cadrul unor discuții unu la unu pe teme care merg de la temerile legate de examene de bacalaureat și evaluare națională, până la bullying și opțiuni de carieră.

Rozalia a explicat într-un interviu pentru Cluj24 ce este un coach școlar și cum anume îi poate ajuta pe tineri.

1) Ce înseamnă să fii coach școlar? E o nouă meserie? Cum ați identificat necesitatea unei astfel de meserii pe piața muncii?

Voi spune, întâi, ce înseamnă coaching-ul. Într-adevăr, coaching-ul este o profesie relativ nouă în România. Ea a fost introdusă în standardul ocupațional undeva după anul 2013 și este o profesie emergentă. Denumirea oficială este: Specialist în coaching și are codul COR: 242412.

Inițial, eu am lucrat doar cu adulți, sesiuni de coaching individuale. Țin minte că, într-una dintre sesiunile mele, un client mi-a spus că îi place modul în care pun întrebările și se gândea cât de util ar fi un astfel de proces și pentru adolescentul său.

Mi-am luat câteva zile să reflectez asupra acestei conștientizări, mai ales pentru că m-am dus, retrospectiv, în perioada în care eu eram la finalul ciclului primar sau al celui de liceu și mi-am dat seama cât de util mi-ar fi fost să fi avut și eu un astfel de partener de discuție, atunci.

Procesul de coaching are întotdeauna un obiectiv, susține clientul și îl însoțește, în drumul lui către schimbare. Am fost temătoare, m-am întrebat dacă adolescenții ar putea să își ia un astfel de angajament. Apoi m-am întrebat dacă părinții lor ar vrea să îi susțină într-un astfel de proces. Și m-am gândit cum pot explica, în cuvinte simple, ceea ce văd eu că ar fi de folos.

Atunci mi-a venit ideea să vorbesc despre coaching părinților care au nevoie pentru copiii lor de pregătire suplimentară pentru examenele de capacitate sau bacalaureat.

Locul în care ajung să-și dea măștile jos, reușind să se privească în oglindă

2) De ce au nevoie copiii și adolescenții de azi de un astfel de antrenor?

În relația noastră de coaching, creăm un spațiu sigur, neutru, confortabil iar ei primesc confidentialitate 100% din partea mea.

Este locul în care primesc întrebări puternice, aproape existențialiste, și locul în care ajung să-și dea măștile jos, reușind să se privească în oglindă.

Adolescenții care lucrează cu mine spun că reușesc mai bine să înțeleagă de unde le vin anumite temeri, gânduri și mai ales, ce exersăm în cabinet, prin joc de rol, de exemplu, ajung să pună în practică la școală sau în alte contexte, și, astfel, învață că există mai multe drumuri pe care ei le pot alege.

3) Cum îi ajută un coach școlar pe tineri? În ce domenii? Poate suplini ajutorul părinților?

Instrumentul principal al coach-ului este întrebarea. Puterea acestei întrebări nu este neapărat noutatea ei, sau faptul că nimeni nu l-a mai pus pe client să privească într-o anumită direcție. Puterea vine din faptul că după întrebare, se face liniște. Acolo începe ascultarea activă a coach-ului. Și tot acolo, clientul primește spațiu de reflecție.

Domeniile variază de la client la client, însă cele mai des întâlnite la mine în cabinet sunt: nevoia de dezvoltare personală, performanța școlară/ academică, motivația, reziliența, nevoia de comunicare și de colaborare, și cel mai des, tema tranzițiilor către liceu, facultate și carieră.

Nu suplinește ajutorul părinților

Nu, coaching-ul nu poate suplini sub nicio formă ajutorul părinților. Înainte să încep un proces de coacing cu un adolescent, am o discuție cu cel puțin unul dintre părinții lui.

Aflu de la părinți motivele pentru care îmi cer să lucrez cu copilul lor și acolo setez cadrul. Le explic ce înseamnă coaching-ul, ce voi face eu în cabinet, la ce se pot aștepta și la ce nu. Atunci le prezint acordul de coaching și, mai ales, atunci află despre faptul că, deși ei plătesc sesiunile, confidențialitatea mea va fi în raport cu copilul.

Apoi am o primă sesiune, de cunoaștere, cu adolescentul în care îi prezint și lui ceea ce am discutat cu părinții, iar dacă adolescentul merge acasă și cere părinților să vină în continuare, abia atunci semnam acordul și începem procesul de coaching. În plus, cu valoare psihologică, și adolescenții semnează un acord de coach-ing în care își notează obiectivele.

Adolescenții ajung la mine pentru că părinții lor au auzit despre această formă de dezvoltare personală sau pentru că ei au auzit la alți colegi sau prieteni de-ai lor despre mine.

Foarte rar, dar am avut și câteva parteneriate pe care le-am întrerupt pentru că, fie îmi depășeau competența, fie părinții au sperat că voi face mai mult decât am contractat. În acele cazuri, am recomandat părinților să caute sprijin de specialitate în psihoterapie, de exemplu. Sau când mi-au cerut să verific eu dacă adolescentul și-a făcut temele, am readus contractul în discuție, am reamintit care este rolul unui coach și am întrerupt relația de coaching.

Timpul pe care adolescenții îl petrec cu mine este, într-adevăr, un sprijin atât pentru ei, cât și pentru părinții lor, dar întotdeauna o relație sănătoasă acasă, cu părinții, va fi cea care va susține relația de coaching, și nu invers.

Gestionarea situațiilor de criză

4) Apelează mulți copii din Cluj la serviciile dvs? Care sunt principalele probleme cu care se confruntă și cum le rezolvați? Care sunt soluțiile identficate?

Cele mai multe cereri vin către mine în perioada ianuarie – iunie a fiecărui an școlar. Parcă atunci se adună cea mai multă presiune și atunci este nevoie de cel mai mult sprijin suplimentar.

Iar copiii cu care lucrez nu sunt doar din Cluj-Napoca. Am clienți și din alte orașe ale țării și chiar și din mediul rural. Cum lucrez individual, 1 la 1, nu îmi permit să am foarte mulți copii. În general, eu propun o sesiune pe săptămână, dar am copii care au decis că vor să vină de două ori, și-atunci ei au prioritate. La fel prioritizez și clienții care vin de la începutul anului școlar.

Dincolo de cunoștințele practice, presiunea obținerii notei dorite, media de care au nevoie pentru a intra la un anumit liceu, gestionarea situațiilor de criză, simulările și examenele în sine, emoțiile, tremuratul, frica de a răspunde în fața clasei, toate acestea au ajuns in sesiunile de coaching.

Se împlinesc trei ani de când lucrez și cu adolescenți. Anul acesta, parcă mai mult ca niciodată, la începutul anului școlar și al procesului de coaching, am auzit de cele mai multe ori „Ne-au întrebat la școală și la ce liceu vrem să mergem, iar eu nu știu ce să răspund…”.

Fricile adolescenților

Soluțiile pe care adolescenții le identifică sunt, din nou, specifice în funcție de contextul lor specific. În contractul nostru, inițial, eu prezint cei trei piloni la care lucrăm: „tehnic” -dobândirea de cunoștințe, clarificarea teoriei de la școală și înțelegerea legăturilor dintre titlurile din caiet și a subiectelor de la examen – sunt primii pași înspre nota dorită.

Al doilea pilon este cel „emoțional”. Adolescenții știu partea de teorie, dar au anumite temeri, frici care, pentru unii, ajung să se manifeste și fizic: și pe acestea de discutăm și le lucrăm separat. Cea mai mare parte a timpului dintr-un proces de coaching e ocupată de acest pilon. Iar al treilea pilon, mai rar întâlnit, dar destul cât să fie menționat, este „ritmul de lucru si concentrarea pe o singura sarcină”.

Examenul de bacalaureat sau evaluarea națională au o durată fixă. Copiii devin conștienți de ritmul lor de lucru și îl accelerează, prin exercițiu, astfel încât, în ziua finală, să reușească cât mai mult cu cât mai puțin efort.

Bullying-ul, în topul subiectelor

5) Cum se raportează elevii clujeni la fenomenul bullying-ului și cum pot fi ajutați de un coach școlar?

Aceasta este o temă sensibilă. Eu nu aleg copiii cu care lucrez în funcție de temele lor inițiale sau de obiectivele lor. De fapt, cea mai mare satisfacție a mea vine de la copiii care îmi spun inițial că nu vor sa meargă la nu ştiu care oră, iar la finalul procesului nu numai că nu mai au aversiune fata de materia respectivă, ba chiar reușesc să ia rezultate mult mai mari decât aveau la început. Am menționat asta pentru că am lucrat și lucrez cu copii din diverse clase sociale și de la diferite scoli sau licee.

Într-adevăr, temele de bullying sunt in topul subiectelor de coaching școlar. Vreau să menționez că această formă de agresivitate nu este neapărat unidirecțională, iar în sesiunile de coaching ne concentrăm pe crearea unui spațiu sigur pentru ca aceste subiecte să iasă la suprafață. Clarificăm situația și ne uităm la resursele pe care le au adolescenții și, mai ales, pe dezvoltarea unor astfel de resurse.

Își dezvoltă și un plan, identifică acțiuni pe care le-ar putea face, astfel încât să reușească să îți crească autonomia și reziliența. Dintre toți copiii cu care am lucrat pe această temă, doar unul dintre ei era cel ce iniția astfel de situații, era singur la părinți, nu avea decât doi prieteni, iar după ore, stătea mult singur acasă seara, până ajungeau părinții de la muncă.

Cel mai frecvent, am întâlnit bullying din partea colegilor, la anumite nivele. Dar cel mai îngrijorător a fost să aud despre copii care au plecat, sau nu, din clase ultraperformante, unde agresivitatea venea direct de la profesori. Am fost surprinsă să aud eleve care mi-au povestit ca profesoara întreba clasa „ce notă merită?” sau alții care primeau încurajări din partea profesorilor că: „nimic n-o să se aleagă de capul vostru dacă nu învățați la – materia mea- , pentru că asta e cea mai importantă”.

Cel mai mic elev, de clasa a IV-a

6) Cu elevii de la ce clase în sus ați lucrat?

Cel mai mic copil cu care am lucrat, era în clasa a IV-a, dar nu am avut un proces lung. Era prea micuț ca să își poata asuma obiective și schimbare – în sensul cerut de coaching.

Am mai lucrat cu o fetiță de clasa a V-a, proaspăt mutată înapoi în România cu familia ei. Reveniseră din Spania. Acolo temele erau despre bullying, despre adaptarea la școală și modelul educațional din România și la clarificarea anumitor concepte specifice.

De exemplu, profesoara ei de matematică nu a adaptat lucrările astfel încât ea să înțeleagă bine cerința. A luat o notă mică la un test pentru că nu a înțeles ce înseamnă întrebarea; „Care este valoarea lui X?” Pentru ea, valoare însemna ceva de preț, in sensul propriu al cuvântului.

În general, lucrez cu elevi de la clasa a VII-a în sus, de când încep să își pună întrebări despre viață, despre cine sunt ei, despre cine vor să devină și de când, și societatea începe să îi intrebe asta.

Echivalentul unei ore de psihoterapie

7) Cât costă ședințele și ce rezultate ați avut până acum? Cu cazuri concrete, dacă puteți.

Hmmm, legat de preț am rezerve în a-l face public, „la ziar”, deși, mă gândesc serios ca pe site-ul meu să fie specific.

O să menționez că prețurile mele au crescut de la an la an, odată cu pregătirea mea, cu dezvoltarea serviciului de coaching școlar și cu nevoia de adaptare la schimbările fiscale de anul trecut.

Dacă este ceva ce vreau să menționez aici, aș spune așa: acolo unde văd implicare din partea părinților și acțiune din partea copiilor, mă străduiesc să găsesc formule prin care să putem lucra, indiferent de contextul lor financiar de acasă. Este unul dintre diferențiatorii mei, faptul că vreau ca serviciul de coaching să poată fi accesibil, nu „de lux” și nișat social.

Prin comparație, pot spune că la mine, coaching-ul nu depășește echivalentul unei ore de psihoterapie, de exemplu. Sau: cu puțin ajutor din partea părinților, adolescenții își permit să-și plătească sesiunile din alocația lor și bursa de merit.

Când vine vorba de rezultate, îmi place să spun că nu eu am făcut munca și dau înapoi copiilor și părinților lor acești lauri.

Feedback-ul elevilor și părinților

Ca să văd și impactul pe care l-au simțit părinții, acasă, am cerut și eu feedback, și îl pun aici cu copy-paste, mi se pare mai valoros, decât să spun eu despre mine. Întrebarea la care au răspuns părinții este: Ce ai observat pe parcursul colaborării noastre? (poți include observații legate de: emoții, atitudine, autonomie, ritm de lucru, relația cu școala sau cu sine) „Mai increzatoare, deschisa”

„I-a crescut media la matematică cu un punct. A primit si îndrumări legate de scoala, colegi, liceul pe care îl va alege.”

„Copilul a reusit sa inteleaga noțiunile care ii lipseau, a reusit sa rezolve exercitiile pe care inainte nu le putea face singura si toata experienta acumulata a ajutat-o sa capete mai multa incredere in ea si sa se pregateasca mai cu drag.”

„Comunicare mai bună, atenție mai mare la nevoile celor din jur, concentrare mai bună la școală , gestionarea foarte bună a emoțiilor în timpul examenului”

„Un suport puternic si precis pentru fiica mea, cu orientare spre înțelegerea propriilor emotii, a cauzelor si surselor lor, fapt care a ajutat-o enorm in depășirea lor.”

Iar când vine vorba despre relația mea cu părinții, Cum ai simțit colaborarea noastră ca părinte? (te-ai simțit implicat(ă), ascultat(ă), susținut(ă)? Ai simțit încredere în proces?), am primit răspunsuri ca: „Comunicare foarte buna”

„Da, am avut incredere in proces. Mi s-a explicat de la început la ce sa ne asteptam.”

„Totul a decurs lin, am fost ascultata ca parinte, implicata si am mare incredere si pe mai departe pentru ca rezultatele au fost vizibile de la primele sedinte, nu neaparat la nivel de note, dar s-a vazut clar ca aceasta colaborare ii priește copilului si automat si mie ca parinte.”

„Am facut echipa foarte buna, in jurul nevoilor fiicei mele, am decis impreuna pas cu pas, ce facem mai departe. A contat mult sa ma simt sprijinita si implicata in acelasi timp.”

Școală de coach-ing acreditată

7) Cine poate deveni coach școlar?

O să mai spun ceva ce, poate, va supăra mai mulți colegi coachi. Din perspectiva mea, coaching-ul nu are nișe. Coaching-ul este procesul în care se creează acea relație sigură și prin care, cu ajutorul întrebărilor și a altor instrumente specifice, coach-ul reuseste să aducă în lumină anumite gânduri pe care clienții le ascundeau undeva, sau identifică noi drumuri pe care clientii nu le vedeau anterior.

După părerea mea, indiferent de obiectivul sesiunii, coaching-ul este tot personal. Sigur, de-a lungul timpului, din diferite nevoi, au apărut nișele, iar azi, se vorbește despre 3 mari ramuri ale coaching-ului profesionist: life coaching (sau coaching-ul deprinderilor de viată), business coaching (creșterea performanței organizaționale și a echipelor) și executive coaching (sprijinirea managerilor, liderilor și directorilor pentru a-și îmbunătăți performanța și leadership-ul)

Atât cât am reușit eu să definesc coaching-ul școlar, l-am încadrat ca subramură a coaching-ului deprinderilor de viață. Și am scris în contractele cu părinții următoarele caracteristici: pune accentul pe descoperirea aptitudinilor elevilor, pe explorarea intereselor și pasiunilor precum si pe construirea încrederii în propria persoană, pune accentul pe formarea deprinderilor de studiu, identificarea și gestionarea dificultăților, promovarea dezvoltării personale și a autonomiei, dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare, gestionarea stresului și a anxietății, clarificarea obiectivelor și a direcției, urmărește evoluția școlară a elevilor și drumul spre obiectivele setate, adaptarea limbajului la vârsta elevului, selecția temelor abordate pentru obiectivul elevului (de exemplu: dacă obiectivul este nota 10 la examenul de capacitate, se va selecta doar materia ce va intra în programa de capacitate, discutarea argumentelor pro și contra pentru învățarea materiei, sprijin în tranzițiile academice, îmbunătățirea relației elev-profesor, oferirea de feedback constructiv (= feed-forward),

Și pentru că am evitat întrebarea, revin la ea. Poate deveni coach școlar, orice om care urmează o școală de coaching acreditată și căruia îi place să lucreze cu copii. Coachi și mai iscusiți sunt oamenii care și-a lucrat propriile teme despre adolescență și care pot susține astfel de subiecte, adulți ce încă se mai pot juca și care sunt la curent cu temele, modificările si tematicile din domeniul educației.

Abordarea procesului de coaching izvorăște, de fapt, din andragogie, iar în coaching-ul școlar, de multe ori, se intersectează și cu pedagogia.

Carte de vizită

Iulia Rozalia Dobocan a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare a UTCN și are și un masterat la aceeași universitate, fiind în prezent, în anul 3 la Facultatea de Psihologie a Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. .

De asemenea, a obținut un certificat de coach profesionat de la Şcoala de coaching NTT Data în 2022, fiind membru al International Coaching Federation.

Din martie 2024 este coach/ mentor EMCC Romania – European Mentoring and Coaching Council.