Iar n-avem cu cine vota – o mărgică pe marginea vremilor noastre smintite

Cât o nanoparticulă, cam atât măsoară microorganismul care a zdruncinat fundamentele lumii știute, proțăpind la temeliile acesteia nestătătoare iluzii virtuale. Psihoza maselor, mai copleșitoare decât extinderea virusului pandemic, a beneficiat la pupitru de bagheta pigmeilor politici ai vremurilor, dotați toți cu aceeași partitură compusă în cheia paranoică a apocalipsei iminente.

Vine acum și nota de plată: Nouriel Roubini, prevestitorul crizei precedente, estimează că infernul economic și, implicit, consecințele lui sociale se vor prelungi cale de zece ani. Capul diplomației europene, Josep Borrell, profețește intrarea lumii în veacul asiatic, după secolul american, glosând pe marginea refrenului „the hour is late, the party is over.”

„Nemurirea edilitară se întinde pe tot cuprinsul patriei”

În cazul nostru, petrecerea nu se termină niciodată, după cum inspirat prelua presa o recentă mostră de cultură murală de la Cluj: „COVID is temporary, Emil Boc is forever”. Nemurirea edilitară se întinde pe tot cuprinsul patriei ca o tulpină pervers dezvoltată de virus, pe măsură ce bate ceasul scrutinului pentru alegerile locale, indiferent de coloratura politică.

Bunăoară, într-un armonios duet, păstrând distanțarea socială cuvenită, Emil Boc și Gabriela Firea consimt să transforme perlele infrastructurii sportive a României, am numit Arena Națională și BT Arena, în centre sanitare ad-hoc. În templul fotbalului se testează cu miile, la Polivalentă s-a instalat un spital de campanie, stringent necesar pentru momentul în care infrastructura spitalicească își va revărsa preaplinul. Nimic nu e prea scump când e vorba de sănătatea semenilor noștri, nu?

Faraonice cheltuieli sanitare din secătuitele bugete locale se derulează copios în toate târgurile, mari sau mici, cu o frenezie de sfârșit de lume și nou augur cu mască. Demențialelor investiții sanitare, fără licitații de bună seamă, li se alătură proiectate închideri / deschideri, după caz.

„Carte multă nu se cere / prost să fii, să ai putere”

În îndârjita bătălie pentru protejarea copiilor, primărița mamă a capitalei, agasant și luxurios mediatizată pe bani publici, se declară ritos: „în totalitate contra susținerii examenelor naționale.”

Hilara zicere „carte multă nu se cere / prost să fii, să ai putere” capătă valoare didactică universală, câștigând prozeliți al căror număr vorbește despre izbânda reformei educaționale practicate în ultimele decenii în România. Triajul valoric, cât mai era, se prăvale în neant, în vremea triajului epidemiologic de supermarket.

Îngrozitor de trist, corpul profesoral tace, complice sau nu, vinovăția e la fel de mare.

Ferecarea învățământului, cu incalculabilele sale efecte viitoare, vine la pachet cu disproporționata preocupare pentru industria divertismentului, botezată „cultură” în lexicul de pe Someș. Uitată și trecută fie emanciparea românilor sub semnul emblematicii Școli ardelene! Edilul clujean freamătă de grija Untold, Electric Castle și alte asemenea, cu nebănuit (sau da?) substrat, de competențele organelor adormite online. Înduioșător tremur pentru suferinda economie locală, lovită în tarele său: producția de butaforie.

„Ne-am procopsit cu primari pe viață”

Pildele de electoralizare a epidemiei, pe model neaoș, se întrec în năstrușnicie pe bani grei.

Pentru a mai domoli precipitatul frison preelectoral, UDMR vine cu o inițiativă parlamentară de prelungire a mandatelor de primari, de la patru la cinci ani. Dacă s-ar aplica doar la mandatul curent, aceasta ar fi salutară, căci după pustiirea visteriilor, în adevărul anului următor, alegerile ar putea să-și recâștige sensul pierdut. Însă dacă măsura vine să îngrașe mandatele fără număr ale unor inamovibili, ne-am procopsit cu primari pe viață.

Ce n-au izbândit să afle toate mințile luminate ale cercetării medicale, tratamentul sau vaccinul antiviral, se află în sceptrul baronașilor români: de alegerile astea au biruit și în lupta cu virusul ucigaș. Ghilotina votului s-a tocit: de alegeri avem realegeri.

Despina Neagoe

Despina Neagoe s-a născut în comuna Brebeni, judeţul Olt, dar a fost crescută în Timişoara. În 1984, a absolvit Facultatea de Filologie la Cluj, ca şefă de promoţie, cu diplomă de merit. A publicat traduceri din literatura britanică şi americană în revistele Echinox şi Tribuna. A tradus volumul “Opere” al lui Edgar Allan Poe şi a realizat studii de autor din literatura clasică şi contemporană: Ion Creangă, Ştefan Bănulescu, Marin Preda, George Bălăiţă, John Fowles, în revista Steaua. A fost redactor la Radioteleviziunea Română, iniţial în Redacţia Tineret şi ulterior la Redacţia Actualităţi. Apoi, a ocupat funcţia de secretar general de redacţie la TVR Cluj şi de director MTP la Mediapro. A fost purtător de cuvânt al Prefectului Judeţului Cluj și purtător de cuvânt al Guvernului Adrian Năstase.