EVENIMENT
FOTO.Student la relații internaționale, Robert s-a refugiat la Cluj: E ciudat să studiezi diplomația când e un război în țara ta

Asociația Cluj24 și Fundația Comunitară Cluj, cu sprijinul OXFAM, lansează de la 1 iunie campania ”Cluj pentru Ucraina”, al cărei scop este prezentarea refugiaților ucraineni stabiliți în județul nostru prin articole în limbile română și ucraineană.
Robert Konoplia e un tânăr de 18 ani din Ucraina care a ajuns în Cluj-Napoca în data de 28 februarie, împreună cu mama și iubita sa, Anna, sperând la mai multă siguranță pe timp de război.
„Inițial, eu și Anna aveam în plan să mergem în Italia, pentru că ea are cunoștințe din partea părinților ei acolo, ceea ce am și făcut. Am stat în Cluj timp de o noapte și am plecat mai departe. Ei îi era frică să stăm în România, fiind foarte aproape de țara noastră și, implicit, de rachete.
Am stat în Italia timp de o lună, dar ne-am întors la Cluj, iar mama mea a stat cu noi până la mijlocul lui mai, apoi s-a dus înapoi în Ucraina, din cauza unei legi nou apărute ce îi interzice să plece din țară, ea lucrând într-o companie guvernamentală. Dar cât a stat aici, s-a ocupat de închirierea unui apartament pentru noi.
După un timp de stat în Cluj, și-a dat seama că e o opțiune foarte bună, deși România nu a fost țara la care ne-am gândit de la început. Suntem recunoscători prietenilor moldoveni din Cluj, Mihaela și Cezar, fiindcă am comunicat cu ei în rusă, iar pe lângă asta, ne-au ajutat cu tot ce a fost nevoie și ne-au găzduit până ne-am găsit un loc pentru noi”, relatează Robert, pentru Cluj24.
Spre deosebire de alți compatrioți, atât pentru el, cât și pentru Anna, părăsirea Ucrainei a fost o decizie spontană.
„Eram într-o mini vacanță în Bukovel (munții Carpați), sărbătorind ziua de naștere a mamei, când a început războiul. Atunci, mama a condus către România mai rapid decât oricine. Într-adevăr, am stat o zi la graniță, dar ne-am descurcat”, notează el.
Voluntari devotați compatrioților
Cea mai interesantă experiență pe care a avut-o la Cluj este cooperarea cu centrul de migrație din Iulius Mall. Când au venit în oraș, el, Anna și sora lui, Karina, s-au interesat legat de cum ar putea obține un document de protecție temporară.
„Am văzut o mulțime de oameni (aproximativ 50 – 80). Centrul de migrație a lucrat pentru ucraineni doar 2 ore pe zi, așa că doar 10 – 15 persoane puteau obține documente. Am decis să creăm un formular Google pentru oameni, astfel încât să putem face o coadă online pentru ca ucrainenii să poată obține protecție temporară.
Această opțiune a funcționat în Polonia și Cehia, dar nu și în România. Așadar, am devenit voluntari și am ajutat acest sistem să funcționeze câteva luni, până când a venit o altă organizație și coada online a funcționat mai bine. Ne-am ajutat oamenii și ne-am făcut prieteni”, adaugă tânărul.
Necunoscutul care i-a făcut o surpriză
Dar s-a lovit și de alte experiențe care l-au marcat.
În prima lună de război, ce i-a lipsit cel mai tare a fost chitara lui și, în timpul unui eveniment la care a participat într-un bar din Cluj, eveniment ce viza războiul din Ucraina, a stat de vorbă cu un DJ și soția lui.
„Un prieten de-al lor mi-a trimis o chitară din București. Gratis. Le sunt extrem de recunoscător.
Când am început să cânt, m-am simțit mai împăcat și mi-am imaginat că merg într-o drumeție cu prietenii mei, gândul ăsta m-a liniștit”, împărtășește Robert.
Pe lângă chitară, își ocupă timpul alergând în fiecare seară la o bază sportivă sau în jurul lacului de lângă Iulius Mall. Simte că aceste activități îl ajută să scape de toate emoțiile negative.
Viața unui student ucrainean în 2022: „Ucraina are nevoie de noi pentru a o reconstrui”
Înainte de război, ultimii 9 ani din viață i-a petrecut în Kiev, despre care spune că s-a schimbat mult, dar a rămas în viață. Verile și le petrecea în Borova, un oraș mic, care acum e complet ocupat. La 35 de kilometri distanță se află Izium, care a fost „șters de pe fața pământului, la fel ca Mariupol”.
„Dar de născut, m-am născut în Harkiv și copilăria mi-am petrecut-o acolo. Rușii au distrus orașul, acum arată îngrozitor. Fiind la granița cu ei, a fost ușor de bombardat.
Mi-ar fi plăcut să mai petrec timp acolo ca student dar e imposibil”, spune el.
Era student la Relații Internaționale în cadrul Universității Naționale din Kiev – Academia Mohyla.
„E ciudat să studiezi teoria diplomației în timp ce e un război în țara ta. Dar sper să îmi continui studiile aici. Încă nu am primit confirmarea oficială din partea Universității Babeș-Bolyai.
Plănuiesc să studiez în engleză cel de-al doilea an de facultate aici, pentru că Ucraina și România funcționează după același sistem universitar. Cu alte cuvinte, voi sta în România pentru cel puțin un an și mă voi întoarce după ce vom câștiga războiul. Ucraina are nevoie de noi pentru a o reconstrui”, punctează Robert.
Impresii despre tărâmul necunoscut: „E incredibil cât de puține lucruri știam despre România doar pentru că ne separă niște munți și bariere lingvistice”
Până atunci, va profita la maxim de experiența clujeană.
„Mi-am făcut niște prieteni aici. Unii sunt din Moldova, alții din România sau Ucraina. Cu toții sunt foarte buni cu familia mea și mă fac să mă simt ca acasă.
Pentru noi, România e o țară a descoperirilor neașteptate. E incredibil cât de puține lucruri știam despre ea doar pentru că ne separă niște munți și bariere lingvistice.
Da, e greu să înveți româna, dar măcar românii vorbesc bine engleză și am timp să învăț până în iarnă câte ceva. Cel puțin, sper să reușesc.
Cu restul lucrurilor ne-am acomodat rapid datorită prietenilor din Moldova, plus că România nu e atât de diferită de Ucraina, deci e mai ușor să te adaptezi”, completează el.
Misiunea viitorului diplomat: „Mi-ar plăcea să creez o legătură mai puternică între România și Ucraina”
Păstrează legătura cu prietenii din Kiev, care i-au spus că locuitul acolo e înfricoșător, din cauza alarmelor, ce se aud de 5-6 ori pe zi, și a rachetelor care distrug casele, în ciuda apărării aeriene.
„Sunt mai tânăr decât majoritatea prietenilor mei, de aceea am reușit să plec de acolo. Îi respect pe cei care au rămas. Eu cred că voi fi de ajutor pentru țara mea când mă voi întoarce cu o educație, cu o specializare. Acum, mama mea e în Kiev, pentru că lucrează într-o companie guvernamentală, fiindu-i interzisă ieșirea din țară”, adaugă băiatul.
În concluzie, vrea să mulțumească tuturor românilor pentru ajutorul acordat cetățenilor ucraineni.
„Ca viitor diplomat, mi-ar plăcea să creez o legătură mai puternică între România și Ucraina”, conchide el.
*** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** ***
Молодий український студент-міжнародник Роберт сховався в Клужі: «Дивно вчитися дипломатії, поки у твоїй країні йде війна»
Роберт Конопля – 18-річний хлопець з України, який прибув до Клуж-Напока 28 лютого разом зі своєю матір’ю та дівчиною Анною, сподіваючись на більшу безпеку під час війни.
«Спочатку ми з Анною планували поїхати до Італії, оскільки вона має там знання від батьків, що ми й зробили. Я залишився в Клужі на одну ніч і поїхав далі. Вона боялася залишатися в Румунії, перебуваючи дуже близько до нашої країни і, безумовно, до ракет.
Ми пробули в Італії місяць, але повернулися в Клуж, і моя мама залишалася з нами до середини травня, потім вона повернулася в Україну, через новий закон, який забороняє їй залишати країну, вона працювала в державной компанії. Але поки вoнa була тут, вoнa подбала про те, щоб зняти для нас квартиру.
Провівши деякий час у Клужі, він зрозумів, що це дуже хороший варіант, хоча Румунія була не тією країною, про яку ми думали з самого початку. Ми вдячні нашим молдавським друзям із Клужа, Міхаелі та Цезару, за те, що ми спілкувалися з ними російською, а крім того, вони допомогли нам у всьому, що нам було необхідно, і приймали нас, поки ми не знайшли для нас місце», – повідомляє Роберт для Cluj24.
На відміну від інших співвітчизників, і для нього, і для Анни виїхати з України було спонтанним рішенням.
«Я був у міні-відпустці в Буковелі (Карпати), святкував день народження мами, коли почалася війна. Тоді мама швидше за всіх доїхала до Румунії. Дійсно, ми простояли на кордоні добу, але впоралися», – зазначає він.
Віддані землякам волонтери
Найцікавішим досвідом, який він отримав у Клужі, є співпраця з міграційним центром у торговому центрі Iulius. Коли вони приїхали в місто, він, Анна та його сестра Карина поцікавилися, як можна отримати документ про тимчасовий захист.
«Я бачив багато людей (близько 50-80). Міграційний центр працював для українців лише 2 години на добу, тому отримати документи могли лише 10-15 осіб. Ми вирішили створити гугл-форму для людей, щоб ми могли створити онлайн-чергу для українців на отримання тимчасового захисту.
Цей варіант спрацював у Польщі та Чехії, але не в Румунії. Тож я пішов волонтером і допомагав цій системі працювати кілька місяців, поки не прийшла інша організація і онлайн-черга запрацювала краще. Ми допомагали своїм людям і дружили», – додає хлопець.
Незнайомець, який зробив йому сюрприз
Але він також зіткнувся з іншим досвідом, який відзначив його.
У перший місяць війни йому найбільше бракувало гітари, і під час заходу, який він відвідав у барі в Клужі, заходу про війну в Україні, він спілкувався з ді-джеєм і його дружиною.
«Їхній друг надіслав мені гітару з Бухареста. безкоштовно. Я їм надзвичайно вдячний.
Коли я почав співати, мені стало легше і я уявив, що йду в похід з друзями, ця думка мене заспокоїла», – ділиться Роберт.
Крім гри на гітарі, він щовечора проводить біг на спортивній базі або біля озера біля торгового центру Iulius. Він відчуває, що ці заняття допомагають йому позбутися всіх негативних емоцій.
Життя українського студента у 2022 році: «Україна потребує нас для перебудови»
До війни останні 9 років життя провів у Києві, який, за його словами, дуже змінився, але залишився живим. Літо проводив у містечку Борова, яке нині повністю заселене. За 35 кілометрів – Ізюм, який «стерли з лиця землі, як і Маріуполь».
«Але за походженням я народився в Харкові, там пройшло моє дитинство. Росіяни зруйнували місто, тепер воно виглядає жахливо. Перебуваючи з ними на кордоні, легко було бомбардувати.
Я хотів би проводити там більше часу як студент, але це неможливо», – каже він.
Був студентом факультету міжнародних відносин Національного університету «Києво-Могилянська академія».
«Дивно вивчати теорію дипломатії, поки у твоїй країні йде війна. Але я сподіваюся продовжити навчання тут. Ми ще не отримали офіційного підтвердження від Університету Бабеш-Боляй.
Я планую навчатися англійською мовою на другому курсі тут, тому що Україна та Румунія працюють за однаковою системою університетів. Іншими словами, я пробуду в Румунії принаймні рік і повернуся після того, як ми виграємо війну. Україна потребує нас, щоб її відбудувати», – зазначає Роберт.
Враження про невідомий край: «Неймовірно, як мало ми знали про Румунію лише тому, що нас розділяють якісь гори та мовні бар’єри»
До того часу він максимально використає досвід Клужа.
«Я знайшов тут кількох друзів. Одні з Молдови, інші з Румунії чи України. Вони всі дуже добре ставляться до моєї родини, і я відчуваю себе як вдома.
Для нас Румунія – країна несподіваних відкриттів. Неймовірно, як мало ми знали про неї лише тому, що нас розділяють якісь гори та мовні бар’єри.
Так, важко вивчити румунську, але принаймні румуни добре розмовляють англійською, і я встигаю щось вивчити до зими. Принаймні, я сподіваюся, що вдасться.
З іншим ми швидко розібралися завдяки нашим друзям з Молдови, плюс Румунія нічим не відрізняється від України, тому легше адаптуватися», – додає він.
Місія майбутнього дипломата: «Я хотів би створити міцніший зв’язок між Румунією та Україною»
Він підтримує зв’язок із друзями в Києві, які розповідали йому, що там страшно жити через сигналізацію, яка б’є по 5-6 разів на день, і ракети, які руйнують будинки, незважаючи на протиповітряну оборону.
«Я молодший за більшість своїх друзів, тому я зміг звідти вибратися. Я поважаю тих, хто залишився. Я вірю, що я буду корисний своїй країні, коли повернуся з освітою, зі спеціалізацією. Зараз моя мама в Києві, тому що працює в держкомпанії, їй заборонено залишати країну», – додає хлопець.
На завершення він хоче подякувати всім румунам за допомогу громадянам України.
«Як майбутній дипломат, я хотів би створити міцніший зв’язок між Румунією та Україною», – підсумовує він.
(Un proiect al Asociației Cluj24 și Fundației Comunitare Cluj, susținut de OXFAM)
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

EVENIMENT
FOTO. Din pasiune pentru artă. Absolventă de Jurnalism din Cluj-Napoca, pictează haine și încălțăminte

Ioana Mihalachi este o tânără absolventă de Jurnalism din Cluj-Napoca, care personalizează diferite articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, căutând arta în toate activitățile sale. Atracția Ioanei pentru pictură a început încă din copilărie, de la primele ateliere la care a participat.
Adevărata pasiune a ieșit, însă, la iveală în clipa în care o simplă foaie de hârtie a devenit, brusc, prea mică pentru ideile ei. Peretele camerei s-a transformat într-un tărâm al picturii, alb, rece și lipsit de viață, dar cu un potențial imens, odată ce prima picătură de acuarelă l-a atins.
Totul a început cu un elefant creionat pe perete, abia sesizabil. Părinții Ioanei i-au susținut latura artistică, care la acel moment putea să pară o simplă distracție pentru o fetiță.
“Au venit ai mei acasă și au văzut elefantul făcut cu creionul pe perete. Reacția lor fiind: <<Ce-ai făcut, mă, pe perete?>> le-am spus apoi că vreau să-l și pictez, iar ei au spus: <<Bine, hai, pictează, că dacă nu iese bine, dăm cu var>>.
Am pictat elefantul, doar că pe atunci nu eram eu foarte pricepută la materiale și l-am pictat cu acuarele de hârtie. Evident că n-a ieșit cum trebuie și a trebuit să dăm după cu var, dar a fost un început”, povestește tânăra, zâmbind și amuzându-se la gândul amintirii plăcute.
Pasiunea prinde contur… pe blugi
Ani mai târziu, într-o zi ploioasă de weekend, când pânza părea prea banală, Ioana a decis să experimenteze. A cumpărat vopsele pentru textile și s-a apucat de pictat pe blugi.
“M-am dus frumos la o librărie, am cumpărat tot ce mi-a trebuit, am spart ceva bani și m-am întors acasă să mă apuc de treabă. Am început să desenez pe o pereche de blugi, care au ieșit foarte rău. Prima pereche de blugi a ieșit rău, rău de tot”, menționează Ioana.
Apoi a început să picteze hainele din casă care au început să iasă chiar bine și așa a început să ia și primele comenzi de la colege, inițial pe gratis.
”Pe atunci pictam doar blugi și le desenam doar buzunarul de la spate și am zis să cer și bani după un timp: 30 de lei buzunarul, dacă vreți”, își amintește tânăra.
Promovarea în online
Ioana a început să-și promoveze creațiile în mediul online încă de la primele lucrări, când încă locuia în orașul ei natal: “Le postam pe Instagram. Mi-am făcut cont de pictură și postam și pe grupul de Facebook din Piatra Neamț.
Mi-am făcut și pagină de Facebook. Pe atunci nu era TikTok. Și cred că dacă era TikTok, bubuia mai tare”.
Între timp, rețelele sociale au devenit parte din rutina ei, însă rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor.
“Am încercat asta cu Instagramul, am distribuit și pe pagina mea principală, fiindcă aveam mai mulți urmăritori. Și lumea doar dă like și atât, unii nici măcar. Am postat pe toate grupurile din Cluj. Am făcut texte frumoase. Nimeni nu m-a băgat în seamă”, adaugă aceasta.
Nici TikTok-ul nu pare să funcționeze așa cum spera ea, după ce a pus clipuri care au doar 100 de vizualizări.
”Îi rog pe clienți să dea tag, dar… nimic. Încă aștept momentul ăla când cineva o să zică: băi, uite, fata asta chiar face ceva fain”, adaugă tânăra, sesizabil iritată de situație.
Un perete pictat, o lecție învățată
Unul dintre primele proiecte serioase a venit din partea unui prieten, care i-a propus să picteze peretele unui local din Cluj-Napoca, Tucano Coffee. De la pictatul pe peretele propriei camere, la un spațiu care urma să fie în văzul lumii, lucrarea a fost o provocare imensă.
„Foarte inconștientă am fost, nu m-am gândit că era o chestie de trei pe patru metri și că trebuia să pictez pe o schelă. Am avut foarte mare noroc cu Gabriel, prietenul meu, care m-a ajutat”, mai spune Ioana.
Povestind despre dificulățile pe care aceasta le-a întâmpinat de-a lungul timpului, experiența de la Tucano a fost cea care i-a lăsat un gust amar tinerei după ce i s-a spus că verdele nu e verdele care trebuie, deși ea a trebuit să cumpere toate materialele și să facă toate culorile, iar dacă i s-ar fi adus culorile făcute pe nuanță, ”era altceva”.
Tehnici și materiale folosite
Ioana preferă acrilicul și spune că lucrează instinctiv. În procesul de creație nu trebuie să te gândești la ceva exact, nu pornești cu o idee exactă, gândindu-te să nu încalci vreo regulă.
Inspirația pornește de undeva, dar ești liber să adaugi o notă personală, iar rezultatul final să fie viziunea ta, nu a altcuiva.
Așadar, aceasta nu desenează după poze, nu copiază, ci creează din emoție și starea pe care o are în acel moment. “Niciodată nu am făcut după poză, de exemplu, când era de pictat ceva, dacă mi se părea mie că dacă acolo merge pus alb, puneam alb și arăta foarte bine.
Deci, cumva, la mine pictatul e din instinct, nu neapărat cine știe ce tehnică. Bine, și astea contează, dar eu nu mă ghidez după ele”, mai spune Ioana, care recunoaște că nu este bună la desen cu creionul, pentru că nici o linie dreaptă nu poate face.
”Dar cu acrilicul, totul e altfel. Și pictura pe haine rezistă perfect, am perechi de adidași pictați de 5 ani care arată la fel”, susține artista.
Pentru textile, aceasta folosește culori speciale și un top coat protector: “Am pictat pe geci, pe tricouri, pe pantaloni, pe blugi, pe papuci, pe pereți, pe tablouri. Pe tot ce se poate picta”.
Poți face bani punând în practică pasiunea?
Financiar, Ioana recunoaște că nu poate trăi încă din artă. Dar dacă ar avea comenzi constante, ar vrea să facă un job full time din pasiunea ei.
“Sincer mi-ar plăcea să fac un job full-time din asta, pentru că, până la urmă, e pasiunea mea șimereu dacă faci ceva cu drag o să iasă bine.
Dacă ar fi să am comenzi constantar fi o idee să fac asta pe viitor, pentru că orice lucru care e handmade și unicat, evident, costă mai mult.
Momentan, cred că nici măcar o cafea nu aș putea să-mi cumpăr, având în vedere că comenzile nu sunt atât de dese”, mai spune Ioana.
Fără studii în domeniu, dar cu potențial
Ioana este o fire artistică, după cum se poate observa chiar din lucrările ei. Totuși, nu are studii în domeniu și, lăsându-se îndrumată de cei din jur, a ales altă facultate.
“Toată lumea zicea că te duci la Arte, că mori de foame, clasica poveste despre pictorii care fac bani după ce mor. Și am zis că ok, hai, să ascult și eu o dată în viață de lumea care îmi spune să nu fac asta.
Și am ajuns la Jurnalism, unde chiar mi-a plăcut, doar că nu partea de scris. În schimb, tot ce înseamnă partea de design, de creat, îmi place.
Am observat că eu mereu îmi caut artă în orice aș face”, subliniază absolventa.
Mai mult decât pictură: genți croșetate, o nouă direcție
Creativitatea Ioanei nu s-a oprit la culori și pensule astfel că și-a spus că, dacă tot se pricepe atât de bine la artă, cât de greu poate fi să învețe să croșeteze? Așa că s-a dus la bunica sa și i-a zis: ”Hai, învață-mă! La un moment dat, chiar i-am arătat eu cum se face.
În vreo trei ore, cred că atât a durat, am făcut prima mea geantă, care a ieșit foarte drăguță. După aceea am început să croșetez încontinuu”.
Prima geantă croșetată de Ioana a fost postată la vânzare cu doar 40 de lei. “E foarte puțin”, recunoaște ea, “dar nici nu ieșise exact cum ar fi trebuit”.
Care sunt prețurile
Printre ultimele lucrări realizate de Ioana se numără un tablou cu Freddie Mercury, de dimensiuni mari, cât un chevalet, pe care l-a vândut cu 300 de lei.
De asemenea, o pereche de papuci pictați manual cu un model de trandafiri a ajuns la 350 de lei. Totodată, prețurile variază în funcție de complexitate și suport: un buzunar pictat costă în jur de 100 de lei, iar lucrările pe pereți se negociază în funcție de dimensiune și detalii.
Totuși, aici intervine și pasiunea și dorința de creație, unde prețul nu mai reprezintă un factor atât de important pentru aceasta.
“Sinceră să fiu, prețurile nu prea le stabilesc eu, pentru că, dacă ar fi după mine, le-aș face pe toate gratis. Mă consult mereu cu prietenul meu, pentru că el este mai obiectiv și îmi spune exact cât consideră că valorează munca mea”, menționează Ioana.
Pentru susținere sau comenzi o puteți găsi pe Ioana pe conturile sale de Instagram și TikTok:
Instagram: https://www.instagram.com/iwaas_art
TikTok: https://www.tiktok.com/@iamiwaa?_t=ZN-8vPvZCzUUSs&_r=1
Denisa Davidaș

Directorul general al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), Paul Anghel, publică ghidul complet pentru achiziționarea în siguranță a produselor alimentare specifice sărbătorilor de Paște, de la carnea de miel și ouă, până la cozonaci și băuturi alcoolice.
Ce verifică ANPC și ce trebuie să știți ca să cumpărați în siguranță:
1. Carne și produse din carne (inclusiv miel):
• Cumpărați DOAR din locuri autorizate (măcelării, magazine, piețe amenajate), cu ștampilă sanitar-veterinară.
• NU cumpărați din portbagajele mașinilor, chiar dacă prețul e mic.
• Carnea trebuie să aibă un aspect proaspăt, miros plăcut, fără mucus sau culoare modificată.
• Verificați prețul de la raft cu cel de pe bon.
2. Ouă:
• Luați-le doar din spații autorizate, păstrate la rece.
• Evitați ouăle fisurate, murdare sau păstrate la temperatura mediului ambiant.
• Coaja trebuie să fie întreagă, iar la spargere albușul să fie dens, gălbenușul semiglobulos.
• În cazul ouălor vrac, trebuie să fie afișate clar: calitatea, greutatea, metoda de creștere și data valabilității.
3. Vopsea de ouă:
• Alegeți doar produse autorizate, cu etichetă completă: producător, ingrediente, instrucțiuni, dată de valabilitate.
• NU folosiți vopsele tipografice sau textile – pot fi toxice!
Cozonaci și checuri
4. Produse de patiserie (cozonaci, checuri):
• Cumpărați din locuri curate, autorizate.
• Personalul trebuie să poarte echipament de protecție, iar produsele neambalate să fie bine protejate și servite cu ustensile.
• Etichetele trebuie să arate clar ingredientele (inclusiv alergenii) și data de valabilitate.
5. Ciocolată, produse din cacao:
• Verificați eticheta: denumirea, producătorul, data durabilității, conținutul de cacao.
• Atenție la ambalaje deteriorate și produse fără traducere în limba română!
• Nu cumpărați de la vânzători ambulanți!
6. Vin și băuturi alcoolice:
• Eticheta trebuie să includă producătorul, concentrația alcoolică, volumul, tipul vinului și originea.
• Verificați dacă lichidul este limpede și fără impurități.
• Pentru băuturile spirtoase – eticheta trebuie să respecte normele Ministerului Finanțelor.
”În anii trecuți, ANPC a găsit de Paște ouă sparte sau expirate, vopsea cu termen depășit, produse „tradiționale” fără atestare. Carnea, cozonacii și ciocolata erau uneori etichetate incorect sau cu ingrediente înșelătoare. Vinurile erau fără mențiuni privind alergenii sau ambalaje deteriorate”, a precizat Protecția Consumatorilor.
Sursa: Mediafax

După apusul soarelui din a doua sâmbătă a lunii aprilie, Martorii lui Iehova de pe tot globul au comemorat moartea lui Isus Cristos, eveniment anual care în Biblie este denumit „Cina Domnului”. În anii precedenți, la această sărbătoare creștină s-a înregistrat o prezență globală de circa 20 de milioane de persoane.
În România, la Comemorarea din 2024 au fost prezente peste 83 000 de persoane, dintre care doar circa 40 000 Martori ai lui Iehova.
„În fiecare an, milioane de Martori ai lui Iehova își invită semenii să își amintească împreună cu ei ultimele zile din viața lui Isus Cristos pe pământ și, în special, lucrurile pe care le-a făcut și le-a spus în ultima sa noapte de viață, înainte de fi judecat în mod ilegal, condamnat pentru o infracțiune pe care nu o comisese, flagelat și ulteriorucis asemenea unui tâlhar. Pentru creștini, acesta este cel mai important eveniment al tuturor timpurilor. Iar discursul biblic din această seară a subliniat importanța morții lui Isus pentru fiecare om de pe pământ”, a declarat Ionuț Moraru, purtător de cuvânt al Martorilor lui Iehova din România.
4000 de clujeni la Comemorare
În Cluj, Comemorarea morții lui Isus Cristos a avut loc în 18 locuri:inclusiv în săli ale Regatului și săli de conferințe închiriate. Evenimentul s-a desfășurat în diverse locații, cum ar fi Sala Regatului din Strada Porumbeilor, nr. 8-10 și Sala Regatului din Strada Viilor, nr. 54A, precum și în săli de conferințe închiriate, cum ar fi Sala de Conferințe de la stadionul Cluj Arena și Sala de Conferințe ”The Office”.
În total, la aceste eveniment au asistat peste 4.000 de persoane din Cluj și din împrejurimi.
Programul spiritual a început cu o cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu și o rugăciune. Apoi, a fost prezentat discursul cu titlul „Să arătăm recunoștință pentru ce au făcut Dumnezeu și Cristos în folosul nostru!”.
După apusul soarelui, emblemele – pâinea nedospită și vinul – au fost date din mână în mână, conform poruncii lui Isus. Apoi, programul s-a încheiat cu o cântare și o rugăciune.
Mai multe detalii cu privire la modul în care Martorii lui Iehova sărbătoresc Cina Domnului pot fi găsite online, pe site-ul oficial jw.org.
De asemenea, toți cei care doresc sunt invitați să participe gratuit și fără nicio obligație la întrunirile săptămânale ale Martorilor lui Iehova. Mai multe detalii despre desfășurarea acestor puteți găsi în materialul video Ce activități se desfășoară la o sală a Regatului?.
EVENIMENT
Universitarul clujean Adrian Papahagi și fostul judecător Cristi Danileț, cenzurați de BEC pentru opinii privind alegerile

Universitarul clujean Adrian Papahagi și fostul judecător al Tribunalului Cluj, Crist Danileț, au fost reclamați la Biroul Electoral Central (BEC) pentru postările lor legate de alegerile prezidențiale și despre candidați, cei doi susținând că este un abuz dacă postările lor vor fi șterse.
”Am aflat că unele postări ale mele, care privesc alegerile, au fost pârâte la BEC și vor fi luate în discuție azi. Există posibilitatea ca BEC să ceară ștergerea lor.
Dacă se va întâmpla așa ceva, e un imens abuz, care va decredibiliza și mai mult alegerile din România. Voi protesta cum pot, inclusiv la CEDO, dacă se întâmplă așa o mizerie.
Fiindcă sistemul a creat monștri ca CG, pe care n-a mai reușit să-i controleze, acum face exces de zel și vrea să cenzureze simpli cetățeni, oameni liberi care își exprimă fără contract sau plată opiniile despre ce vor ei, inclusiv alegerile.
E normal să ai păreri, partizanate, să explici, să susții. De-aia sunt alegeri, ca noi, cetățenii, să ne exprimăm, să participăm activ, să sprijinim pe cine dorim.
Una sunt fermele de boți
Dacă interzic libertatea de expresie a simplilor cetățeni, să nu se mire politrucii că și alegerile acestea vor fi privite cu suspiciune în țară și în străinătate.
Una sunt fermele de boți plătite și publicitatea politică mascată sau nedeclarată, alta e libertatea de expresie a cetățenilor, inclusiv a celor cu o audiență mai mare.
În ce mă privește, nu a reușit nimeni să-mi bage pumnul în gură. Nimeni: nici președinți sau premieri în funcție, nici servicii, nici partide, nici vreun șefuleț. Nu vor reuși nici acum.
Țin cu dinții de libertatea mea de credință, alegere și expresie”, a spus Papahagi.
Nu este plătit de politicieni
La rândul său, Cristi Danileț a arătat că BEC a decis, la sesizarea AUR, că postările sale din aceste zile sunt ale unui actor politic și a decis să ceară META ștergerea lor de pe contul său de Facebook.
”Ei bine, eu nu sunt un „actor”, căci pe FB nu am niciun rol. Aici sunt eu și atât. Nu sunt „politic”: nu am prieteni in mediul politic, nu sunt plătit de politicieni direct/indirect, nu fac parte din vreun partid politic.
Sunt un cetățean implicat în viața cetății începând cu anul 1999. Am sancționat deseori derapajele politice la nivel instituțional. Acum, că nu mai sunt magistrat, am voie să critic politicieni și partide.
Postările mele din aceste zile referitoare la candidați reprezintă gândurile mele. E modul meu de implicare în dezbaterile publice de maximă importanță privind viitorul Președinte al țării.
Sprijin pentru Nicușor Dan
Ponta e un rebut politic, trebuie exclus pe vecie din viața publică. Antonescu e un hibernat politic, merită să fie lăsat in continuare în adormire. Ăștia doi și cu Dragnea au fost artizanii USL, cea mai nocivă alianță politică românească. Ei sunt cei care au distrus justiția română, ca să știți.
Simion e un prieten al inamicilor României, e interzis în doua state vecine și i-ar lăsa să moară pe românii din Rep. Moldova dacă ar fi atacați. Nu are ce căuta in conducerea țării.
Lasconi, urmașă de gândire a lui Georgescu, a dovedit că nu poate uni nici măcar oamenii din propriul partid, darămite să fie un Președinte al tuturor românilor.
In asociatia Initiativa pentru Cultură Democratică Europeană am hotărât să susținem și să aprijinim pe candidatul Nicușor Dan, pe 7 dec 2024 la Cluj-Napoca și pe 23 martie 2025 la Timisoara. Prin urmare, eu, familia și prietenii mei vom vota cu Nicușor Dan.
Trăim in țara in care judecătorii care postează filmulețe cum isi fac curățenie in curte sunt exclusi din magistratură, iar cetățenilor care comentează in social media candidații politici li se sterg postările de către stat”, a scris Danileț.