FOTO/ INTERVIU/ Artiștii stradali clujeni KeroZen și Ocu, despre nevoia de street art și proiectul ”Artă în curtea școlii”

KeroZen și Ocu fac parte din familia care a creat Asociația La un loc, acel grup de artiști din Cluj datorită cărora vedem tramvaie în culori și aduc arta în curtea școlii. Se inspiră de pretutindeni, au înțelegere pentru nevoile unui oraș și cred că arta te ajută să te conectezi cu spațiul.

Cluj24.ro a discutat cu cei doi despre o posibilă nevoie a spațiilor dedicate pentru street art, despre proiectul Arta în curtea școlii, a doua ediție, desfășurată în 2020 cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca, și despre piedici pe care le întâmpină în munca lor.

Inspirația este peste tot în aer

Rep: Dacă dăm un search pe Google cu numele tău primul rezultat este ”KeroZen transfigurează orașul”, cum percepi tu această transfigurare?

KeroZen: Nu cred că este vorba de un mesaj anume ci mai mult de starea pe care i-o transmite privitorului. Poate contează la un nivel și mesajul pe care îl transmiți privitorului, dar starea de bine pe care o creează și contextul ajută la această transfigurare.

Știm că arta teoretică transfigurează omul și arta transpusă în spațiul public prin analogie transfigurează spațiul.

Rep: Cum îți construiești lucrările, de unde creezi tot acel amalgam de elemente?

KeroZen: Dacă ești într-o lipsă de inspirație ajută să mergi la locul respectiv să simți zona. Cred că tu te conectezi cu energia locului și încep să îți apară ideile.

Un aspect important este că la nivel fizic te conectezi cu spațiul printr-o legătură făcută cu semnificația sau elementul cel mai specific al locului. Inspirația este peste tot în aer, trebuie doar să fii destul de deschis să o percepi, doar că ignoranța noastră face cumva să nu vedem anumite lucruri.

Spațiu pentru street art

Rep: De ce uneori oamenii reacționează negativ la street art?

Kero Zen: Majoritatea au prejudecăți și de asta reacționează în felul acesta și la graffiti, aici mă refer la graffiti murdar, vandalizarea orașului, dar și acesta dintr-un anume punct de vedere arată foarte interesant.

Mă refer la acele semnături care în ani se transformă într-o textură interesantă unde mai mulți oameni tot vin și completează lucrarea. Ține de preconcepția omului, dar eu cred că prejudecățile astea sunt ca o îngustare a minții, te blochezi pe o direcție și nu mai vezi altceva.

Rep: Crezi că ar fi o soluție crearea unui spațiu special pentru cei care încep să experimenteze street art-ul?

KeroZen: Da și nu în același timp pentru că nu există un adevăr corect, există doar perspective. Chiar la Cluj împreună cu câțiva colegi din asociație lucrăm o astfel de propunere. Acum doi ani la bugetare participativă am aplicat un proiect și a fost votat și urmează să se implementeze, a fost încetinit de pandemie.

Este bine să aibă un loc sigur și destinat pentru asta. Dar putem spune și nu că și-ar pierde esența, mă refer aici la graffitti nu la street-art.

Graffiti ține de libera exprimare, dar responsabilă

Graffitiul este o formă de exprimare, de libertate, nu se conformează unor reguli impuse. Într-adevăr ții cont și de ceilalți, nu faci rău altora, e un principiu. Tu când iei forma asta liberă și încerci să o instituționalizezi își pierde din esență.

Oricâți pereți ai pune într-un oraș nu vei scăpa de graffiti, tot timpul vor veni niște nebuni care vor vrea să facă chestia aia. Instituțiile cred că hai că îi cumpărăm, îi mințim pe ăștia, dar nu merge așa, cine este nebun rămâne până la capăt. În Cluj este o situație cumințică, dar în marile capitale e haos, vorbim de 300 de oameni care fac asta.

Unii o înțeleg ca o refulare pe societate, dar nu îi poți băga în aceeași cutie pe toți. Trebuie să îl accepți pe fiecare, când deja începi să judeci îți faci probleme și le faci probleme.

O școală generală arăta ca una de corecție

Rep: Ar putea fi genul acesta de artă o rezolvare pentru blocurile gri din vremea fostului regim care creează un peisaj deprimant?

KeroZen: Da, asta este și un motiv pentru care am ales să facem proiectul Artă în curtea școlii, acolo sunt mai multe aspecte, dar asta este unul foarte important. Am fost la Școala ,,Constantin Brâncuşi” pe care de 2-3 ani o să o facem și m-am speriat când am ajuns acolo, arată ca o școală de corecție cu gratii la geam, totul e gri și scorojit.

Arată a închisoare, îmi imaginez cum este să stai 8 ani în spațiul acela și să încerci să te și educi. Abia acum înțelegem și noi cât de importantă este creativitatea în formarea omului. Spațiul ăsta public, fie că e centrul orașului sau cartierul în care locuim, este ca sufrageria din casa noastră.

Trebuie să ne îngrijim de el, dar din păcate avem această mentalitate că trebuie să tragem focul la oala noastră.Trebuie să înțelegem că spiritul de comunitate înseamnă să fie bine tuturor și să ținem cont de ceilalți. Este mai important să dai decât să tot iei, inevitabil asta te va face fericit.

Nu avem  mentalitatea globală că toți suntem unul și aceeași chestie, asta ar rezolva multe probleme ale umanității.

Rep: Ce teme ați abordat în proiectul ,,Artă în curtea școlii”?

Ocu: La primul proiect a fost tema joacă, am încercat să nu restrângem creativitatea la niște linii foarte mici, iar la a două sesiune de proiect nu am avut o temă anume ci mai de grabă doar am specificat că desenele propuse să nu fie într-o direcție negativă pentru o școală,. Dar am încercat să lăsăm artiștii să se exprime liber.

Copiii, entuziasmați

Rep: Cum au primit copiii genul asta de inițiative?

Ocu: Erau foarte entuziasmați și foarte interesați, veneau tot timpul prin apropiere, dar din păcate anul trecut în 2020 o parte din proiect s-a desfășurat când copii nu mai veneau la școală din cauza pandemiei, dar în afara acestui timp copiii se strângeau să vadă, veneau cu profesorii să înțeleagă ce se întâmplă, erau foarte deschiși și îi interesa.

Le dă și o speranța că prin artă se pot face proiecte mari, să te conectezi cu oamenii să lucrezi pe proiecte mai dezvoltate nu numai la un nivel. În principiu, feedbackul a fost foarte bun și sunt mega interesați, este ca un magnetism direct.

Rep: Care ar fi proiectul tău de vis implementat în Cluj?

KeroZen: Văd lucrurile ca o întâlnire sub formă de dezbatere, cu instituțiile orașului ca să identificăm niște probleme și soluții.

Apoi, benefic ar fi să începem sistematic să alegem o zonă să o dezvoltăm până când la un moment dat se leagă lucrurile și putem spune că am acoperit orașul, am creat armonie în cartiere.

Street art-ul aduce beneficii atât economice cât și turistice, tu trebuie să ții cont de toate chestiile astea. Pe plan turistic am întâlnit mulți străini care vin la Cluj și mă întrebau ce e de făcut și ziceam 2-3 chestii și după aia rămâneam blocat că nu mai aveam ce. Clujul are de oferit, dar nu așa de cool…

Despre Proiectul Tramvaie Colorate/Galerie de artă pe roți

De exemplu și cu tramvaiele nu am finalizat cum am vrut noi. Am făcut așa o flacăra care s-a stins ușor. Ne-am dorit ca toate tramvaiele vechi să fie desenate, chiar să ai o galerie de artă pe roți, nu doar să te lauzi cu ea.

A fost doar un context nefavorabil, în sensul în care primăria a cumpărat tramvaiele noi și au decis că nu mai are sens să investească într-un proiect pierdut.

Cred că a fost o alegere foarte proastă pentru că tramvaiele alea încă nu au ajuns, discuția era acum 3 ani și de atunci puteai vedea fiecare tramvai finalizat. A fost o chestie de suprafață, au făcut niște poze, au dat un post și atât. Eu am înțeles acest lucru, m-am lăsat folosit, dar am vrut să deschidem ceva mai mult cu noi sau cu alții..

Rep: V-ați gândit să faceți genul ăsta de proiect colectiv cu copii?

Ocu: Da, am și făcut workshop-uri, dar nu poate fi același gen de proiect pentru că în proiectul Artă în Curtea Școlii facem pereți foarte mari, iar asta ar necesita o organizare mult mai diferită, să ridici copiii pe schele, e un pic mai periculos și zona de siguranță trebuie să fie pusă la punct. Mai degrabă organizăm workshop-uri cu copii în care învață cum se lucrează un perete.

Am făcut asta în Cluj Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca. Am mai făcut asta și în Palestina în 6 orașe unde ne-am întâlnit cu studenții și am făcut un mural de dimensiuni mai mici, dar împreună am făcut un mural colectiv care are mai multe idei, mai multe vibe-uri, mai multe texturi care poate nu arată atât de profi, dar e foarte creativ.

Este complicat să fii și artist și organizator

Rep: Urmează să continuați acest proiect și în alte școli?

Ocu: Să se dezvolte și în alte școli, dar și în afara lor pe alte direcții. Este fain să se mențină în școli și să avem buget sau posibilitatea să chemăm un artist pentru o școală și aceasta să devină un întreg obiect de artă ca o instalație, să fie doar un concept.

La fel ar fi foarte fain să ieșim și în oraș. Dar depinde de legislație, fondurile pe care le poți accesa, ușurința cu care le poți accesa. Este destul de complicat să fii și artist și organizator.

Rep: Profesorii cum primesc acest tip de inițiative?

Ocu: Feedbackul de la școli a fost foarte fain, majoritatea școlilor sunt foarte bucuroase să ne primească și este și normal, este un plus foarte mare și profesorii își dau seama de chestia asta. Este un plus foarte mare pentru copii să crească într-un mediu mai creativ.

Oamenii sunt chiar deschiși și faini. Am avut poate în primul an o dificultate, am schimbat o școală pentru că o parte din profesorii de acolo aveau foarte mult de zis la lucrările artiștilor aleși și era puțin ciudat. Cred că nu înțelegeau ideea de bază. Voiau să aleagă anumite culori în lucrarea artistului, chestie care nu se face.

Când inviți un artist îl inviți pentru ceea ce face el. Nu erau obișnuiți probabil cu genul acesta de proiecte și nu din rea intenție, ei au fost sinceri…dar e o chestier care se poate schimba în timp.

Dana Coțovanu