Andreea Roberta Cucu este studentă în anul 6 la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca. A venit din Focșani pentru a-și urma pasiunea din școala generală, desenul. Inițial, schița în creion diferite anime-uri și portrete, fiind sigură că în România este imposibil să trăiască din artă. Cu timpul, și-a schimbat părerea. Lucrările sale au început să atragă atenția câtorva clujeni care au și plasat comenzi. Din dragostea pentru pictură și plante a rezultat nu doar o pagină de artă pe internet, ci și un mic muzeu combinat cu o florărie: dormitorul sau atelierul de creație. Dar toată povestea a început de la bunica ei.

„A fost profesoară de biologie și, cumva, mi-a transmis această pasiune pentru plante. În pandemie m-am mutat într-un apartament și, având atât de mult spațiu, am continuat să îmi cumpăr plante, iar într-o zi, neștiind ce să mai pictez, am decis să le pictez pe ele”, relatează Roberta pentru Cluj24.

Dacă ar fi întrebat-o cineva la începutul anului ce își dorește în 2022, ar fi spus că i-ar plăcea să simtă că eforturile ei în materie de pictură sunt apreciate și de alți oameni, nu doar de prieteni și familie. Visul a început să devină realitate când a creat conturile de Facebook și Instagram numite „Pagina cu acuarele”, la sugestiile iubitului și fratelui ei.

„Am decis să îmi expun desenele și să observ cât de mult evoluează abilitățile mele după fiecare desen realizat. Nu mă gândeam că în câteva luni o să ajung să vând primele mele tablouri.

Inițial, am vrut doar să văd dacă mai sunt și alți oameni care le apreciază”, spune fata.

Până acum a vândut aproximativ 8 tablouri și 10 semne de carte. Pe cele din urmă le personalizează întrucât cititul este o altă dragoste de-a ei.

„Îmi place să citesc ficțiune și cărți despre arhitectură, dar datorită profesorului meu de istorie din clasa a XII-a, am ajuns să iubesc și istoria. După ce termin o carte, aceea devine preferata mea și așa mai departe”, punctează studenta.

S-a promovat pe mai multe grupuri de plante din Cluj și doar de acolo a primit comenzi, dar și-ar dori să abordeze și alte subiecte fiindcă preia orice fel de comenzi, nu doar cu flori.

Provocările unui pictor: „Refac totul de la zero”

A cunoscut diverși clienți, dintre care câțiva au avut cerințe mai complicate. Primul și-a dorit niște semne de carte speciale cu Harry Potter care au pus-o în dificultate, dar a reușit să ducă munca la bun sfârșit deoarece a avut libertatea de a se ocupa de design, iar clientul a fost încântat de rezultat.

În urmă cu câteva săptămâni, însă, un client a cerut o pictură cu o plantă numită Anthurium warocqueanum.

„Nu i-a plăcut rezultatul și acum trebuie să refac totul de la zero. Nu este foarte greu de realizat, dar persoana respectivă a dorit să fie cât mai aproape de realitate”, susține studenta.

Din acest motiv, e nevoită să înceapă un proiect nou. În astfel de situații, încearcă să ofere desenul inițial altcuiva sau îl păstrează ea.

Dormitorul, un mini muzeu de artă cuplat cu o florărie

Obișnuia să aibă un portofoliu, dar acum preferă să își expună desenele în cameră pentru a-și urmări evoluția.

Prin lucrările sale încearcă să redea ideea de „calm, liniște, pasiune”, iar așezate în dormitor, lasă impresia unui muzeu mic de artă în care vizitatorii pășesc și simt mirosul viu al plantelor din fiecare colț al camerei.

Pictura, un refugiu emoțional: „Din prima bursă mi-am luat un set de acuarele”

Planta ei preferată este Monstera și crede că acest lucru se observă și din desenele sale. Prima dată când a luat pensula în mână a fost în clasa a opta.

„Nu mai știu exact de ce am început, dar pur și simplu am făcut-o”, explică Roberta.

În liceu, desenul era materia sa favorită, deși arta era doar un hobby. Câteva dintre desenele sale au ajuns în revista liceului, fiind coordonată de o profesoară care a crezut în ea.

„Am avut norocul să am o profesoară foarte pasionată de ceea ce face, în acest fel motivându-ne și pe noi să creăm lucruri”, adaugă fata.

Drept urmare, spre finalul clasei a X-a, a decis să nu mai fie indiferentă, așa că a început pregătirea pentru arhitectură în orașul natal, apoi în București.

Ajunsă la facultate, desena doar pentru proiectele de arhitectură, dar pasiunea sa a prins din nou viață când o colegă mai mare i-a împrumutat acuarelele.

„Mi-a dat primele sfaturi legat de cum să le folosesc si m-a lăsat să pictez cu acuarelele ei o perioadă, să văd dacă îmi plac. A fost dragoste la prima vedere!

Și acum țin minte că din prima bursă mi-am luat un set de acuarele rusești într-o cutie de lemn. Erau superbe”, continuă tânăra.

Anii au trecut și timpul său liber devenea din ce în ce mai limitat, ca urmare a proiectelor de la facultate. În schimb, în pandemie a decis să picteze iar pentru a se relaxa.

„Era mereu un refugiu emoțional, pictam pentru că voiam să mă ascund de lumea reală și să nu mai fiu stresată”, precizează Roberta.

Meseria de artist poate fi de viitor: „Nu trebuie să ajungi să ai picturi în muzeu ca să poți trăi din artă”

Și-a reluat vechea pasiune acum un an. Pictează diverse lucruri, dar subiectele principale sunt plantele și obiectele arhitecturale.

Când era mai mică a evitat să meargă la un liceu de arte, crezând că nu e de viitor, dar a căpătat o altă viziune de-a lungul timpului.

„Nu trebuie să ajungi să ai picturi în muzeu ca să poți trăi din artă. Am întâlnit și alți artiști care fac același lucru ca mine și care mi-au deschis puțin ochii”, precizează studenta.

Din România, Raluca Județ este preferata ei, iar din afară, Alex Hillkurtz. Amândoi pictează în acuarele și au subiecte predominant arhitecturale. Cristina Cilloniz are drept subiecte doar plante și o inspiră în acest sens.

Mutatul la Cluj, o experiență minunată: „Ai mai multe șanse să te dezvolți”

A ales să urmeze arhitectura pentru că, în opinia ei, are câte puțin din fiecare. Liceul l-a făcut la un profil uman, mai exact filologie, la Colegiul Național Unirea din Focșani.

„Am avut multe tangențe și cu Bucureștiul deoarece în clasa a XI-a și a XII-a acolo am făcut pregătirea, dar nu era pentru mine. Era prea gălăgios”, spune Roberta.

Primul an de facultate l-a făcut la Iași, apoi s-a transferat la Cluj, unde a vrut de la bun început.

„Orașul este superb, la fel și oamenii. Mi se pare mai liniștit față de alte orașe.

Având în vedere că m-am născut într-un oraș destul de mic, mutatul la Cluj pentru mine a fost o experiență minunată. Mi se pare că aici ai mai multe șanse să te dezvolți din punct de vedere profesional”, completează ea.

Arhitectura ca stil de viață

Și întocmai asta își dorește. În prezent, se concentrează pe arhitectură pentru a căpăta dreptul de semnătură, dar continuă să picteze, în paralel.

Roberta explorează desene de mai multe feluri, de la cele tehnice la cele artistice și de la cele manuale la cele digitale.

„Arhitectura este mai tehnică, dar pentru proiecte reușite îți trebuie imaginație și pasiune. Din anul 2, toate proiectele au fost făcute pe calculator și, automat, desenul de mână a devenit doar ceva <<extra>> pe care îl făceai doar dacă îți doreai.

Mereu îmi fac schițe înainte de un proiect și desenez de mână diverse scheme funcționale. Dar nu se compară cu ce fac eu pe lângă”, explică tânăra.

Potrivit spuselor sale, în spatele temelor sunt foarte multe nopți nedormite și frustrări.

Santa Maria del Fiore din Florența și James Simon Gallery de David Chipperfield din Berlin sunt două dintre cele mai deosebite piese arhitecturale, în concepția sa.

„Cred ca modul cum se integrează în context, deși este foarte impunătoare, completează perfect silueta orașului”, punctează studenta, referitor la prima clădire.

Astfel, arhitectura nu este doar o facultate, ci și un stil de viață pentru Roberta, o tânără care descoperă și redescoperă arta în diferite momente cheie ale vieții sale, studiile superioare fiind doar partea brută din dragostea sa pentru artă, design și natură.

Roberta poate fi susținută cu un like și un follow pe pagina Facebook, respectiv pe cea de Instagram, de unde se pot plasa și comenzi.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News