FOTO. Daria, mamă și instructor de dans din Ucraina, s-a refugiat la Cluj: Trebuie să iau totul de la capăt, singură cu un copil

Asociația Cluj24 și Fundația Comunitară Cluj, cu sprijinul OXFAM, lansează de la 1 iunie campania ”Cluj pentru Ucraina”, al cărei scop este prezentarea refugiaților ucraineni stabiliți în județul nostru prin articole în limbile română și ucraineană.

Daria Shishkina este o mamă ucraineancă ce a ajuns la Cluj în data de 10 martie împreună cu băiatul său de 12 ani, datorită ajutorului unui bărbat din oraș pe care aceasta l-a cunoscut în China.

„Amândoi suntem dansatori. El a postat un story pe Instagram unde zicea că poate ajuta, și astfel am reușit să mă refugiez aici cu băiatul meu”, spune Daria, pentru Cluj24.

Spre deosebire de alți refugiați, adaptarea nu a fost una dificilă, pentru că de-a lungul timpului a avut ocazia de a sta în mai multe țări străine.

„Cu toate astea, atunci eram singură, acum sunt cu un copil și e mai multă presiune pe mine. Am găsit un job și țin niște lecții de dans, dar salariul de acasă era mai bun, și prețurile erau mai mici, așa că încă încerc să găsesc modalități de a mă descurca mai bine”, precizează ea.

Gândurile unei mame refugiate pe timp de război: „Mă simt foarte obosită, nu am idee ce urmează”

A observat că, la început, oamenii erau mai implicați în ceea ce privește războiul, pe când în prezent, majoritatea s-au distanțat de situație.

„Și noi, ucrainenii, încercăm să revenim la normal, dar uneori simt că nimeni nu înțelege cu adevărat cum e să lași totul în urmă și să începi de la 0. Doar ce mă mutasem în Odessa vara trecută, totul devenea din ce în ce mai bine, – era o perioadă prosperă pentru mine – când a început războiul.

Și boom, dintr-o dată trebuie să iau totul de la capăt, singură cu un copil. Mă simt foarte obosită. Nu am idee ce urmează.

Localnicii au introdus cursuri pentru ucraineni astfel încât să îi ajute să se descurce în România, ceea ce e foarte important, deci poate că voi mai sta aici o vreme. Nu știu sigur, nu îmi fac planuri pentru că totul e într-o permanentă schimbare”, relatează Daria.

Trăind de pe o zi pe alta

În prezent, la Cluj, e croitoreasă, dar a lucrat în bucătăria unui restaurant și în departamentul de curățenie al unui hotel înainte. Mai ține clase de dans, dar acestea nu îi aduc un venit suficient cât să se descurce.

„În plus, am un picior accidentat și nu mai pot dansa atât de mult. Luna asta predau hip-hop, înainte de asta am ținut lecții de afro dance, dar am mai predat house, precum și alte stiluri de dans”, menționează aceasta.

Un strop de bucurie în mijllocul haosului

Fiul ei a împlinit 12 ani vinerea trecută și se consideră norocoasă că a întâlnit oameni care au ajutat-o financiar atât pentru a-i putea organiza o petrecere aniversară, cât și pentru a-i cumpăra cadou.

„Din fericire, încă mai există oameni cu inimă mare. S-au întâmplat multe perioada asta, dar am cunoscut oameni minunați, am legat prietenii”, adaugă Daria.

Băiatul merge la o școală de vară, dar potrivit spuselor ei, nu e dornic să își facă prieteni noi, semn că războiul își spune cuvântul și în rândul copiilor, ale căror zâmbete sunt șterse de incertitudine și greutăți.

„În majoritatea timpului, stă cu mine și cu prietena noastră din Republica Moldova pe care am cunoscut-o aici. E o persoană deosebită”, indică ucraineanca.

Puterea tinerilor ucraineni cu inițiativă

Prietenii săi au pornit în drumul lor, dar din ce știe, cu toții încearcă să facă față situației dificile cu războiul.

„Multe sunt distruse în țara noastră, alarmele continuă să răsune, la fel și atacurile spontane, e înfricoșător, dar tinerii încearcă să reabiliteze zonele”, precizează Daria.

I-a dat ca exemplu pe cei de la @repair.together, de pe Instagram, o organizație a unor voluntari cu inițiativă, ce reclădesc comunitățile care suferă din cauza războiului. Alți tineri pun muzică pentru a înveseli atmosfera, vezi un exemplu cu un click aici.

La fel ca toți ceilalți refugiați ucraineni care și-au spus povestea pentru Cluj24, Daria speră la un viitor prosper, însă e conștientă că lucrurile nu se vor rezolva atât de rapid, astfel că nu poate decât să muncească în continuare pentru a-i putea oferi fiului său tot ce mai bun.

*** ** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** ***

Дарія, мама та вчителька танців з України, знайшла притулок у Клужі: Мені потрібно починати все спочатку, сама з дитиною

Дарія Шишкіна – українська мама, яка приїхала в Клуж 10 березня з 12-річним сином завдяки допомозі жителя міста, з яким вона познайомилася в Китаї.

«Ми обидва танцюристи. Він опублікував історію в Instagram, де сказав, що може допомогти, і ось як мені вдалося знайти притулок тут зі своїм хлопчиком”, – розповідає Дарія для Cluj24.

На відміну від інших біженців, адаптація була нескладною, адже з часом вона мала можливість побувати в кількох іноземних країнах.

«Однак тоді я була одна, зараз я з дитиною, і на мене більше тиску. Я влаштувалася на роботу й беру уроки танців, але заробітна плата була кращою, а ціни нижчими, тож я все ще намагаюся знайти способи зробити це краще», — каже вона.

Думки матері-біженки під час війни: «Я дуже втомлена, не знаю, що далі»

Вона зауважила, що спочатку люди були більше заангажовані у війну, але зараз більшість дистанціювалася від ситуації.

«І ми, українці, намагаємося повернутися до нормального життя, але іноді мені здається, що ніхто насправді не розуміє, як це — залишити все позаду і почати з нуля. Я тільки переїхала до Одеси минулого літа, все ставало краще, — було благополучний час для мене — коли почалася війна.

І бум, раптом доведеться починати все спочатку, сама з дитиною. Я почуваюся дуже втомленою. Поняття не маю, що буде далі.

Місцеві жителі запровадили курси для українців, щоб вони впоралися в Румунії, що дуже важливо, тому, можливо, я залишуся тут на деякий час. Я точно не знаю, я не будую планів, тому що все постійно змінюється», – повідомляє Дарія.

Жити з дня на день

Зараз у Клужі вона працює швачкою, але раніше працювала на кухні в ресторані та у відділі прибирання в готелі. Вона все ще дає уроки танців, але вони не приносять їй достатнього доходу.

«Крім того, у мене травмована нога, і я більше не можу так багато танцювати. Цього місяця я викладаю хіп-хоп, до цього я викладала уроки афро-танців, але я також викладала хаус та інші танцювальні стилі», – каже вона.

Сплеск радості посеред хаосу

Минулої п’ятниці її синові виповнилося 12 років, і вона вважає себе щасливою, що зустріла людей, які допомогли їй фінансово і організувати для нього день народження, і купити йому подарунки.

«На щастя, ще є люди великої душі. Багато чого сталося за цей час, але я познайомилася з прекрасними людьми, подружилася», – додає Дарія.

Хлопець ходить до літньої школи, але, за її словами, він не горить бажанням заводити нових друзів, це свідчить про те, що війна також завдає шкоди дітям, чиї усмішки стерті невизначеністю та труднощами.

«Здебільшого він залишається зі мною та нашою подругою із Республіки Молдова, якого ми тут зустріли. Вона особлива людина», – зазначає українка.

Сила ініціативних молодих українців

Ії друзі розійшлися, але, наскільки ій відомо, всі вони намагаються впоратися зі складною ситуацією з війною.

«У нас багато знищено, тривога б’є, стихійні напади, це страшно, але молодь намагається оздоровити території», – каже Дарія.

Як приклад вона навіла людей з @repair.together в Instagram, організації ініціативних волонтерів, які відновлюють громади, які постраждали через війну. Інші молоді люди грають музику, щоб підбадьорити атмосферу, перегляньте приклад, натиснувши тут.

Як і всі інші українські біженці, які розповіли свою історію Cluj24, Дарія сподівається на благополучне майбутнє, але вона усвідомлює, що все не вирішиться так швидко, тому їй залишається лише продовжувати працювати, щоб мати можливість дати своєму синові найкраще.

(Un proiect al Asociației Cluj24 și Fundației Comunitare Cluj, susținut de OXFAM)