Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea: „Este cea mai tristă primă zi de școală din ultimii zeci de ani”

Fostul ministru al Educației, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, Mircea Miclea, avertizează luni că măsurile luate de Guvern pentru reducerea deficitului bugetar au transformat debutul anului școlar într-un moment tensionat, cu efecte grave asupra profesorilor, elevilor și încrederii sociale.

„Este cea mai tensionată și probabil cea mai tristă primă zi de școală din ultimii zeci de ani”, a declarat pentru Edupedu.ro profesorul Mircea Miclea.

Acesta consideră că măsurile adoptate, majorarea normei didactice de la 18 la 20 de ore pe săptămână, creșterea numărului de elevi din clase, comasarea școlilor cu sub 500 de copii, reprezintă „un exemplu de manual de decizii politice proaste”.

„Un câștig financiar minor, contra unor costuri uriașe”

„Asistăm la o decizie proastă, care va face exemplu în manualele de decizii politice proaste; o decizie prin care s-a obținut un câștig financiar minor, 0,02% din PIB economie, în schimb s-au acumulat costuri uriașe atât din punct de vedere socio-emoțional, cât și din punct de vedere al creșterii inegalităților și din punct de vedere al neîncrederii și mai mari a cetățenilor în clasa politică”, a punctat fostul ministru.

Conflicte între profesori și costuri emoționale

Una dintre cele mai vizibile consecințe ale noilor decizii este tensiunea din cancelarii și presiunea pusă pe cadrele didactice.

„Costurile socio-emoționale ale acestor decizii: în momentul de față, dacă privim de la firul ierbii, din cancelarii și din sălile de clasă, vom constata că niciodată nu au mai fost atât de mulți oameni pensionați, frustrați, în conflict unii cu alții, pentru că pentru a-și face completarea de normă, au început conflicte între profesori, în sălile de cancelarie, ca să se împartă normele.

Costuri emoționale legate de faptul că pentru a-ți completa norma trebuie să iei și alte ore decât cele pentru care ai fost pregătit: ca să-ți completezi orele de matematică, de exemplu, să iei ore de fizică, ca să-ți completezi orele de chimie, să iei ore de biologie și așa mai departe. Deci sunt costuri socio-emoționale foarte mari, pentru un câștig financiar foarte redus. Ăsta e un cost enorm și care, din păcate, va crește în timp.”, a explicat Miclea.

Inegalitatea rural-urban, și mai adâncă

Măsurile lovesc mai ales în învățământul rural, unde naveta și comasarea școlilor descurajează profesorii și complică accesul copiilor la educație.

„Al doilea cost se referă la faptul că practic s-a accentuat inegalitatea prin aceste măsuri; principalul segment afectat a fost învățământul rural. Acolo e foarte greu să mai găsești profesori dispuși să meargă și să facă naveta în trei sau patru școli ca să-și asigure normă.

Și tot acolo s-au închis foarte multe școli, astfel încât, prin urmare, diferența dintre rural și urban care era până acum se va accentua și mai mult de acum încolo și mai ales trebuie să luăm în seamă faptul că din rural apare o mare parte din ceea ce se numește analfabetism funcțional și în loc să se remedieze situația, s-a înrăutățit. ”, avertizează fostul ministru.

„Un cost de încredere: nu poți să mai crezi în clasa politică”

Pentru Miclea, poate cea mai gravă consecință este pierderea încrederii în liderii politici.

„Și al treilea este un cost de încredere: ceea ce s-a întâmplat a fost că a crescut enorm neîncrederea în clasa politică. Nu poți să mai crezi în clasa politică, dacă exact cei care au câștigat alegerile spunând că educația este importantă și acuzând faptul că deviațiile negative apar ca urmare a lipsei de educație acum sunt cei care lovesc în educație. Nu, nu poți să mai crezi în cei care vin și spun că o să fie dreptate socială și încep tăierile bugetare cu cei oropsiți, adică cu profesorii, în loc să înceapă cu cei privilegiați.

Prin urmare, cred că asistăm la o decizie proastă, care va face exemplu în manualele de decizii politice proaste; o decizie prin care s-a obținut un câștig financiar minor, 0,02% din PIB economie, în schimb s-au acumulat costuri uriașe atât din punct de vedere socio-emoțional, cât și din punct de vedere al creșterii inegalităților și neîncrederii și mai mari a cetățenilor în clasa politică.”, a spus Miclea.

„Policy-based evidence”: fabricarea de date după decizie

Un alt aspect critic semnalat de profesorul clujean este inversarea procesului de fundamentare a politicilor publice.

„Și pentru prima dată vedem foarte clar că se extinde această practică de a fabrica dovezi, după ce deciziile politice sunt luate. În loc să se ia decizii pe bază de date – adică întâi avem datele de cercetare științifică din consultarea experților, a practicienilor, etc și pe baza acestor date luăm decizii… acum s-a procedat invers: s-au luat deciziile și după aceea s-au fabricat datele care să legitimeze aceste decizii sau s-au decupat doar acele date care să legitimeze deciziile și au fost ignorate datele care nu susțineau deciziile.

Deci, în loc să avem un evidence based policy, avem un policy-based evidence: fabricăm date, ca să legitimăm decizii proaste. Ăsta este un fenomen foarte îngrijorător și cred că, din păcate, se va menține, se va accentua și ar trebui să fim de acum încolo extrem de atenți la această practică pe care probabil că o vom vedea extinsă.”, explică fostul ministru.

„Comunicarea a fost încă și mai proastă decât deciziile”

Pe lângă lipsa de analiză și efectele grave, modul în care autoritățile au explicat măsurile a generat suplimentar revoltă socială.

„Un alt lucru care m-a dezamăgit foarte tare a fost comunicarea într-o manieră extrem de proastă a acestor decizii proaste. Comunicarea lor a fost încă și mai proastă.

Creșterea numărului de elevi din clasă s-a justificat cu formula: «nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1–2 bănci mai mult». Situația catastrofală de acuma a fost prezentată ca nefiind așa de dificilă, pentru că «nu s-a surpat sistemul de educație». Acest gen de comunicare a unor măsuri și așa proaste a crescut și mai mult nemulțumirea socială”, a punctat profesorul.

Profesorii, acuzați pe nedrept că muncesc puțin

Miclea a respins și argumentele conform cărora dascălii lucrează prea puțin, fiind plătiți pentru doar patru ore pe zi.

„Acest mod de gândire este aberant. Este similar cu a judeca performanța unui actor luând în calcul numai cât joacă el pe scenă, cât ține rolul lui și de a considera că de fapt ce se întâmplă în spatele scenei, până când el joacă rolul respectiv, e un nimic, e nerelevant. Aceeași gândire stupidă este și în acest caz: să evaluezi prestația profesorului numai prin ceea ce face la clasă și să ignori tot ceea ce face el pentru ca în clasă să performeze în mod adecvat.

Deci o gândire de o stupiditate totală. Nu, nu, nu-mi închipuiam că se poate ajunge la un astfel de mod de gândire. Atunci, dacă e să generalizăm, să generalizăm și să spunem că și actorii trebuie plătiți numai atât cât ține rolul pe care îl joacă o dată pe săptămână, duminica sau sâmbăta sau când au piesa în care joacă. Deci e o abordare aberantă.”, a explicat acesta.

Ce e de făcut?

În opinia sa, singura soluție este ca Guvernul să revină asupra măsurilor și să crească investițiile în educație.

„Ce trebuie să facă cei care sunt la conducere este ca în viitorul buget al educației să arate că investiția în educație, în loc să scadă, crește și să revină asupra unor măsuri care nu sunt justificate din punct de vedere al calității educației”, a concluzionat Miclea.