EXCLUSIV. VIDEO FOTO. Clujeancă din Israel. Mărturii de sub ploaia de rachete: Cum se poate așa ceva?

Ramona, o clujeancă plecată în urmă cu 25 de ani în Israel, locuiește împreună cu familia în orașul Ashdod, situat în sudul țării, la aproape 40 de km de granița cu Fâșia Gaza.

Aceasta a trăit pe viu șocul atacului cu rachete lansate de Hamas și povestește cât de tare i-a fost dată viața peste cap.

”De sâmbătă fierb, mă învârt prin apartament, fug în casa scărilor la alarme, strig la ai mei, <<stați jos, acoperiți-vă capul>>, așa cum m-a învățat Apărarea Civilă, tresar la fiecare interceptare a Iron Dome, număr bubuiturile și minutele, of, a trecut, mai avem încă un răgaz până la alarma viitoare”, a spus Ramona.

Aceasta a arătat că, așa, între griji, stiri și alarme și mesaje și telefoane de la prieteni si familie din lumea întreagă, se supără tot mai tare și se întreabă mereu ”Cum se poate așa ceva?”.

”Trăiesc de un sfert de secol în țara asta și de mai bine de 14 ani tot trecem prin operațiuni și războaie și atentate și teroriști și moarte și violență și tineri uciși și nimeni nu a spus nimic. Nu <<Je suis Israel>>, nu <<Jos Hamas>>, nu <<ce faceți voi acolo, oameni buni>>. Cel mult titluri incendiare de genul <<Israelul atacă în Gaza>>, dar de ce atacă Israelul, oops, lumea uită să spună.

Hamas e inamicul

Au trebuit să moară peste 1.000 de oameni, măcelăriți cu o cruzime inimaginabilă, au trebuit să fie luați ostatici alti sute, copii închiși în cuști ca animalele, fete violate și călcate în picioare, au trebuit să se întâmple toate astea ca lumea să se trezească cine e, de fapt, inamicul.

Hamas nu a apărut, acum, peste noapte. Hamas nu sunt <<militanți>> sau <<eliberatori>>. Hamas este o organizație teroristă sprijinită cu bani de puteri internaționale ca să stea în coasta Israelului și să nu îl lase să traiască”, a afirmat clujeanca din Israel.

În opinia sa, Hamas, Jihad, Hezbollah, Isis sunt toți o apă și un pământ, teroriști fanatici care, în numele religiei, omoară oameni, îi ard de vii în casele lor, le împușcă animalele de companie și târăsc mamele cu bebeluși în brațe, ca mai apoi să lase copiii la graniță, că era prea mult de lucru cu ei.

”Mulțumim Celui de Sus că nu i-au împușcat.

Israelul trăiește coșmarul acesta de multă vreme și mereu, în timp ce era atacat încerca să explice lumii fața răului absolut cu care se confruntă și nimeni nu a vrut să îl creadă. Deh, așa-s ei, de la Holocaust încoace se tot plâng că are lumea treabă cu ei, așa-s ei, vor să se bage în seamă…

Și iar revin la cele ce s-au întâmplat și se întâmplă zilele astea în Israel și iar îmi amintesc de câte ori m-am gândit cu amar că aici cădeau bombele sau umblau teroriștii cu topoare pe stradă și nimeni nu spunea nimic, nimeni nu avea habar ce se întâmplă în colțul ăsta de lume”, a mai spus Ramona.

Teroriștii s-au filmat secerând cu mitraliere tinerii la un festival de muzică

Aceasta a subliniat că Israelul și-a construit aici o casă, un cămin pentru un popor prigonit, alungat, umilit, nu a cerut nimic de la nimeni, doar să fie lăsat în pace să își trăiască viața pe bucata asta seacă de pământ.

”A vrut mereu să facă pace cu cei din jur, sa trăiască așa cum o fac și alții, cu demnitate. Da, sigur, și-a clădit și o armată care să îl apere, armată formată, până la urmă, din fiii și fiicele locuitorilor, pentru că doar așa îți poți apăra casa de cei care vor să o distrugă.

Da, sigur, știu că o să vină unii acum cu fel de fel de exemple, argumente, zvonuri și scenarii. Așa că spun de pe-acum, nu vă obosiți, că nu mă interesează…

Au trebuit să vină teroriștii să se filmeze secerând cu mitraliere tinerii la un festival de muzică, să posteze pe rețelele de socializare o bunică de 80 de ani bolnavă de Altzheimer căreia i-au pus în brațe o armă automată în timp ce se rânjeau tâmp în cameră, ca lumea să își dea seama cine e adevăratul dușman. Ignoranța, prostia, extremismul sunt dușmanii adevărați ai păcii și progresului. Și poate, poate, acum Europa o fi învățând și ea ceva”, a mai menționat clujeanca din Ashdod.

Ramona a amintit în acest context despre fantastica putere a poporului acesta deosebit, despre solidaritate, despre patriotism, despre oameni care stau ore în șir la coadă la spital ca să doneze sânge, despre femei care gătesc sute de porții de mâncare pentru soldați, despre oamenii care strâng bani și cumpără haine, echipament și bocanci pentru soldați și toți cei mobilizați.

Lacrimi, durere și coșmaruri

”Pot să scriu despre israelieni care dau sute de euro pe un bilet de avion și zboară din străinătate acasă ca să se ducă unde îi cheamă țara, despre tinerii de 18, 19, 20 de ani care mă apară pe mine și pe ai mei, care stau zi și noapte lânga Iron Dome ca rachetele să nu lovească casele noastre.

Despre mamele care și-au pierdut copiii, soțiile soții, despre lacrimi și durere și multe, multe semne de întrebare. Despre coșmarurile care ne vor bântui somnul mulți ani de acum înainte.

Sper ca toată lumea să își învețe lecția din sacrificiul atâtor suflete nevinovate. Sper ca cei vinovati, care or fi ei, să fie trași la răspundere. Sper să ne vindecăm cât mai repede și sper să nu ne pierdem de tot speranta în semenii noștri.

Sper să avem curajul să mergem mai departe, să ne mai putem privi în ochi unii pe alții. Eu atâta pot să scriu de aici din Ashdod, Israel, unde se lasă noaptea și apărarea antiaeriană își face datoria și rachetele bubuie deasupra capului nostru”, a încheiat Ramona.