Ilie Berindei, sculptorul statuii lui Avram iancu din Cluj-Napoca, apreciază inițiativa de completare a ansambului statuar cu cei 6 tribuni ai Revoluției din 1848, așa cum prevedea proiectul inițial. Acesta a mărturisit pentru Cluj24, că Avram Iancu este, pentru el, un simbol al luminii, o adevărată călăuză spirituală, și a oferit detalii tehnice despre statuie și cum s-a ajuns să aibă o înălțime de 24,5 m.

Berindei a transmis, prin intermediul Cluj24, mulțumiri președintelui Societății Cultural-Patriotice ”Avram Iancu” Cluj-Napoca, Tiberiu Groza, pentru demersul de a organiza o campanie de strângere de fonduri privind finalizarea grupului statuar Avram Iancu conform proiectului din 1993.

”Decizia de a inaugura în 30 noiembrie 1993 grupul statuar incomplet, fără cei 6 tribuni, a fost luată într-o ședință lărgită avută în sala de ședințe a Primăriei municipiului Cluj-Napoca, la care au participat, pe lângă oficialitățile locale de atunci ale Primăiei și Prefecturii, și inițatorii concursului pentru acest monument, respectiv președintele și membrii Comitetului de Conducere, chiar și membri simpli ai Societății Cultural-Patriotice Avram Iancu.

Așadar, cu ocazia acelei ședințe, s-a hotărât a se împărți în două etape realizarea acestui complex sculptural. În prima etapă realizarea a ceea ce există și în etapa a doua realizarea tribunilor”, a spus Ilie Berindei pentru Cluj24.

Acesta a precizat că, pentru ridicarea monumentului așa cum se prezintă astăzi, au fost utilizate atât fonduri din donații, cât și din bugetul statului.

”Îndată ce s-a realizat prima etapă, am militat pentru realizarea celei de a doua etape, deci a tribunilor”, a mai spus sculptorul, partea de amplasare a tribunilor nefiind finalizată din lipsă de fonduri.

Citește și EXCLUSIV. Strângere de bani pentru finalizarea grupului statuar Avram Iancu. Urmează TRIBUNII, la 30 de ani de la inaugurare

Avram Iancu, simbol al luminii

Berindei a afirmat că ansamblul monumental ”Avram Iancu și tribunii săi”, eroi ai Revoluției de la 1848, a fost realizat în anul 1993.

”Purtător de cuvânt al românilor din Ardeal, Avram lancu este pentru mine un simbol al luminii în accepțiunea de înțelepciune; un luminat luminând pe alții, o adevărată călăuză spirituală”, a menționat acesta.

Ansamblu sculptural

În data de 5 martie 1993, la cea de-a treia ediție a concursului de sculptură pe tema ”Avram Iancu și tribunii săi”, inițiat de Societatea culturală ”Avram lancu” și organizat de Primăria municipiului Cluj-Napoca, în colaborare cu Consiliul Județean Cluj, juriul a reținut lucrarea sculptorului llie Berindei.

”<<Avram Iancu și tribunii săi>> este considerată un ansamblu sculptural, nu ca o statuie care îl reprezintă pe Avram Iancu, statut care îi conferă o funcționalitate artistică și istorico-culturală care nu se limitează la personajul istoric Avram Iancu, în pofida faptului că acesta rămâne central în economia lucrării.

Din acest ansamblu, în formula în care el a fost proiectat de către Ilie Berindei, fac parte <<Vestitoarele luminii>> sau <<Tulnicăresele>>,  personaje feminine purtătoare ale unui simbolism complex care gravitează în jurul ideii de iluminare (mai precis iluminarea nației române în momente de grea încercare), precum și șase din tribunii lui Avram Iancu, care trebuie văzuți nu doar ca luptători ci, în același timp -și mai ales – ca sfătuitori ai personalului central”, se arată într-o prezentare a ansamblului statuar Avram Iancu a lui Ștefan Ioan Bodea, lector în educație artistică la Universitatea din Geneva (Elveția).

Mesajul lui Avram Iancu adresat contelui Simonffy

Potrivit documentului, intenția artistică pe care llie Berindei a atribuit-o posturii acestuia din urmă, (artistul a ținut să-l reprezinte cu sabia la spate și cu mâna dreaptă întinsă înspre mulțimea de oameni, în semn împăciuitor), trebuie subordonată prioritar mesajului epistolar adresat de către Avram Ianru contelui maghiar Simonffy: ”De credeți în cer un Durnnezeu și pe pământ o patrie, luați alte mijloace de a trata cu noi, convingeți-vă deplin că între noi și voi armele niciodată nu pot hotărî”.

,,Or, artistul llie Berindei a ținut dintotdeauna – dorință care nu i-a fost din păcate respectată până în prezent – ca acest mesaj să apară pe soclul monumentului. Pe aceeași listă a năzuințelor neîmplinite ale artistului, figurează patru parcele florale în formă de cruce, împrejmuite de gazon, proiectate pe planul înclinat dimprejurul platformei circulare prevăzute pentru amplasarea tribunilor.

Se cuvine, de asemenea, să menționăm un aspect mai puțin cunoscut de public si care merită atenție, mai cu seamă din perspectiva raportului pe care monumentul îl întreține cu mediul edilitar din centrul Clujului: e vorba de înălțimea și de locul amplasării acestuia, rezultat al unui demers complex, asumat de către autorul însuși”, se mai arată în prezentare.

Cum s-a stabilit locul și înălțimea statuii

Astfel, Primăria Cluj-Napora, în colaborare cu Consiliul Județean Cluj, pusese la dispoziția fiecărui concurent un plan de situație la scara 1/500 a Pieței Victoriei de atunci (actualmente Piața „Avram Iancu”), pe care era prevăzută zona de amplasare a monumentului.

Din punctul de vedere al lui Ilie Berindei, trebuia ca atât înălțimea cât și  anplasarea monumentului să decurgă din încadrarea lui armonioasă în spatiul delimitat, respective de Catedrala Ortodoxă și de Teatrul Național, iar pentru a da curs acestui imperativ, artistul a făcut apel la calculul amplasării monumentului conform ”secțiunii de aur”, pe care îl explicitează în felul următor:

”Pentru stabilirea înălțimii monumentului, precum și a locului amplasării acestuia, m-am servit de două construcții geometrice, care trebuie asociate respectiv detaliilor explicative de mai jos (I ș ll):

Am obținut locul exact al amplasării grupului statuar prin diviziunea, conform proporției divine (sau a secțiunii de aur), a distanței A-B, de 146 m, dintre fațada Catedralei Ortodoxe și cea a Teatrului Național, obținând punctul (F).
Pentru stabilirea înălțimii lucrării, am trasat din punctul (F) un cerc cu raza de 50 m, tangent fațadelor clădirilor paralele cu dreapta (A-B). Din punctul (G), obținut prin intersecția dintre cercul (2) ș dreapta (A-B), am dus o dreaptă până în punctul de referință (l), care se găseste la baza crucii de pe cupola centrală a Catedralei. Din punctul (F), am ridicat o perpendiculară care intersetează dreapta (G-l) în punctul (H).

Înălțimea (F-H) reprezintă exact înălțimea monumentului (H: 24,54 m), adică aproximativ o treime din înălțimea Catedralei (H:73,5 m). Aș sublinia, de asemenea, faptul că raportul dintre înălțimea lucrării și diametrul bazinului se încrie în aceeași logică a proporției divine, cu specificarea că am realizat un bazin cu un diametru de 18 m nu de 15,5 m (așa cum ar fi rezultat după un prim calcul), pentru a avea suficient spațiu în vederea amplasării viitoare a celor șase tribuni în jurul <<Vestitoarelor luminii>>.

De precizat că pentru a avea o perspectivă de ansamblu pertinentă, spectatorul ar trebut în mod ideal să se situeze în afara ariei cercului”, a explicat Ilie Berindei.

Tehnici de stilizare a personajelor

Ștefan Ioan Bodea a arătat că, în ceea ce privește caracteristicile plastice ale personajelor care compun astăzi acest ansamblu sculptural, e important de reținut faptul că Ilie Berindei utilizează pe scară largă tehnici de stilizare menite să orienteze receptorul înspre o lectură simbolică a lucrării sale.

”Artistul ardelean neglijează aici în mod intenționat detaliile corporale și vestimentare, în favoarea posturilor semnificative ale personajelor sale. Acestea scapă, astfel, domeniului reprezentărilor realiste canonice, pentru a servi unei intenții artistice evidente, aceea de a transmite  publicului un mesaj pacifist”, a mai spus Ștefan Ioan Bodea.

Cine este Ilie Berindei

Sculptorul Ilie Berindei s-a născut în 1946 la Câmpeni, în județul Alba, iar din 1982 se stabilește la Geneva, în Elveția.

În perioada 1965 – 1970 a absolvit Institutul de Arte „Ion Andreescu”, Cluj-Napoca iar între 1970 – 1971 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, cu profesorul Ion-Lucian Murnu.

Între 1983 – 1985 a urmat cursurile Şcolii Superioare de Arte Vizuale, Geneva, ca bursier pentru echivalarea studiilor superioare din România.

A fost profesor de sculptură la Liceul de Artă din Craiova, iar apoi profesor de activităţi artistice la o școală din Geneva și profesor de arte vizuale şi lucru manual la Colegiul Grandes-Communes din Geneva.